Fobia specifică este frica resimțită față de un anumit obiect, animal sau de o anumită situație. Teama este suficient de mare încât dorim să evităm situația, iar în cazul în care nu putem să o evităm, o suportăm cu un disconfort semnificativ.
Fricile și fobiile sunt fenomene foarte frecvente. Rezultatele cercetărilor sugerează că la mai mult de60% dintre oameni le este frică de o situație, animalsau obiect. Cele mai frecvente temeri sunt cele legate de insecte, șoareci, șerpi, lilieci, înălțimi, apă, transportul în comun, furtuni, spații închise, tuneluri și poduri. Multe persoane afirmă că le este teamă de mai multe lucruri și că le evită în mod conștient. De fapt, peste 12% dintre cazuri au putut fi diagnosticate cu fobie specifică. Adică, fricile acestor persoane sunt persistente și asociate cu niveluri ridicate de anxietate, evită sau doresc să evite anumite situații, sunt conștiente de faptul că fricile lor sunt excesive și iraționale și fricile lor induc niveluri ridicate de stres și dificultăți de funcționare în viața de zi cu zi.
Potrivit unor teorii, oamenii dezvoltă fobii asociate unor obiecte, animale sau situații care au fost primejdioase în epoca preistorică. De exemplu, în acea perioadă, insectele, șoarecii, șerpii sau alte animale, înălțimile, străinii, podurile și apelereprezentau potențiale pericole pentru oameni. Atunci, aceste frici erau foarte utile și permiteau adaptarea la mediu. Persoanele care aveau asemenea temeri erau mai bine pregătite să evite contaminarea, înțepăturile otrăvitoare, căderile de pe stânci sau poduri, să fie ucise de străini sau să se înece. Însă, în lumea modernă, aceste riscuri s-au diminuat iar fricile provocate de ele nu mai au funcție de adaptare la mediu.
Pe de altă parte, fobiile pot să fie cauzate de procese de învățare. De exemplu, este posibil ca fobia de câini să fie provocată de o experiență personală neplăcută (am fost mușcați de un câine) sau de faptul că am observat că unei anumite persoane îi este frică de câini și, tot prin învățare, am preluat această fobie.
Fobiile se pot datora și unor moduri deficitare de gândire (distorsiuni cognitive). Unele fobii se bazează pe informații incorecte, pe tendința de a prezice rezultatele cele mai grave, de a nu apela la dovezi prin care se poate contracara fobia, ori pe convingerea că nu puteți tolera anxietatea.De exemplu, o persoană poate crede că un câine pechinez (agresiv, e drept, dar de talie foarte mică) îi poate face rău mușcându-l de tendonul lui Ahile și să-i cauzeze astfel moartea.
Mult mai important decât modurile în care sunt dobândite fobiile sunt mecanismele prin care acestea se mențin. Cel mai important factor care contribuie la menținerea fobiei este tocmai evitarea situației de care ne este teamă. Dacă, de exemplu, ne este frică de orice fel de câine, ne vom simți mai liniștiți atunci când putem să evităm locurile în care s-ar putea să întâlnim un câine (indiferent de talia sau de agresivitatea acestuia); așa învățăm, în mod eronat,că evitarea situațiilor de care ne temem ne ajută. Beneficiul este doar pe termen scurt deoarece, evitând mereu situația de care ne temem, nu vom învăța niciodată că neputem învinge frica.
Un alt mecanism de menținere a fobiilor este angajarea în „comportamente de siguranță”, lucruri pe care le spunem sau le facem crezând că ne vor proteja.Acestea pot fi observabile (ex. nu plecăm de acasă fără un mijloc de protecție împotriva câinilor, ne deplasăm doar însoțiți de persoane de încredere) sau neobservabile (repetăm rugăciuni în minte).
Fobiile debutează, de obicei, în copilărie sau adolescență și, dacă nu sunt tratate, continuăsă se manifeste la maturitate; în situația în care evitarea situațiilor fobice este dificilă, funcționarea persoanei afectate este perturbată în mod sever. În tratarea fobiilor pot fi utile medicația, psihoterapia sau o combinație a acestora.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
