Există multe surse de stres, cum ar dificultăți personale (de exemplu conflicte cu persoanele apropiate, singurătatea, lipsa veniturilor, temeri legate de viitor), probleme la locul de muncă (de ex. conflicte cu colegii, un loc de muncă extrem de solicitant sau unul nesigur) sau amenințări majore în comunitate (de ex. conflicte, epidemii, lipsă de oportunități economice).
În articolul anterior scriam despre strategiile de adaptare pe care le folosim atunci când parcurgem situații dificile.
Afirmam că strategiile de adaptaresunt grupate în trei mari categorii: concentrarea pe probleme, focalizarea pe emoții și evitarea.
Dacă aceste strategii de adaptare (coping) sunt procese în care ne angajăm în mod conștient, psihanaliștii susțin că există și procese inconștiente care ne ajută să ne redresăm după perioade sau evenimente stresante, denumite mecanisme de apărare.Acestea sunt comportamente pe care oamenii le folosesc pentru a se detașa de evenimente, acțiuni sau gânduri neplăcute. Sunt procese inconștiente și pot adaptive sau dezadaptative.
Mecanismele de apărare adaptative pozitive și sunt foarte utile, cale mai cunoscute fiind anticiparea, afilierea, umorul, afirmarea de sine, auto observarea, sublimarea și suprimarea.
În continuare sunt prezentate câteva exemple:
- anticiparea ne pregătește emoțional pentru rezultate potențial nefavorabile ale situațiilor provocatoare;
- afilierea ne determină să răspundem la telefon și să discutăm cu un prieten despre o zi grea la muncă, fără a o folosi în mod deliberat ca strategie de adaptare;
- reconsiderarea situațiilor negative ca fiind situații pline de umor este un mecanism comun și foarte eficient;
- sublimarea ne permite să transformăm reacțiile negative (de exemplu, agresivitatea) sau impulsurile naturale puternice (de exemplu, dorința sexuală) în activități constructive
Toate aceste mecanisme de apărare tind să se dezvolte și să devină mai eficiente pe măsură ce înaintăm în vârste. Cu cât le folosim mai mult, cu atât adaptarea și rezistența noastră vor atinge un nivel superior.
Și strategiile funcționale de coping, și mecanismele adaptive de apărare sunt foarte utile dar linia de demarcație dintre ele este destul de vagă și există unele suprapuneri atunci când vine vorba de detalii. De exemplu, dacă devenim conștienți de mecanismele noastre de apărare, ele nu devin automat strategii deliberate?
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
