În articolul anterior argumentam că numărul mare de opțiuni disponibile și libertatea de alege pe care le avem în prezent, în loc să ne facă să ne simțim mai liberi, ne conduc la trei categorii de probleme: probleme de informare (este dificil să accesăm toate informațiile referitoare la toate alternativele pentru a face o alegere în deplină cunoștință de cauză), probleme de eroare (cu cât opțiunile sunt mai complexe, cu atât este mai probabil să facem erori de judecată) și probleme psihologice (excesul de opțiuni provoacă anxietate și regrete, care influențează în sens negativ starea de bine psihologic).
Din punct de vedere al modului în care luăm decizii, putem fi împărțiți în două grupuri generale: „satisfăcători” și „maximizatori”. Satisfăcătorii sunt oamenii care trebuie doar să obțină ceea ce este „suficient de bun” pentru cerințele lor. Ei analizează opțiunile până când găsesc ceea ce corespunde criteriilor lor minime și apoi selectează acea opțiune. Pe de altă parte, maximizatorii sunt persoanele care trebuie să obțină în mod absolut cea mai bună ofertă și, așadar, studiază toate opțiunile posibile. Supraîncărcarea provocată de excesul de opțiuni este, în mod special, o problemă pentru maximizatori. Aceștia doresc, de exemplu, să meargă la cea mai bună facultate, să obțină cel mai bun loc de muncă, să aibă cea mai bună mașină și să poarte cele mai bune haine. Pe măsură ce devin disponibile mai multe opțiuni, maximizatorii trebuie să depună eforturi mai mari pentru a studia toate posibilitățile.
Capcana maximizării
Maximizarea nu este ieftină – dacă vrem ce e mai bun, ar trebui să ne așteptăm să plătești cel mai mult. Principalele costuri ale maximizării sunt următoarele:
- Regretul, actual și anticipat, că nu am obținut „cea mai bună ofertă”. Ce se întâmplă dacă vor apărea opțiuni mai bune? Oare nu voi regreta că am cumpărat această mașină?
- Costuri de oportunitate. Acestea sunt costurile asociate opțiunilor care se pierd prin urmărirea maximizării. Fiecare alegere pe care o facem are propriul cost de oportunitate.
- Creșterea nivelului așteptărilor. Cu cât există mai multe opțiuni, cu atât maximizatorii tind să se aștepte la mai multe beneficii.
- Auto-învinovățire. Nu există nici o scuză pentru un presupus eșec într-o lume în care totul este posibil. Maximizatorii combină așteptările extrem de mari cu responsabilitatea personală pentru eșec.
- Timpul consumat. De exemplu, timpul consumat pentru a alege cel mai bun mobilier și cele mai bune dotări pentru renovarea bucătăriei ar putea fi petrecut cu copiii sau prietenii apropiați.
Dacă privim lucrurile în mod obiectiv, constatăm că cei care maximizează ajung de obicei prin a se descurca mai bine în viață, dar satisfăcătorii se simt mai bine. În SUA, salariul mediu al maximizatorilor este în medie cu 7000 USD/an mai mare decât al satisfăcătorilor. Cu toate acestea, ei sunt mai puțin mulțumiți decât satisfăcătorii de locul de muncă pe care îl dețin.
Ce putem face?
În primul rând, putem aborda situațiile din perspectiva psihologiei pozitive și să ne salvăm de presiunea multitudinii de alegeri posibile. În cartea „Șocul viitorului”, Alvin Toffler (menționată și în articolele anterioare) sugerează mai multe moduri în care putem face față acestei provocări.
Astfel, putem să:
- „înghețăm” temporar luarea deciziilor, pentru a ne reveni după o supraîncărcare de stimulare senzorială și cognitivă;
- păstrăm bunurile din gospodării pe un termen mai lung: „… putem refuza să achiziționăm produse de unică folosință. Ne putem agăța de vechea jachetă încă un sezon; putem refuza ferm să urmăm cea mai recentă tendință în modă; putem rezista când vânzătorul ne spune că este timpul să ne schimbăm automobilul”
- creăm „zone de stabilitate” pentru a echilibra haosul și schimbările rapide din alte domenii ale vieții noastre. Relațiile pe termen lung, angajarea pe un post de muncă relativ stabil sau stabilirea unei rutine zilnice pot deveni astfel elemente mai puțin schimbătoare și stabile.
Ca o concluzie, pentru starea noastră de bine psihologic, este util să avem în vedere că sporirea numărului de alegeri posibile ne crește gradul de libertate până la un punct, dincolo de care ne limitează de fapt libertatea.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
