Vizibil îndrăgostită de tot ce e românesc, profundă și sensibilă, așa i-a cucerit Teodora- Larisa Petruț pe bucovineni, la Festivalul Național “Regina Sânzienelor”, organizat în una dintre cele mai spectaculoase zone ale țării. Cum și ce simte regina festivalului din acest an, vom afla chiar de la ea.
Rep.: Nu încetezi să ne uimești cu seriozitatea și reușitele tale. De unde și până unde participarea la acest concurs?
Teodora Larisa Petruț: Răspunsul e chiar mai simplu decât ai crede. Participarea la acest festival are legătură directă cu dragostea mea pentru sunete și cuvânt, întrucât momentul cu care m-am prezentat este o fuziune a acestora din urmă. Nu cred că mai este o noutate faptul că tot ce poartă semnătura mea, poartă de fapt o amprentă a sufletului meu. La fel s-a întâmplat și aici. Mi-am dorit să împărtășesc și să transmit, ceea ce s-a și întâmplat.
Rep.: Ce reprezintă pentru tine “Sânzienele”?
T.L.P.: “Drăgaicele”, așa cum le numește vocea satului străbun, sunt o sărbătoare a luminii și a bucuriei, a iubirii și a viselor ce devin realitate. Copilă fiind, poveștile despre zâne bune și dorințe împlinite, nu au lipsit niciodată din sânul familiei în care am crescut, motiv pentru care am considerat că merită să le audă și alții. “Sânzienele” sunt despre inocență și curăție a sufletului, despre cum inimile tinere nu pot să bată cu putere decât atunci când își găsesc jumătatea. Florile lor, ascund sâmburele credinței în Dumnezeu și tămăduiesc răni nevăzute, atunci când sunt culese de mâini harnice și suflete bune.
Rep.: Cum te simți știind că te-ai întors acasă cu premiul cel mare?
T.L.P.: Sunt fericită. În urma acestei experiențe, mi s-a întărit credința în talentul muzical și profunzimea vorbelor. Mă bucur știind că și alții se bucură pentru mine. Mă bucur să știu că s-a crezut în mine și mi s-a oferit această șansă. Inima Țării Zarandului a strălucit la Bucovina prin legendele și farmecul său. Totuși, nimic nu ar fi fost aidoma, fără sprijinul și susținerea pe care le-am avut din partea domnului Nicolae Grigoraș, coregraf al Ansamblului “Doina Crișului” din Brad și ambasador al județului Hunedoara în cadrul acestui concurs, care m-a convins că merită să fiu printre laureați.
Împărtășește-ne impresii de pe aceste meleaguri, despre oameni, despre cum și ce ai simțit aflându-te acolo. Sincer, nu știu ce cuvinte ar trebui să aleg și cum să le îmbin, ca să surprindă frumusețea pe care o au oamenii și locurile Bucovinei. Cred doar că sunt iubiți de Dumnezeu, la fel de mult cum ei îl iubesc pe El. Am descoperit o multitudine de asemănări între noi și bucovineni, mai ales în ceea ce privește ospitalitatea și bucuria de a fi împreună cu oameni dragi, iubitori de glie. Domnul Dumitru Parasca, organizatorului acestui eveniment cultural de excepție, a avut grijă ca fiecare dintre noi să se simtă “acasă”, lucru pe care, personal, îl apreciez din suflet. Cum s-a adunat toată țara, desigur că am descoperit oameni și tradiții noi. Nu te face asta mai bogat?
Rep.: Ai rămas cu amintiri neprețuite și cu o experiență de neuitat! Crezi în România și în ce oferă ea, așa că vreau să te întreb. A fost Teodora o româncă adevărată în momentele de glorie?
T.L.P.: Cu siguranță speră să fi fost, nu doar atunci și întotdeauna. Dacă nu aș iubi aceste pământuri și ceea ce se găsește la rădăcinile lor, nu aș fi fost acolo. În momentul desemnării câștigătorului, și, implicit, odată ce mi-am auzit numele, am conștientizat că țara merită iubire și prețuire. Eu am dat suflet cântecului și poveștii, dar e meritul României pentru că poveștile sale există și se păstrează. Veșnicia s-a născut la sat, iar “Legenda unei flori nemuritoare” e parte din el.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
