Rezultate de excepție obținute de copiii de la Clubul Copiilor Câmpia Turzii la Concursul internațional de creație literară
Asociația Cultural–Ştiințifică ”Pleiadis” din Iași a desfășurat în perioada decembrie 2022 – februarie 2023 Concursul internațional de creație literară și plastică ”Iarna de la fereastra mea”. În concurs au intrat peste șapte mii de lucrări literare și plastice, din care au fost premiate 632 lucrări literare și 1451 lucrări plastice.
Clubul Copiilor Câmpia Turzii a participat cu șase copii la secțiunea creație literară, toți obținând premii frumoase, care fac cinste orașului nostru. Iată mai jos numele elevilor cu care ne mândrim:
- Marele Trofeu, la categoria 7-10 ani, BORDEAN ELENA;
- Premiul I la categoria de vârstă 11-14 ani, SAROȘI DALIA,
- Premiul I la categoria de vârstă 7-10 ani, FURDUI ADRIAN,
- Premiul I la categoria de vârstă 7-10 ani, OLTEAN CIPRIAN-DAMIAN,
- Premiul I la categoria de vârstă 7-10 ani, MOLDOVAN IRINA;
- Premiul II la categoria de vârstă 7-10 ani, BERCHEȘAN MARA.
Toți acești ”campioni” sunt pregătiți de doamna SANDOR LUCIA-SIMONA, profesor de limba și literatura română, coordonatoare a cercului de creație literară de la Clubul Copiilor.
Mai jos dăm textele cu care copiii noștri au încântat juriul concursului, exigent peste măsură și obiectiv deopotrivă.
Marele Trofeu – poezie, 7-10 ani
Noapte de iarnă
Elev ELENA BORDEAN
Palatul Copiilor Cluj – Structura Câmpia Turzii
Coord. Prof. Sandor Lucia-Simona
Pe ceru-adormit lucește o stea,
Căci noaptea încet se întinde,
Iar luna palid zâmbește și ea
Când vântul geros o cuprinde.
Cu aripi de înger fulgii coboară
Lin și domol cu lerui de seară,
Ca într-un dans, ca întâia oară,
Din cerul prea plin de dalbă povară.
Pământul întins așteaptă sărutul,
Lucind ca de gheață oglinda,
Adoarme lin și visează cum satul
Primește cu duh sfânt colinda.
E sărbătoarea Nașterii Preasfinte,
Când stelele din cer coboară,
Să spele lacrimi și cuvinte
Pe-acorduri blânde de vioară.
Premiul I – proză, 7-10 ani
Culorile iernii
Elev ADRIAN FURDUI
Palatul Copiilor Cluj – Structura Câmpia Turzii
Coord. Prof. Sandor Lucia-Simona
Copacii iernii se lasă ninși de fluturi albi, priponiți în crengile lor, într-o tăcere surdă care răzbate până la fereastra sufletului meu. Lacrimi albe și reci se preling mângâietor, acoperind piscurile semețe ale munților din depărtarea aburindă.
Cadoul alb al iernii este brăzdat ici colo de urmele întretăiate ale săniilor, urme care duc undeva și nicăieri, urme care se pierd în infinit, urme care renasc sau mor subit sub puzderia de pași micuți îngrămădiți spre niciunde, aceleași urme, aceiași pași dintotdeauna… Și peste tot domnește albul-rece, albul-pur, albul-mirosind a iarnă, fuzionând cu nuanțe de albastru plumburiu, de verde cetiniu, de gri hornar, de vis ușor, de râs răzleț, de voie bună.
Aș vrea să fiu un fulg de nea să mă pierd în noianul unduios și să pictez pe pânza plumburie vârtejuri albe, alb-strălucitoare, pe alocuri îngălbenite de bătaia vântului, de trecerea timpului. Aș vrea să fiu vântul însuși, să zburlesc penele gri ale vrăbiilor, să prind fulgii în carusel multicolor, să risipesc fumul coșurilor pictând cu el curcubeul vesel.
Mai presus de orice, aș vrea să fiu Steaua Magică vestind Nașterea Preaiubitului, sau fumul tămâii argintii înălțându-mă drept și timid în catedrala verde a munților, martori ai istoriei, sau smirnă galbenă topindu-mă în liniște la picioarele Sale.
Dar sunt doar un copil ca toți copiii, căruia îi place iarna cu întreg alaiul său, cu albul și argintiul sclipitor al nestematelor, cu griul și negrul siluetelor, cu albastrul și verdele deopotrivă, cu roșul și galbenul luminițelor, cu râsul și larma săniușului, cu poleiala lunii și cu zâmbetul cald, fără pereche, al mamei.
Premiul I – proză, 7-10 ani
Prima zăpadă
Elev CIPRIAN-DAMIAN OLTEAN
Palatul Copiilor Cluj – Structura Câmpia Turzii
Coord. Prof. Sandor Lucia-Simona
Era o dimineață frumoasă. Cea de-a patra fiică a anului s-a hotărât să își pună amprenta de gheață peste întinderile ruginii.
Astfel începu să cearnă din norii pufoși ca niște bezele, fulgi albi, care cădeau lin, timizi. Mai târziu ninsoarea s-a întețit, iar petalele reci conturau un fel de dans în ritmul adierii vântului. În scurt timp toți copacii erau încărcați cu flori albe de gheață, gătiți parcă pentru o mare sărbătoare. Întreg pământul era îmbrăcat cu o pătură groasă, imaculată de zăpadă. Totul părea atât de pur și de liniștit, încât am rămas înmărmurit admirând splendoarea magică ce se petrecea sub ochii mei. Privirea mea contempla acum tabloul feeric desfușurându-se de jur-împrejur… Fulgii albi veneau în roiuri, bucurându-se ca niște copii în dansul lor jucăuș. În cădere, mângâiau crengile dezgolite, care așteptau cu nerăbdare hainele noi, albe, strălucitoare.
Zăpada curgea nesfârșit peste case, peste copaci și doar fumurile hornurilor lăsa să se înțeleagă că aici era un sat de oameni. Nu se mai distingea orizontul, totul era alb-curat, de parcă mă aflam între nori și valsam ritmic alături de fulgi.
Abia când s-au auzit glasurile cristaline ale copiilor, care zburdau fericiți prin zăpadă, m-am dezmeticit și m-am îmbrăcat în grabă. Am alergat spre nămeți, cu mănuși, cu fular, cu săniuță, bucurându-mă de cel mai frumos și pur anotimp: iarna.
Era sărbătoare afară și în sufletul meu! Fii binevenit, anotimp tânăr, prieten al copiilor!
Premiul I – poezie, 7-10 ani
Aș vrea…
Elev IRINA MOLDOVAN
Palatul Copiilor Cluj – Structura Câmpia Turzii
Coord. Prof. Sandor Lucia-Simona
să fiu fulg de nea,
să mă topesc într-o mângâiere
pe obrazul cald al mamei…
Aș vrea să fiu zăpadă imaculată,
să mă dăruiesc la nesfârșit
spre bucuria copiilor…
să mă aștern cu pace albă
peste frumusețile patriei…
Aș vrea să fiu globul auriu
atârnând în cetina verde,
oglindind ochii mari, nedumeriți,
în așteptarea serii…
Aș vrea să fiu asemeni brazilor,
lumânări aprinse
în catedrala munților,
să devin scară spre cer
pentru ruga copiilor
în Ajun de Nașterea Domnului…
Aș vrea…
Premiul I – proză, 11-14 ani
Vis de iarnă
Elev DALIA SAROȘI
Palatul Copiilor Cluj – Structura Câmpia Turzii
Coord. Prof. Sandor Lucia-Simona
Foșnetele pașilor mei stângaci întrerup liniștea nopții. Un vânticel adie ușor, ajutând câțiva fulgi gingași să danseze în aerul rece. Un miros puternic de brad îmi inundă nările odată ce mă apropii de pădurea vastă.
Plapuma de zăpadă scânteiază de parcă niște mici cristale s-ar juca pe suprafața ei imaculată. Pășesc cât de ușor pot, încercând să nu las urme prea mari, pentru a o păstra la fel de albă, de curată… Brazii albicioși, drepți ca niște lumânări, împânzesc parcul, înălțându-se spre cerul plin de stele, care arată precum niște picături magice pe o mare de întuneric. Mă opresc pentru a le analiza și încerc să îmi întipăresc în minte scânteierea lor, felul în care sunt împrăștiate într-un mod atât de armonios.
După ce mă simt în stare să-mi iau privirea de la stele, îmi continui plimbarea prin labirintul de brazi, încercând să nu fac nici cel mai mic zgomot. Zăpada e atât de pufoasă și e atât de liniște… încât cu greu rezist tentației de a mă prăbuși pe ea și a rămâne acolo cât mai mult posibil, până devin o stratuie de gheață care doarme sub îmbrățișarea unei pături de nea.
Clipele se scurg încet, iar frigul își face tot mai simțită prezența. Dar, într-un final, ajung în fața lacului cristalin. Lumina caldă a lunii se reflectă pe toată întinderea acestuia. La câțiva pași distanță, se află un om de zăpadă uriaș. Zâmbetul lui puțin strâmb îmi amintește de toți cei pe care i-am construit când eram prea mică pentru a mă putea descurca singură. Am petrecut multe zile făcând îngerași de zăpadă, dându-mă cu sania și bucurându-mă de simpla existență a zăpezii, dar cel mai mult îmi plăcea să patinez pe lac. Mă apropii de acesta și îmi zăresc chipul în limpezimea lui, chiar înainte ca niște picături albe, mititele să-și ocupe locurile pe suprafața înghețată.
Îmi ridic privirea. Fulgii de zăpadă se apropie cu repezciune, mărindu-și continuu viteza. În scurt timp, lacul nu se mai poate distinge de pâmânt. Neaua acoperă totul, nelăsând niciun strop de culoare, niciun spațiu neacoperit. Ninge atât de mult și totul în jur e atât de alb, încât pare că mă aflu într-un vis. Un vis atât de frumos, în care aș vrea să rămân pentru totdeauna.
Premiul II – proză, 7-10 ani
Iarna la fereastra mea
Elev MARA BERCHEȘAN
Palatul Copiilor Cluj – Structura Câmpia Turzii
Coord. Prof. Sandor Lucia-Simona
Dincolo de geamul ferestrei, steluțe albe se desprind din fuioarele de vată, valsând unduios spre pământ. Alunecarea lor devine amețitoare și, dacă nu ai ști că ninge, ai putea confunda gingașii fulgi de nea cu mici petale albe.
Un peisaj grandios se dezvăluie în fața ochilor mei. Dungi albe, pieptănate acoperă trunchiurile copacilor asemeni unor podoabe argintii, sclipitoare. Zăpada cernută din văzduh a împodobit casele cu dantelării, iar drumul l-a troienit până când acesta și-a pierdut și ultimul contur. Ninsoarea se așterne tăcut, binecuvântând, ca o plapumă albă, binefăcătoare, în timp ce o liniște profundă pune stăpânire peste întregul pastel, imortalizând chipul iernii. Singurul glas ce se aude este gânguritul vântului, ca un suflu înghețat… Șuieră un cântec trist, împingând norii posomorâți de o parte și de alta peste oglinda plumburie a înaltului… Ploaia de fluturi albi e intensă, iar ritmul năucitor. Fulgi grei și pufoși dansează în vârtejuri albe…
Ca într-o poveste, luna își arată fața luminoasă ce se reflectă în zăpada proaspăt așternută, dezvăluind mii de diamante strălucitoare. Regina nopții reușește să domolească vântul și să pună capăt caruselului de fulgi. Mândră de reușita sa, admiră peisajul încremenit și trimite raze reci, de cleștar, la geamul meu, poleind întinderea albă…
Prof. Lucia-Simona Sandor: ”Organizatorii Concursului Internațional Iarna de la fereastra mea ne-au transmis un feed-back emoționant, prin care apreciază sensibilitatea versurilor transmisă atât de artistic în creațiile elevilor. Le sunt recunoscătoare lor pentru premiile acordate, dar în primul rând le mulțumesc elevilor că au fost receptivi și au știut folosi cunoștințele dobândite la cercul meu de creație literară. Felicitări, dragi copii! Vouă și celor care urmează!”
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
