Trăim într-o eră virtuală pe care o creăm cu bunăștiință. O dezvoltăm pe zi ce trece prin faptele pe care alegem să le facem, dar și prin cele pe care le ignorăm sau le considerăm irelevante pentru noi. Ne împiedicăm autodezvoltarea și dezvoltarea celor din jur ignorând adevărul și educația, preocupați de alte lucruri mai puțin importante pentru viitorul nostru. Singura noastră „misiune” este cea de a învăța, fie din propriile greșeli, fie unii de la ceilalți. Dar ce ne lipsește încât să nu putem duce acest lucru la bun sfârșit? Motivația și interesul.
Majoritatea preferă plafonarea, confortul în care se află, li se pare prea greu să meargă mai departe, să împărtășească și să facă schimb de informații. Dar să privim partea pozitivă, partea plină a paharului, cum doriți să-i spuneți, există persoane, din fericire, care încă au un plan de viitor, care își dau interesul pentru educația lor dar mai ales pentru a celor din jurul lor. Avem un bun exemplu: Iulia Cherecheș. De ceva timp, Iulia și-a creat un obicei de „educare” a internauților. Ce face mai exact? Postează zilnic pe social-media mesaje scurte referitoare la gramatica limbii române, oferindu-le celor sfioși “ore” gratuite, scurte și pe înțelesul tuturor… și care prind foarte bine. Așadar, am hotărât să o intervievăm și să o promovăm. Într-o Românie cu un procent de 42% de analfabeți funcționali, într-o Românie unde internetul este folosit în proporție de 74%, conform informațiilor specialiștilor, aceste lecții de gramatică vin la momentul potrivit. Un interviu cu și despre sistemul de învățământ, greșeli gramaticale și romgleză, cu Iulia Cherecheș.
Rep.: Cu cine avem onoarea? Fă-ți o mică prezentare.
Iulia Cherecheș: Mă numesc Iulia Cherecheș, am 22 de ani și sunt studentă în ultimul an, în cadrul a două specializări ale facultății de Psihologie și Științe ale Educației, anume Psihopedagogie Specială și Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar. Am ales să studiez în paralel cele două specializări, întrucât ambele sunt în aria mea de interes. Mi-am știut țelul în viață de la o vârstă fragedă, anume să devin cadru didactic. Bineînțeles că pentru visul meu a fost nevoie de multă ambiție, muncă și determinare. Puteam la fel de bine să optez pentru o singură specializare, dar dorința de a ajuta cât mai mulți copii m-a făcut să aleg și Psihopedagogie Specială, pentru a înțelege cât mai bine nevoile copiilor cu dizabilități sau cei cu cerințe educaționale speciale. Din păcate, numărul copiilor cu astfel de nevoi speciale crește considerabil, iar aceștia au nevoie de cadre didactice competente. Am ales să debutez în învățământ pregătită pentru toate provocările. Însă, până să ajung la catedră, am vrut să ajut în alte moduri, atât copii, cât și persoane care au finalizat orice formă de studii.
De curând, am ajuns în atenția oamenilor din mediul online cu inițiativa mea de a posta zilnic pe conturile personale de socializare, mesaje scurte și utile care să cuprindă articole din sfera gramaticii limbii române, cu scopul perfecționării acesteia. Cu siguranță această inițiativă este doar debutul meu didactic și cu pași mici, dar siguri, îmi voi construi frumosul drum spre catedră, acolo unde voi fi pregătită și întru totul dedicată elevilor mei.
Rep.: De unde ai avut ideea aceasta?
Iulia Cherecheș: Mă bucur foarte mult că am ocazia să răspund la această întrebare… Se spune că nu există materii preferate, ci doar profesori preferați, iar profesoara mea de Limba Română, din cadrul facultății, este una dintre ele. A fost severă? Da. A meritat? Cu siguranță!
Era de un calm ieșit din comun, știa foarte bine ce vrea de la noi și cât de importantă este limba română pentru un viitor cadru didactic. Ne-a făcut să ,,devorăm” Dicționarul limbii române și pe lângă el, alte cărți importante pentru dezvoltarea vocabularului. Pentru asta îi voi fi recunoscătoare toată viața. Nu am lipsit niciodată de la cursurile și seminariile de Limba Română, ba mai mult, intram și cu celelalte grupe deoarece sorbeam fiecare informație transmisă de doamna profesoară. Avea metode inedite de predare și evaluare, care s-au dovedit eficiente, permitea fiecărui student să-și corecteze greșelile singur. Despre multe astfel de greșeli am scris și eu postări. Sunt greșeli întâlnite atât de frecvent, în televiziune, reviste sau chiar la oameni de cultură ,,influenți”, încât nimeni nu mai pune la îndoială sursele de informație.
Pe scurt, doamna profesoară de limba română este unul dintre pilonii principali care a stat la baza deciziei mele de a posta zilnic un articol.
Rep.: Cum au reacționat prietenii la postările tale?
Iulia Cherecheș: Nu mică mi-a fost surprinderea să văd câți oameni din mediul online au îmbrățișat această idee, mi-au transmis gândurile lor bune, m-au felicitat și m-au încurajat să continui. Ei mi-au dat curajul să merg mai departe cu această inițiativă și le mulțumesc enorm. Mereu mi-a fost frică să ies din tipare, să nu atrag atenția din teama de a nu fi judecată, însă mi-am depășit zona de confort și am tras un semnal de alarmă. Ar fi bine să vorbim și să ne exprimăm corect, atât în scris, cât și oral. E foarte trist să citești statisticile analfabetismului. E trist să știi că nimeni nu face ceva în privința aceasta. Mulți oameni se complac și trăiesc în ignoranță. Am ales să fac ceva în privința aceasta. Pentru unii este mult, pentru alții puțin, eu însă consider că este abia începutul drumului meu și că persoanele care într-adevăr își doresc să evolueze au nevoie de cineva care să abordeze astfel de subiecte educative. Nu consider nicio secundă că am ajuns la nivelul dorit în acumularea de informații, departe de mine acest gând. Această inițiativă mă ajută atât pe mine, în fixarea și reactualizarea cunoștințelor, cât și pe oamenii care urmăresc cu interes postările mele și își doresc să învețe sau să-și reamintească noțiuni de gramatică. Am fost foarte flatată când am văzut impactul asupra oamenilor. Câțiva părinți mi-au propus să desfășor ore de meditații cu copiii, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai ușor gramatica limbii române. Nu pot decât să mă bucur că îmi pot ajuta prietenii, familia și comunitatea din care fac parte.
Rep.: D.p.d.v. al unui tânăr, cum te simți când vezi oameni în toată regula că nu știu să vorbească sau să scrie corect?
Iulia Cherecheș: Cu toții greșim… cu o limbă atât de bogată, vastă și mereu în schimbare este imposibil să nu greșești. Cu toate acestea, ne putem mândri cu ea și avem datoria morală să ducem mai departe moștenirea lăsată din moși-strămoși.
Este trist, să citesc sau să aud exprimări ale unor oameni de diferite vârste care și-au uitat limba. Mai mult de atât, devin agresivi verbal când li se atrage atenția asupra greșelilor făcute. Rețelele de socializare sunt pline de astfel de exemple. Tristețea o simt atât pentru ei, cât și pentru copiii sau nepoții lor. Acei oameni oferă mai departe educație, sunt o sursă de informație și adesea sunt aceeași oameni care blamează cadrele didactice că nu-și fac meseria sau nu le văd rezultatele. Este greu să vorbești corect cu un copil 4 ore la școală, când el acasă, alte 20 de ore aude forme greșite și exprimări nepotrivite. Educația pornește de la părinți, iar aceștia au responsabilitatea să fie cel mai bun exemplu pentru copiii lor.
Nu e o rușine să ceri ajutor. Omul are posibilitatea să învețe și să se documenteze din surse sigure toată viața lui. Schimbarea, la orice vârstă s-ar petrece ea, începe cu acceptarea și conștientizarea că e loc de mai bine.
Sunt de principiul că toți avem de învățat unul de la celălat. Dacă știi că ești bun sau excelezi într-un domeniu, oferă din cunoștințele tale mai departe. Ești bun la matematică, ajută-l pe cel de lângă tine să o înțeleagă mai bine. Ești o croitoreasă desăvârșită, ajută-ți o prietenă să învețe să-și coasă nasturii. Știi să gătești, împărtășeste și cu ceilalți câteva dintre rețetele sau secretele tale. Să lăsăm egoismul deoparte și concurența aceasta continuă pentru nimic. Deși am ales să ajut oamenii să-și reamintească frumusețea limbii române, la rândul meu, am nevoie de ajutorul multor oameni care excelează în alte domenii pentru a mă ajuta să evoluez, deoarece doar prin oameni se transmite mai departe informația. Nu mi-e teamă să recunosc când greșesc, la fel cum nu mi-e teamă să cer ajutor atunci când sunt nesigură. Sunt principii pe care toți elevii mei le vor urma. Vreau să normalizăm împreună informarea!
Rep.: Unde crezi că se greșește în sistemul de învățământ?
Iulia Cherecheș: Din păcate, greșelile sistemului de învățământ sunt adânc înrădăcinate, semn că aceste greșeli sunt vechi și cunoscute. Pot afirma cu mâna pe inimă că greșeala nu este la facultatea care formează cadrele didactice, deoarece în cadrul acesteia învățăm atât strategii și metode moderne de predare, cât și toate materiile pe care le vom preda, la rândul nostru, mai departe. Nu în ultimul rând se pune accent pe practica la grupă/clasă și pe psihologie, întrucât nu vom intra în contact doar cu elevii, ci și cu părinții acestora. Este singura facultate care te formează pe toate palierele și acoperă toate domeniile de interes, de la sport și psihomotricitate, la istorie, limba română, matematică, istorie ș.a.m.d.
În concluzie, pot afirma că din facultate ies multe persoane capabile să preia o catedră, dacă li s-ar oferi această șansă. Una dintre problemele sistemului este vârsta înaintată la care se iese la pensie. Metodele de predare sunt și ele învechite, trebuie să uităm de clasicul ,,ascultat pe notă”. Totul în jurul nostru evoluează, mai puțin învățământul, iar asta trebuie să ridice mari semne de întrebare la nivel înalt.
Rep.: Analfabetismul funcțional este prezentat la un nivel de 42% în România. Care crezi că este cauza?
Iulia Cherecheș: Cauzele analfabetismului sunt multiple, din păcate. Înainte de toate, trebuie să avem în vedere că analfabetismului funcţional îi corespund o serie de factori direcți și indirecți. Factorii direcți au influenţe asupra performanţelor și progresului educaţional și cuprind tulburări de atenţie și/sau de învățare cu precădere la copiii identificaţi cu ADHD, TSA, dislexie, disgrafie, discalculie, deficienţeintelectuale, handicapuri psihomotorii, etc. Factorii indirecți, pe de altă parte, sunt reperaţi la nivelul mediului de dezvoltare psihosocială a persoanei, cu influenţă directă asupra calităţii în funcţionarea socială şi educaţională. Acești factori înglobează toate aspectele care trebuie urmărite atunci când se vorbește despre analfabetismul funcțional.
Cauzele care conduc la aceste cifre alarmante sunt neșcolarizarea sau abandonul școlar, competenţeinsuficiente la nivelul cadrelor didactice în sfera educaţiei incluzive şi în abordarea ineficientă a copiilor cu cerințe educaționale speciale, ignorarea de către părinţi a importanţei pe care o are evoluţia intelectuală a copilului, lipsa experienţei cadrului didactic de a lucra în parteneriat cu familia, alterarea sau absenţa empatiei unor cadre didactice faţă de copii, nivelul redus de informare al părinţilor cu privire la beneficiile pe care le poate aduce şcoala copilului, cunoştinţe limitate referitoare la modul în care părinţii pot ajuta şcoala, conținutul de o calitate îndoielnică din rețelele de socializare, autocorectorul (corectarea automată a cuvintelor de către telefoane) sunt doar câteva cauze pe care le consider răspunzătoare pentru situația nefericită al analfabetismului funcțional.
Rep.: Cum vezi tu romgleza? În rândul tinerilor apare tot mai mult…
Iulia Cherecheș: Această modă consider că a fost insuflată de binecunoscuții ,,influenceri” din mediul online și mai apoi a fost rapid preluată de tinerii din țara noastră, din dorința de afirmare și validare. Această eră a ,,romglezei” a venit după cea a ,,Sal! Cf? Bn.” care a apus între timp, din fericire. Aceste valuri care acaparează tot mai multe persoane, nu fac altceva decât să degradeze tot ce avem noi mai de preț, limba română. Trebuie să recunosc că am căzut și eu de câteva ori în această capcană de a combina cele două limbi, însă m-am redresat rapid, deoarece observasem că unele cuvinte din vocabularul uzual dispăruseră și aveam tendința de a le înlocui cu expresii sau cuvinte străine. Încurajez învățarea a cât mai multor limbi străine, consider că sunt utile pe viitor, însă combinarea acestora va avea repercusiuni.
Rep.: Cu ce ne mai surprinzi pe viitor?
Iulia Cherecheș: Sper din suflet să vă surprind doar cu realizări și inițiative pozitive și folositoare. După susținerea celor două licențe din acest an, următorul pas este promovarea examenului de titularizare care îmi va împlini visul, acela de a putea face ceea ce îmi place și ceea ce am visat mereu să fac. Bineînțeles că nu mă voi opri din a scrie postările zilnice care au drept scop readucerea la viață a limbii române. Îmi doresc din tot sufletul ca postările mele să ajungă la cât mai multe persoane. Media orelor petrecute în online este mare pentru fiecare dintre noi, majoritatea acestor ore sunt pierdute inutil, iar la sfârșitul zilei realizăm că nu am învățat nimic constructiv. Postările mele, consider că sunt foarte accesibile și cu un conținut ușor de parcurs. Dacă oamenii vor fi în continuare la fel de receptivi cu aceste articole referitoare la gramatica limbii române, poate vom ajunge și la o rubrică săptămânală în ziar.
Rep.: Educatoare sau învățătoare/profesoară?
Iulia Cherecheș: Dacă aș putea, aș alege ambele specializări și aș profesa cu același interes și dedicare pe ambele paliere, fiecare domeniu are frumusețea și farmecul său. Scopul rămâne același, să formezi și să ,,sculptezi” cu toate instrumentele de care dispui, un copil pregătit din toate punctele de vedere, pentru viață. Balanța înclină totuși spre una dintre ele, însă până nu voi fi întrutotul sigură, prefer să rămână o surpriză. Mă simt pregătită atât pentru învățământul preșcolar, cât și pentru cel primar, dar cu toate acestea nu voi înceta niciodată să îmi perfecționez tehnicile de predare, care vor fi centrate pe copil/elev și pe nevoile lui.
Rep.: Un gând bun pentru cei care ne citesc?
Iulia Cherecheș: La final de interviu vreau să-ți mulțumesc în primul rând ție, Adrian Soporan, pentru că ai crezut în mine și în inițiativa mea. Invitația ta mi-a confirmat că ceea ce fac este benefic și trebuie să continue.
Nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc cititorilor pentru răbdarea și deschiderea cu care au parcurs acest interviu. Îmi place să vă consider pe toți prietenii mei de la care am, la rândul meu, ce învăța.
Vreau să vă transmit exact ce mi-aș fi transmis mie, pentru că știu câtă nevoie aș fi avut de sfaturile acestea la momentul potrivit.
Fiți schimbarea pe care vreți să o vedeți în oameni. Puterea exemplului estemare. Cunoașterea este cea mai puternică armă, de care toți se tem. Nu vă sfiiți să cereți ajutor, doar oamenii puternici și cu adevărat maturi pot face asta și oferiți-vă ajutorul ori de câte ori aveți ocazia. Vă aștept în număr cât mai mare pe paginile mele de socializare pentru a învăța împreună ,,Să vorbim corect!”.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
