Dragii mei, mă bucur să ne reîntâlnim într-o nouă incursiune duhovnicească, de această data tema propusă spre meditație azi este: BISERICA ȘI ROLUL EI ÎN SOCIETATE!
Pentru a afla rolul ei în societate, aș începe prin a definii ce este Biserica și cum a luat ea ființă.
Ca institutie divină (întemeiată de Însuși Filul lui Dumnezeu), dar și umană (pentru mântuirea omului), Biserica a luat ființa în chip tainic, nevăzut, pe Cruce, prin patima Mântuitorului Hristos, iar în chip văzut, ziua ei de naștere a fost Sărbătoarea Cincizecimii, a Pogorârii Duhului Sfant.
După cuvintele Sf. Ciprian al Cartaginei, că “în afara Bisericii nu este mântuire”, putem deduce cât de importantă este pentru creștinatate Biserica, dar și rolul ei în societate. În Biserica e Hristos, care se extinde prin ea și între oameni, unindu-i pe aceștia cu El, Capul ei, prin care credincioșii devin “membrii ai Trupului tainic al lui Hristos și mădulare ale ei”, Biserica devenid totodată și terenul, sau mediul de lucrare, de manifestare al Harului Divin, ce coboară, sălășluiește și lucrează în oameni.
Biserica își derulează o misiune foarte importantă și dinamica în rândul societății, în special prin propovăduirea cuvântului Evangheliei lui Hristos în sufletele oamenilor, prin Sfintele Slujbe. În cadrul cărora cei ce participă sunt în comuniune cu Hristos, cu Maica Domnului și cu toți Sfinții, dar și prin diferite acțiuni filantropice, sociale și de caritate, îndreptate către cei în nevoi.
Se constată în societatea de azi, una secularizată, una modernă, care e în continuă schimbare, lipsită de sentimente frumoase, ce înnobilează pe om, o absență a lui Dumnezeu, ce arată o înstrăinare a omului de a mai fi “chipul lui Dumnezeu”. Aici intervine rolul Bisericii în societate, de a-L readuce pe Dumnezeu în viața omului, de a reface chipul lui Dumnezeu în om, de a “aduce fii risipitori acasa” și a le arata calea pe care e necesar să meargă, nelăsându-i să se afunde în degradarea morala în care sunt, sprijinindu-i, povătuindu-i, dându-le curajul și puterea necesară pentru a înainta în urcușul duhovnivesc, spiritual.
Aș cataloga misiunea, rolul și activitatea Bisericii în societate îndreptată în trei direcții: Învățătorească, Sfințitoare și Socială, oprindu-mă la fiecare cu câteva idei.
ACTIVITATEA ÎNVĂȚĂTOREASCĂ este o incredintare a Bisericii, de la Hristos, de a-i învăța pe oameni Cuvântul lui Dumnezeu, “mergând învățați toate neamurile, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă”.(Mt, cap.28, v.19-20).
Educația religioasă a devenit o prioritate a Bisericii în societate, ea fiind activă în rândul tinerilor prin ora de religie, semănând în ogorul sufletelor lor curate, dragostea de Dumnezeu, de adevăratele valori morale dupa care trăim în viață, învățând-i să fie și creștini buni, autentici, dar și cetățeni model ai societății în care trăiesc.
Activitatea învățătorească a Bisericii nu se rezuma doar la ora de religie și la predica preotului de după Sfânta Liturghie, ci ea continuă prin catehizarea permanentă a credincioșilor, urmărind întărirea lor în credință, dar și responsabilizarea apartenenței lor ca membrii ai Bisericii, contribuind așadar la renașterea spirituală a societății.
ACTIVITATEA SFINȚITOARE e prezentă prin Sfintele Slujbe ale Bisericii, prin care credincioșii se împărtășesc de Harul Sfințitor, rămânând în comuniune cu Dumnezeu, cu Sfanta Treime. În chip deosebit această activitate sfințitoare se realizează prin Sfânta Liturghie, dar și prin Sfintele Taine. Prin participarea la Sf. Liturghie, credincioșii devin prezenți la toate evenimentele din viata Mântuitorului Hristos, actualizându-le.
Aici credincioșii primesc și cel mai important element, Sfânta Împărtășanie, Sfânta Cuminecătură, Sfânta Euharistie, taina comuniunii Bisericii, unde îl primesc pe Hristos Însuși, transformându-se în Hristofori, adica purtători de Hristos, iar această Sinaxă Euharistică, devine una de iubire, ca o adevărată comunitate, ce se manifesta și în afara zidurilor Bisericii, în “Liturghia de după Liturghie”, în Taina Fratelui, a manifestarii iubirii milostive, încât acest dialog din Sf. Liturghie, dinte preot și credincioși, devine un parteneriat duhovnicesc, ei devin împreună slujitori, co-liturghișitori, trăind în duhul iubirii și al unității Euharistice, Biserica abordând omul la nivel comunitar, neseparând comunitatea eclesială de cea socială.
Biserica așadar sfințește pe omul societății moderne, prin toate slujbele ei, prin ele revărsându-se Harul Sfințitor, ce îi ajută și le dă puterea de a lupta cu ispitele ce vin asupra lor, transformându-l pe om dintr-un simplu cetățean, într-un potențial moștenitor al Împărăției Cerurilor.
ACTIVITATEA SOCIALA a Bisericii este extinsă și asupra “trupului”, derulând în cadrul societății o activitate socială dinamică, intensă și activă. Pilda Samarineanului Milostiv, reflecta cel mai fidel și ilustrează cel mai bine activitatea socială a Bisericii, dând dovadă că e implicată și prezentă în societate prin acțiunile ei sociale, filantropice și de caritate.
Biserica propovăduiește nu doar iubirea prin cuvinte, ci și prin fapte, iar toate acțiunile ei, în acest sens, aplică zi de zi porunca iubirii, față de toți cei aflați în nevoi, din toate categoriile sociale, prin multele acțiuni inteprinse la nivel național, prin programele sociale implementate și derulate, unele în parteneriat privat sau cu statul, altele la nivel regional și local, arătându-și și manifestandu-și dragostea sa milostivă.
Prin acțiunile ei, Biserica devine și un “spital duhovnicesc”, unde credinciosul, prins în mrejele societății seculariste, poate primii ajutor și vindecare.
Închei, zicând că Biserica trăiește în “lume”, chiar daca finalitatea ei nu este din lumea aceasta, Biserica rămânând semnul și imaginea Împărăției lui Dumnezeu în istorie.
Cu aleasă prețuire în Hristos Domnul, Pr Raul Rațiu, preot Misionar al Protopopiatului Ortodox Român Turda.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
