La fel ca adulții, copiii și adolescenții devin, uneori, îngrijorați sau anxioși cu privire la diferite lucruri sau experiențe din viața lor. Majoritatea îngrijorărilor sunt specifice unei etape de vârstă și sunt normale în procesul de dezvoltare al copiilor. Dacă fricile nu sunt depășite sau sunt atât de multe/intense încât interferează cu funcționarea adaptativă a copiilor (au dificultăți la școală, acasă, sau în relațiile cu prietenii), aceștia pot dezvolta tulburări de anxietate.
• Anxietatea de separare – apare încă de la vârsta de 6 luni și se rezolvă, de la sine, în jurul vârstei de 3 ani: copiilor le este frică să fie departe de părinții lor; • Fobiile – reprezintă fricile extreme care apar în interacțiunea cu un lucru sau o experiență specifică. Fricile specifice copilăriei timpurii includ animalele, insectele (de exemplu, păianjenii), înălțimile sau întunericul. La fel ca și anxietatea de separare, ele se rezolvă, de obicei, de la sine.
• Anxietatea socială – adolescenții sunt mai predispuși decât alte categorii de vârstă să sufere de anxietate socială, să fie mai îngrijorați de părerea celor din jur și să evite întâlnirile sociale pentru a nu se „face de râs”.
• Anxietate generalizată – se manifestă prin îngrijorările despre viitor și despre posibilitatea întâmplării unor lucruri rele.
• Tulburarea de panică – se observă în episoadele de frică intensă, bruscă, însoțită de simptome resimțite la nivel fizic (bătăi accentuate ale inimii, dificultăți în respirație, transpirație etc.).
Tulburările de anxietate pot afecta încrederea și stima de sine a copiilor și adolescenților.
Simptomele tulburărilor de anxietate la copii și adolescenți:
– dificultăți în a dormi;
– iritabilitate;
– coșmaruri;
– dificultăți de concentrare;
– evitarea activităților de zi cu zi (de exemplu, ieșirile cu prietenii sau mersul la școală).
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
