Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT; engl. PTSD) reprezintă o reacție des întâlnită ca urmare a unor situații sauevenimente extrem de stresante sau traumatice. Există multe tipuri de evenimente care pot declanșa astfel de reacții, dintre care enumerăm: a suferi un accident de mașină, a fi victima unui viol sau a unei agresiuni fizice, a fi abuzat fizic sau sexual, a supraviețui unui dezastru (inundație, conflict militar, cutremur etc.) sau a fi martor la moartea unei persoane.
Persoanele diagnosticate cu TSPT se confruntă cu trei grupe mari de probleme sau simptome:
1.Retrăirea evenimentului traumatic. În această categorie sunt incluse amintiri frecvente și intruzive, coșmaruri și întoarceri neașteptate în trecut (flashback-uri) care fac persoana să se simtă de parcă ar retrăi evenimentul traumatic. Amintirile sunt deseori activate de sunete, imagini, gusturi sau mirosuri care îi reamintesc persoanei de eveniment.
2.Evitarea. Deoarece reamintirea evenimentului traumatic este extrem de dureroasă, persoanele diagnosticate cu TSPT încearcă să nu se mai gândească la eveniment. Aceste persoane se retrag, evită contactul cu locurile, persoanele și obiectele care le-ar putea reaminti de eveniment. Deseori se simt amorțite sau detașate emoțional de ceilalți. Unele persoane încep să consume alcool sau droguri pentru a reduce suferința resimțită.
3. Simptome fizice ale stresului: probleme de somn, iritabilitate sau furie permanentă, dificultăți de concentrare, stare de tensiune sau de alertăpermanentă.
Tulburarea de stres posttraumatic se dezvoltă și este menținută de faptul că, în urma confruntării cu evenimente traumatice, amintirile referitoare la cele petrecute se conectează, în cazul anumitor persoane, cu ceea ce acestea au văzut, au mirosit, au auzit sau ausimțit în acele momente. Mai târziu, imagini, sunete, mirosuri sau emoții similare pot declanșa un torent de amintiri și emoții.
Un al doilea motiv pentru care aceste emoții persistă se datorează faptului că persoanele traumatizate simt nevoia să-și explice ceea ce s-a întâmplat, să găsească un sens. Confruntarea cu evenimente traumatice adesea determină persoana să pună sub semnul întrebării convingerile sale anterioare. De exemplu, începe să se îndoiască de faptul că lumea este un loc sigur sau că nimic rău nu i se poateîntâmpla. Pentru a înțelege trauma, aceste persoane trebuie să se gândească la ceea ce li s-a întâmplat și la implicațiile evenimentului. Însă, pe măsură ce se gândesc la evenimentul respectiv, își vor reaminti tot ceea ce li s-a întâmplat și vor retrăi aceleași stări afective. În consecință, aceste persoane vor încerca să nu se mai gândească la eveniment. Ca urmare, în loc să ajungă la înțelegere și liniște, aceste persoane ajung să penduleze în continuare între reamintirea evenimentului și încercarea de a-l uita.
Multe persoane resimt simptomele specifice TSPT la scurt timp după confruntarea cu un eveniment traumatic. La aproximativ jumătate dintre aceste persoane, simptomele se diminuează de la sine în aproximativ 3 luni. La altele, simptomele pot persista ani întregi. Există și situații în care simptomele nu apar decât după mulți ani de la confruntarea cu evenimentul traumatic.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
