”Fondul personal de carte Mircea Nicolae Nemeș”, nu mai puțin de 94 de volume din fondul personal al lui Mircea Nicolae Nemeș, care reprezintă rodul cercetărilor despre istoria locală, cercetări efectuate între anii 1975 și 2014, au fost donate către Municipiul Câmpia Turzii de către Carmen Nemeș, soția regretatului profesor.
“Fondul personal de carte Mircea Nicolae Nemeș”, este rodul cercetărilor lui Mircea Nicolae Nemeș, activitate începută din dorința de a afla, de a cunoaște, de a se documenta asupra a ceea ce a fost în spațiu în care s-a pomenit, copil, adolescent, și apoi matur, om la maturitate. Această dorință s-a tranformat tot mai puternic până nu s-a mai putut lăsa de ceea ce a devenit pasiunea de cercetare, documentare și informare. Apoi a urmat redactarea. O problemă nu simplă de loc. În redactare a urmărit ca scrierea să fie riguros documentată și științifică, științific concepută, deci nu la întâmplare. Căutând mereu la o exprimare corectă, stilistică și gramaticală, apelând fără ezitare la sfatul specialiștilor în lingvistică acolo unde era cazul”, a fost descrierea fondului de carte Mircea Nicolae Nemeș, făcută de Carmen Nemeș, soția acestuia.
„Fondul Personal de Carte Mircea Nicolae Nemeș”, cercetările sale despre istoria noastră, a ghirișenilor, este disponibilă publicului larg la muzeul Prima Școală Românească 1879. Despre cercetarea riguroasă, rodul a zeci de ani de documentare, dar și iubirea scriptică a orașului în care s-a născut, s-a format și a activat profesional, dar și importanța pentru istoria locală a municipiului puteți afla mai multe trecând pragul muzeului.
Mircea Nicolae Nemeş s-a născut în Câmpia Turzii, în 11 iunie 1928 în familia lui Nemeş Aron şi Laura. A fost fiul cel mare, având-o ca soră pe Laura Viorica. Şcoala primară a făcut-o la Câmpia Turzii, apoi a urmat liceul: prima clasă în Blaj, iar următoarele şapte clase la Liceul ”Regele Ferdinand” din Turda. A urmat cursurile facultăţii de Chimie de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pe care le-a absolvit în februarie 1954. Din toamna anului 1953 şi până în iunie 1974 a lucrat la Industria Sârmei Câmpia Turzii, în diferite funcţii, de la cea de chimist până la cea de Şef al Laboratorului Central, Şef Birou Serviciu Tehnic şi Şef Birou al Serviciului Cercetări Metalurgice. Din iunie 1974 a fost transferat la Centrul de Cercetare şi Proiectare pentru Fabricaţia de Ţevi şi Trefilate din Bucureşti, Filiala Câmpia Turzii, ca inginer principal în cercetare, unde a activat până la pensionare, în 1988. În această perioadă s-a specializat în domeniul metalurgic în Franţa, Ungaria, Belgia, Italia, Germania şi Austria şi a realizat numeroase cercetări în metalurgie. De asemenea a elaborat lucrări de specialitate: atlase, îndrumătoare pentru laboratoare, procedee moderne de analiză chimică. A fondat şi Cercul Chimiştilor din Industria Sârmei, între anii 1968-1972.
În tinereţe a participat la mişcarea culturală locală, ca autor de texte şi regizor al unor spectacole de revistă şi scenete teatrale, având un simţ al umorului deosebit. Această trăsătură l-a caracterizat pe tot parcursul vieţii şi a fructificat acest talent şi la pensie, prin colecţia broşurilor „Vorbe de duh”.
În pragul vârstei de 50 de ani şi-a descoperit o nouă pasiune, cercetarea istoriei localităţii natale. În 1991 a lansat ideea aniversării a 775 de ani de la prima atestare documentară a localităţii Câmpia Turzii, care a şi avut loc în 1994. În această acţiune s-a implicat intens în cadrul colectivului organizat în acest scop. În anul 1993 a pus bazele Societăţii Culturale „Câmpia Turzii – 775” şi a iniţiat sărbătorirea celor 70 de ani de existenţă a Asociaţiei Sportive Industria Sârmei Câmpia Turzii (1923-1993). Activitatea de cercetare istoriografică s-a concretizat în numeroase cărţi şi reviste. Dintre acestea amintim:
- Cartea „Studiu Monografic Câmpia Turzii”
- Caietele Societăţii Culturale „Câmpia Turzii – 775”
- Monografia „Industria Sârmei SA Câmpia Turzii 1920-1995”