Eseuri contra uitării. Oameni de seamă – Mihai Adam

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Eseuri contra uitării

Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală, vom prezenta, prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac.

Oameni de seamă- Mihai Adam

de Mircea Nicolae Nemeș

În panoplia de onoare a figurilor proeminente de jucători, contemporani nouă, care au ,,slujit” cu dragoste fotbalul din Câmpia Turzii, și ulterior lansându-se de aici au intrat în remarcabila elită a fotbalului țării, se înscrie neapărat Mihai Adam. Și într-adevăr, numele acesta se bucură de o blestemată notorietate în orașul nostru (și nu numai renumele lui depășindu-i cu mult granițele), găsindu-și și azi, după atâți ani, numeroși simpatizanți. Ceea ce evident  nu-i deloc puțin.

Note biografice sumare. În legătură cu viața sportivului de excepție Mihai Adam, se știe că el s-a născut în anul 1940 la Câmpia Turzii- cartierul Sâncrai, într-o familie de muncitori în uzină și la câmp, ca cel de-a unsprezecelea, ultimul, dintre copii-cei mai mici rămași de timpuriu fără tată. După absolvirea a șapte clase la Școala primară din localitatea natală, între 1954-1955 urmează Școala Medie Tehnică Sticlă, Turda – aceasta fiind transformată cu anul școlar 1955-1956 în școală profesională, și astfel Mihai Adam ajunge să se califice ca sticlar. Transferat cu serviciul în 1957 la întreprinderea Industria Sârmei din Câmpia Turzii, se califică aici în meseria de electrician și face, în paralel, cursul seral la liceul din localitate. Și-a desăvârșit apoi studiile la Politehnica din Cluj (1962-1967), luându-și diploma de inginer mecanic. Așa se face că, din 1967 înainte lucrează ca inginer la unități economice clujene: la întreprinderea ,,16 Februarie” (1967-1972), Regionala de Căi Ferate (1972-1985), Combinatul de Utilaj Greu  (1985-1997), Regionala de Căi Ferate.

Acum pentru a intra în miezul problemei, vă invit să știți și principalele date ale vieții sale sportive. Activitate sportivă. Drumul în fotbal al lui Mihai Adam – după cum singur mărturisea  unui ziarist, cu câțiva ani în urmă – l-a început așa: ,, De la 7-8 ani am jucat fotbal, pe pășunat. Eram mic între copiii mai mari și aceștia mă ,,alegeau” să joc cu ei, probabil pentru că le plăcea cum joc”.   În toamna lui 1957, la vârsta de 17 ani activa deja sub culorile Industriei Sârmei” (denumită atunci ,,Energia”), fiind inclus la echipa de juniori. Câteva luni mai târziu, la numai 18 ani s-a impus, tot aici, în echipa de seniori, aflată în Divizia B, în rândurile căreia se face repede remarcat ca atacant de factură aparte (avea tehnică în regim de viteză, cu o forță de șut necruțătoare), deosebit de eficient. Găsesc potrivit să inserez în acest loc, un pasaj desprins din publicația locală ,,Caietele Societății Culturale ,,Câmpia Turzii – 775”, apărută acum patru ani, unde se scoate la iveală o sinteză mai amplă a acelei prețioase perioade când evoluau la ,,Sârma” – pe atunci o formație bine închegată, cu fotbaliști unul și unul – adevărate ,,stele” între aceștia numărându-se și Adam – pe care suporterii, îl urmăream, ce mai încolo și încoace, cu sufletul la gură, strigându-i ,,Hai Mihai, mai dă un gol!”.

Citez aici: ,, Echipa fanion în avanscena Asociației a parcurs una din cele mai frumoase etape ale istoriei sale, când valoarea sa constant ridicată și performanțele obținute (în campionatul diviziei B) au atras atenția iubitorilor de fotbal din întreaga țară, făcând să se vorbească cu admirație despre ,,Industria Sârmei”. Echipa aceasta și-a creat un adevărat prestigiu numărându-se mereu printre protagonistele diviziei secunde ( în mai multe etape ale campionatului a ținut ,,capul de afiș” al evoluțiilor), desfășurând destul de frecvent un joc combinativ în viteză, cu schimbări de flanc derutante și cu pătrunderi incisive, spre încântarea miilor de spectatori prezenți nu numai pe stadionul din Câmpia Turzii, ci și pe alte stadioane unde evolua în deplasare. Demne de frumoase amintiri sunt pentru această perioadă și partidele internaționale, care se succedau an de an, cu echipe străine ce ne vizitau țara.

Lăsând o puternică impresie de atacant (debutând ca extremă dreaptă, trecând apoi în centrul liniei de atac) care pune probleme formației adverse indiferent de ,,firma” acesteia,  acțiunile sale în viteză creând deseori panică printre apărători. În 1961 Adam e inclus – pentru prima dată – în echipa națională de juniori și participă la Turneul European de Fotbal Juniori, care are loc în Portugalia. Și aș putea spune că, fiind tehnician și tactician bine pregătiți la Câmpia Turzii (antrenor: Mari Alexandru), Mihai Adam avea sădatoreze, indiscutabil foarte multe din succesele carierei sale sportive ulterioare, perioadei sârmare. În vara anului 1962, tânărul Adam a decis să joace la Știința (Universitatea Cluj) a cărei echipă de fotbal reintra, în această toamnă în prima divizie a țării (Divizia A).  La șepcile roșii – cum este supranumit clubul studenților clujeni – activează până în 1972, cu o întrerupere de un an competițional (1968-1969), când a evoluat pe timpul stagiului militar, la echipa ,,Vagonul” Arad. A mai jucat  și la cealalaltă divizionară clujeană ,,C.F.R.” (echipă tot în divizia A) din 1972 până în 1976, pentru că la vârsta de 36 de ani în urma unei accidentări să renunțe la sportul de performanță, după 19 ani de activitate neîntreruptă.  Centru înaintaș robust, hotărât și perseverent, inteligent și ambițios. Cu calități specifice omului de gol (simțul porții, combativitate , precizie în lovirea mingii cu ambele picioare și cu capul”), acesta era, în fapt, fotbalistul Adam. Între 1962 și 1974 s-a situat cea mai rodnică perioadă din activitatea  fotbalistică a lui Adam, când el s-a aflat în vârful său de formă.  Și devin aproape intimidat, menționând din bogatul lui palmares câteva performațe deosebite:

În trei ediții ale Campionatului Național a fost cel mai productiv atacant al fotbalului românesc, purtând – la propriu și la figurat – laurii de golgeter, în 1964-1965 și 1967-1968 (la ,,U” Cluj) și 1973-1974 (la ,,C.F.R.” Cluj). Fiind, până la ora actuală, singurul din țară care deține tripla performanță a titlului de golgeter al României.

Locul V (după datele culese până în 1988) în clasament, din întreaga istorie a fotbalului românesc, cu 160 de goluri marcate în divizia A.

354 de prezențe la jocurile de divizia A, iar cumulat cu turnee și cupe, de peste 500 de ori, marcând în total mai mult de 300 de goluri.

În 1965 component al echipei ,,Știința” Cluj, câștigătoarea Cupei României.

Posedă un palmares impresionant, pe care, din păcate zgârcenia expozeului meu nu-l poate include integral.

O singură cifră vă mai dau totuși:

A participat la turnee cu fotbalul (ca jucător și mai apoi ca arbitru), făcând deplasări în 25 de țări din Europa și Asia. Ca recunoaștere a meritelor sale  i s-a atribuit în 1975, titlul de Maesttrul al Sportului. După renunțarea, în 1976, la activitatea competițională ca jucător, Mihai Adam absolvă la București, în 1978, Cursul de arbitri de fotbal. Între 1978-1982 s-a aflat în corpul arbitrilor de Divizia A. De semnalat aici și faptul că în 1980 a fost desemnat arbitru internațional (la un meci în R.F. Germania și într-un turneu Euro-Asiatic în China), O scurtă vreme (1985-1986), Adam  a activat ca antrenor la echipa de fotbal a combinatului clujean, pe care a reușit să o promoveze în divizia C. E de precizat că, în 1991 a fost numit observator federal la fotbal și a participat în această calitate la douăsprezece meciuri. Din 1997, Adam este directorul  tehnic al echipei de fotbal ,,C.F.R.” Cluj.

Voi încheia aceste cuvinte cu semnalarea:

Deși  Mihai Adam nu mai este printre noi, acesta decedând în data de 11 Decembrie 2015, la vârsta de 75 de ani, el și la ora actuală pentru lumea fotbalistică întrupează un simbol național. Așa figurează în istoria sportului nostru românesc.