Mi-e dor măicuţă să mă ţii de mână
Şi spre copilărie să mă porţi
Să văd iar cumpăna de la fântână
Şi oameni dragi şezând la porţi.
Mi-e dor de mângâierea ta blajină,
De vorba ta, chiar să mă certe
De ochii tăi curaţi ca bolta cea senină
De tot mi-e dor, de băieţi şi fete.
Mi-e dor de tata care-i dus departe!
De-nbărbătarea lui iarăşi mi-e dor
Dar nemurire-acuma ne desparte
Şi vorbele absente iar mă dor
Mi-e dor de tine, mamă, bătrână-nsingurată
Rămasă peste timp a Domnului,
Te caut cu privirea-nfrigurată
Şi dor mai mare decât ăsta nu-i.
Ţi-am scris acum, când mamele-s în sărbătoare
Şi gândul meu e ca o doctorie
Pentru tine raza mea de soare,
Care te prefaci încet în veşnicie
Mă iartă că mai mult nu-ţi scriu
Că sufletul mă doare şi mă frige,
Pentru că pe lume ai un fiu
Care încet de dorul tău se stinge.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
