Anxietatea este o emoție asemănătoare fricii. Totuși, spre deosebire de frică, anxietatea este orientată spre viitor, durează mult timp și, în esență, este lipsită de logică (de exemplu, se poate întâmpla ca unei persoane să-i fie frică de penele de pasăre, cum se întâmplă în cazul ornitofobiei – frica de păsări). Anxietatea este diferită și de procese cognitive cum ar fi îngrijorările, gândurile repetitivesau intruzive(necontrolabile și deranjante) sauruminațiile(preocupare exagerată pentru situațiitrecute).
De exemplu, frică simțim atunci intrăm într-o curte și suntem întâmpinați de un câine neprietenos; anxietatea ne împiedică să intrăm într-o curte, temându-ne că acolo este un câine foarte agresiv.
Similar altor tulburări de natură psihică, și în cazul anxietății este util să facem distincția între trei niveluri ale experienței noastre subiective: fizic, cognitiv și emoțional.
Simptomele fizice ale anxietății se referă la modul în care simțim anxietatea în corpul nostru. Astfel, când anxietatea depășește limitele normale, putem resimți un sentiment de neliniște, respirație rapidă sau senzație de sufocare, transpirația palmelor, accelerarea bătăilor inimii, durere sau disconfort în piept, tensiune musculară, tremurături, „fluturi în stomac”, amețeli sau senzație de leșin, bufeuri,frisoane, amorțeală sau senzații de furnicături, răspuns exagerat de tresărire, tulburări de somn și oboseală.
Simptomele comportamentale ale anxietății se referă la ceea ce fac (sau nu fac) oamenii atunci când sunt anxioși. Reacțiile comportamentale reflectă încercările de a face față aspectelor neplăcute ale anxietățiiși pot include:
Așa cum menționam anterior, anxietatea este o emoție. Cele mai folosite cuvinte care descriu trăirile anxioase sunt: neliniște, teamă, nervozitate, copleșire, îngrijorare, frică, teroare.
Simptomele cognitive ale anxietății. Indiferent dacă ne dăm seama sau nu, prin minte ne trec mii de gânduri în fiecare zi. Deși conținutul gândurilor poate varia în funcție de persoană și situație, cele mai frecvente temele specifice anxietății sunt: „Ce se întâmplă dacă…”; ”Trebuie să fiu sigur că…”; Nu pot suporta să nu știu că…”; „De ce am aceste simptome?”; „Oamenii vor râde de mine.”; O să înnebunesc!”.
În articolele următoare vor fi prezentate informații despre principalele categorii de tulburări anxioase, cu accent pe modalitățile de gestionare a acestora.