În această poezie, care ține loc de povestire, în ceasurile triste și de grea singurătate, ca printr-o supapă ce se deschide, ne-am descărcat sufletul meu și al fiicei mele, de suferință și durere, care tot mai multă cere, pentru cea care nu mai e pe pământ și își doarme somnul în mormânt, soția mea și mama fiicei mele, Olga Codrea..
Cu durere și dor, soțul Moise și fiica Liana
29.oct.2016 – 29 oct. 2018
Zi de noiembrie, cu durere și dor
Am compus această poezie, care ține loc de povestire, iar rima o însoțește ca o melodie.
”Sunt singur azi în cimitir
Și vântul sinistru bate și suflă a pustiu
Printre morminte, cruci și alei
Lăsând o mare durere în sufletul meu!
Peste oraș oceață deasă s-a lăsat
Ce plutește deasupra ca un nor
Care lasă acum multă durere și dor
După cei ce demult au plecat.
Parcă și norii plumburii călători
Îndoliați se pierd în depărtări
Trecând peste munți, dealuri și câmpii
Și nu știu nici ei unde se vor opri!
Așa și omul călătorpe acest pământ,
Aleargă sub soare, peploaie și vânt
Și nu va ști nicicând,
Când va fi ultimul drum spre mormânt!
Și soarele se strecoară printre nori
Nu mai strălucește ca adeseori
Se grăbește spre asfințit
Obosit și el după milioane de ani de luminat și încălzit!
Frunzele sunt scuturate de vânt
Se aștern pe alei și mormânt
Îngălbenite, uscate de acum,
Aici și-au găsit „sfârșitul de drum„
Iar florile ce le-am sădit,
Ce râdeau la soare necontenit
De la răsărit la asfințit
Salvie, begonii, cazani, pufuleți
De pe al tău mormânt
Îmbrăcate-n culori
Roșii, galbene, albastru veșmânt
Frumoasele și gingașele flori
De brumele nemiloasedin toamnă au pierit.
Și păsările din teiul
Și bradul bătrân,
Nu le mai aud ciripind sublim
Multe din ele au pornit la drum,
Iar mormântul tău cu frunze acoperit,
Îți va ține de cald și de urât
Nu vei mai fi singură de acum
În mormântul rece și pustiu.
La mormântul tău eu m-am oprit
O lumănare și o candelă am aprins
Gândindu-mă la anii ce au trecut
Parcă au fost ieri, nu mai demult!
Amintirile mă copleșesc mereu
Stând la căpătâiul mormântului tău
Și nu-mi vine să cred că tu ai plecat
Te visez și te văd ca altădat”
O lacrimă din ochii mei s-a scurs
Peste vechiul și noul mormânt
Pe care nu-l voi uita nicicând
Cât voi trăi pe acest pământ!
Și la plecare, cu durere și dor,
Sărut crucea împodobită cu jerbe de flori
Și cu lacrimi în ochi mergând,
Am ajuns acasă plângând..”
Cu multă durere și dor, soțul Moise și fiica Liana
Turda, la 2 noiembrie 2018
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
