Sfatul psihologului: Învățăturile biblice și bunăstarea psihică
Biblia nu lasă să se înțeleagă că spiritualitatea ne vindecă de problemele de sănătate, în general, sau de problemele de sănătate mintală, în particular, dar ne oferă o serie de modalități de menținere a bunăstării psihice și de prevenire a tulburărilor mintale. Câteva dintre acestea vor fi prezentate în continuare: (1) puterea iertării, (2) atitudinea optimistă, (3) necesitatea repaosului și (4) îndemnul la confruntarea cu temerile, în locul evitării acestora.
Valori: iertare și compasiune
Iertarea și compasiunea pentru slăbiciunilor noastre și ale celorlalți sunt valori importante ale creștinismului („ … fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia …” – Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel), dar și elemente esențiale ale psihoterapiei prin acceptare și angajament, una dintre noile forme, fundamentată științific, a psihoterapiei cognitiv-comportamentale. Compasiunea ameliorează, în special, problemele cauzate de sentimentele de rușine și de tendința de auto-critică.
Atitudine: optimismul
Persoanele care privesc viața și viitorul cu încredere sunt mai puțin predispuse spre anxietate și depresie. Astfel, nivelul de stres scade, crește imunitatea și se reduce riscul afecțiunilor cardio-vasculare. Gândirea pozitivă este încurajată de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni:
„… câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute și orice laudă, la acestea să vă fie gândul”
Odihna și relaxarea
Suntem aglomerați și trăim într-un ritm rapid, ceea ce ne solicită la maximum resursele. Timpul acordat odihnei nu mai este o opțiune: repaosul zilnic este absolut necesar pentru a evita supraîncărcarea psihică. În Evanghelia după Marcu, Iisus le spune apostolilor: „Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin”.
Și ziua săptămânală de odihnă are origini străvechi, la ea se făcându-se referire în porunca a 4-a, dictată lui Moise de către Dumnezeu (Exodul):
„Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru …)
Confruntarea cu temerile
Pe scurt, anxietatea este o stare emoțională caracterizată prin neliniște psihomotorie, nesiguranță și teamă fără obiect sau pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Cea mai frecventă strategie de a face față anxietății, temerilor, este evitarea acestora; evitând, ne simțim bine pe moment, tensiunea scade, dar pe termen lung anxietatea este întărită. Ne gândim că dacă nu ne-am expus unei anumite situații (ex. vorbitul în public), am evitat o catastrofă (ex. ne facem de rușine); în fapt, nu vom afla niciodată dacă acea catastrofă s-ar fi putut întâmpla sau nu, astfel încât ne temem în continuare.
Solomon îndeamnă în Pilde: „Să nu te temi de frica fără veste …”, iar Ioan spune, în Întâia Epistolă sobornicească: „ … iubirea desăvârșită alungă frica”. Este vorba de mecanismul opus evitării, și anume expunerea, care este o componentă esențială a tratamentului pentru reducerea anxietății.
Amintim, în încheiere, de îndemnurile spre echilibru și control (în principal, de evitare a dependențelor de orice fel), dar și de rolul de suport social al practicii religioase într-un cadru organizat (căutarea și obținerea de îndrumare și sfaturi, dar și de ajutor material), care sunt bine-cunoscute și unanim acceptate.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
