Ultima mare sărbătoare a toamnei, înaintea Postului Crăciunului, ținută pe 8 noiembrie, este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. În vechime, în casele țărănești, icoanele Arhanghelilor, pictate pe sticlă sau pe lemn, vegheau familia și o păzeau de boli și primejdii, alături de icoana Maicii Domnului.
Existau în satul românesc o serie de rituri și practici, care se săvârșeau în această zi. Dacă sărbătoarea cădea într-o zi de vineri, oamenii mergeau în zorii zilei la fântâni și izvoare și se stropeau cu „apă neîncepută”, pentru a fi sănătoși și pentru a avea belșug. Cu această apă stropeau și locuințele pentru a fi alungate toate relele. Tot în această zi, cu apă neîncepută, fetele spălau limba clopotului de la biserică, „pentru a fi frumoase, iubite și grabnic pețite”.
Când cineva era bolnav, se spunea că era bine să bea apă din pumnii unui om ce poartă numele Arhanghelilor Mihail sau Gavriil, ca să se vindece. Se mai credea că bolnavii sunt vegheați de Arhanghelul Mihail, care stătea la „capul” patului și întorcea viața în trupul celui suferind, sau la „picioare” patului, când curma firul suferinței, aflăm din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, autor etnolog Maria Bocșe, (apărut în anul 2007, cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj).
Arhanghelii erau și apărători ai turmelor de oi. În credința populară, ei apără agoniseala de toamnă a oamenilor și animalele din gospodărie, ferindu-le de „prada fiarelor sălbatice”.
Foto: Arhanghelul Mihail, icoana pe lemn, secolul al XVIII -lea, biserica de lemn din Ticu sat, jud. Cluj/ Arhiva CJCPCT Cluj.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
