Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

De ce se sinucid oamenii?

Întrebarea din titlu mi-a fost adresată recent și mi se pare legitimă în contextul în care în presa națională au fost prezentate, în ultima perioadă, o serie de astfel de cazuri (nu le voi reaminti).

Tot recent, și comunitatea noastră a fost marcată,din nou,de un astfel de eveniment nefericit, astfel încât am decis să mă străduiesc să ofer o serie de explicații dar, mai curând posibile modalități de prevenție.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, anual se sinucid 800 000 de oameni iar numărul celor care au tentative este de 20 de ori mai mare. Adică, la fiecare 40 de secunde o persoană se sinucide. Deși sinuciderile se manifestă în toate mediile și contextele sociale, datele statistice demonstrează că:

– în țările cu venituri mari, numărul bărbaților care se sinucid este de trei ori mai mare decât cel al femeilor; în țările cu venituri mici și medii rata este aproximativ egală;

– în țările cu venituri mici și medii, suicidul este principala cauză a decesului adolescenților (10-19 ani); în statele cu venituri mari, este a doua cauză.

Din perspectiva ratei sinuciderilor, România se află pe locul 59 în lume, cu 9,79 de cazuri la o sută de mii de locuitori, la egalitate cu Bulgaria și Namibia. Peste 3000 de romani se sinucid in fiecare an. Categoria cu cel mai ridicat risc include bărbații intre 25 si 34 de ani, dar si pe cei peste 80 de ani. Bărbații au o pondere mai mare în rândul persoanelor care se sinucid în România, rata de sinucidere fiind de 16.5 la 100.000 de locuitori, iar cel al femeilor de 3.3 la suta de mii de locuitori.

Sinuciderea, luarea propriei vieți, este o reacție tragică la o situație de viață stresantă căreia cei afectați nu găsesc alte soluții. Ne este greu să înțelegem care sunt motivele pentru care o cunoștință, un prieten, un membru al familiei sau o celebritate se sinucide. Adesea, există mulți factori care se combină pentru a conduce o persoană la decizia de a-și lua viața, fiind asociată frecvent cu:

• situații socio-economice dificile (șomaj, faliment, marginalizare, pierderea statutului)
• factori somatici (diagnosticarea unor boli incurabile sau stadiile finale ale acestora)
• factori ereditari (ereditatea are o influență între 30-50% în cazul sinuciderilor, deși legătura cauzală nu este clar definită).
• 

Depresia și alte tulburări psihice.Din perspectivă psihologică, cel mai frecvent  factor care poate influența decizia unei persoane de a se sinucide este depresia. Depresia îi poate face pe oameni să resimtă o mare durere emoțională și să își piardă speranța, făcându-i incapabili să vadă o altă modalitate de a își rezolva problemele și de a își atenua suferința, decât cea de a își pune capăt vieții.

Alte tulburări psihice care pot crește riscul de suicid sunt tulburarea bipolară, tulburarea de personalitate borderline, tulburările de comportament alimentar (ex. anorexia, bulimia) sau schizofrenia.

De asemenea, o persoană care a avut o experiență traumatică (ex. abuz sexual în copilărie, viol, abuz fizic sau traumă de război) prezintă un risc mai mare de sinucidere, chiar și la mulți ani după traumă.

Consumul de alcool și de droguri poate, de asemenea, să declanșeze comportamente de sinucidere, făcându-le mai impulsive și mai susceptibile de a acționa în baza impulsurilor decât în mod obișnuit. Consumul de substanțe și alcool poate contribui la alte motive pentru care oamenii se sinucid, cum ar fi pierderea locurilor de muncă și a relațiilor.

În aceeași ordine de idei, pierdereasau teama de pierdere pot influența decizia unei persoane de a-și lua viața. Astfel de situații se pot referi la:

• eșec școlar sau academic;
• a fi reținut sau încarcerat;
• a fi hărțuit sau umilit (inclusiv online);
• probleme financiare;
• sfârșitul unei relații în care s-a investit încredere;
• pierderea locului de muncă;
• pierderea prietenilor sau a acceptării familiei din cauza dezvăluirii propriei orientări sexuale;
• pierderea statutului social.
• 

Lipsa de speranță: s-a demonstrat, în multe studii, că deznădejdea, lipsa de speranță, fie pe termen scurt, fie ca o trăsătură de lungă durată, contribuie la decizia de a se sinucide. Persoana se poate confrunta cu o provocare socială sau fizică și poate aprecia că situația nu se poate îmbunătăți. Când oamenii simt că și-au pierdut orice speranță și nu se simt capabili să schimbe ceva în bine, apreciază că sinuciderea este o opțiune viabilă.

Deși, pentru altcineva poate părea evident că lucrurile se pot îmbunătăți, este posibil ca o persoană deprimată să nu vadă această posibilitate din cauza pesimismului și disperării care sunt asociate acestei tulburări.

Dureri și boli cronice:Cele mai frecvente probleme medicale asociate comportamentelor suicidale sunt: astmul, accidentele vasculare cerebrale,  cancerul, diabetul, epilepsia, HIV/SIDA, bolile cardiovasculare, migrene sau boala Parkinson. Durerea cronică poate provoca, de asemenea, anxietate și depresie, care pot spori riscul de sinucidere. Potrivit cercetărilor, persoanele cu durere cronică au de patru ori mai multe șanse de a avea depresie sau anxietate decât cei care nu suferă de această afecțiune.

Sentimentul de a fi o povară pentru ceilalți.O persoană cu durere cronică sau cu o boală terminală se poate simți ca o povară pentru ceilalți, deoarece devine din ce în ce mai dificil să ceară ajutor pentru încă un control medical,  mai mult ajutor pentru rezolvarea sarcinilor casnice sau sprijin financiar pentru plata costurilor suplimentare ale îngrijirilor medicale. De fapt, mulți oameni care decid să se sinucidă afirmă, adesea, că celor dragi sau lumii în general, le-ar fi mai bine fără ei. Acest tip de retorică este un semn de avertizare comun al intenției de sinucidere. Persoanele aflate în dificultate se percep adesea ca o povară pentru alții sau se simt lipsiți de valoare din cauza emoțiilor copleșitoare pe care le resimt.

Izolarea socială. O persoană poate deveni izolată social din mai multe motive, printre care pierderea prietenilor, separării sau divorțului, bolilor fizice sau tulburărilor mentale, anxietății sociale, pensionării sau din cauza mutării într-o altă localitate. Izolarea socială poate fi cauzată și de factori interni, cum ar fi stima de sine scăzută, care poate duce la singurătate și la alți factori de risc de sinucidere, cum ar fi depresia și abuzul de alcool sau droguri.

Solicitare de ajutor

Uneori, oamenii încearcă să se sinucidă nu atât pentru că își doresc cu adevărat să moară, ci pentru că pur și simplu nu știu cum să obțină ajutor. Tentativele de sinucidere nu sunt un mod de a cere atenție, ci un mod de a cere ajutor, încercând să le arate celorlalți cât de mult suferă. Din păcate, acest mod de a cere ajutor se poate dovedi fatal dacă persoana în cauză apreciază greșit letalitatea, gradul de risc al metodei alese (de exemplu, un adolescent consumă o cantitate mare de medicamente înainte de ora la care crede că părinții vor ajunge acasă cu gândul că va fi descoperit la timp pentru a fi salvat; totuși, există riscul ca părinții să întârzie în ziua aceea). Persoanele care au o tentativă de suicid eșuată prezintă un risc mai mare de a repeta tentativa și este mult mai probabil ca aceasta să fie letală.

Semnale de avertizare

Deși majoritatea persoanelor iau decizia de a încerca să se sinucidă în mod impulsiv, actul suicidal este planificat cu mult timp înainte.Există o serie de indicatori ai prezenței ideației suicidale sau a intenției de sinucidere, cum ar fi:

• referiri la sinucidere (afirmații de genul „Mă voi sinucide”, „Aș vrea să fiu mort” sau „Mi-aș fi dorit să nu mă fi născut”);
• procurarea de mijloace necesare sinuciderii (medicamente, substanțe toxice, frânghii, arme);
• retragerea din relațiile sociale și exprimarea dorinței de a fi lăsat în pace;
• manifestarea schimbărilor accentuate de dispoziție (într-o zi manifestă entuziasm, în următoarea este profund descurajat);
• preocupare față de moarte sau de violență;
• prezența sentimentului de a fi captiv sau fără speranță într-o situație;
• creșterea consumului de alcool sau droguri;
• modificarea rutinelor obișnuite, inclusiv a tiparelor de alimentație sau de somn;
• apariția comportamentelor riscante sau autodistructive, cum ar fi consumul de droguri sau conducerea imprudentă;
• donarea bunurilor sau încercări exagerate de a nu lăsa nici o situație neclară, atunci când nu există explicații logice pentru a face acest lucru;
• luarea de rămas bun de la cunoscuți de parcă nu îi va mai vedea.

Aceste semne de avertizare nu sunt întotdeauna evidente și pot lua forme diferite de la o persoană la alta; unii oameni își manifestă explicit intențiile, în timp ce alții păstrează secrete gândurile și sentimentele suicidare.

 

Cum poate fi ajutată o persoană care prezintă gânduri sau intenții de sinucidere?

Dacă un prieten sau o persoană iubită vorbește sau se comportă într-un mod care te face să crezi că ar putea încerca să se sinucidă, nu încercați să rezolvați singur situația:

• solicitați ajutor de la un specialist în sănătate mintală cât de curând posibil;
• încurajați-o să apeleze o linie telefonică de prevenire a sinuciderilor; din fericire există și în România și sunt eficiente;
• oferiți-vă să o ajutați să ia măsuri pentru a obține asistență și sprijin;
• încurajați-o să comunice cu dumneavoastră;
• fiți respectuos și manifestați înțelegere față de sentimentele sale;
• nu vă manifestați ca fiind superior și nu o evaluați;
• nu îi promiteți că veți păstra secrete gândurile și intențiile sale;
• transmiteți-i că lucrurile se pot îmbunătăți;
• încurajați-o să evite alcoolul sau drogurile;
• dacă este posibil, îndepărtați obiectele și substanțele periculoase din jurul său.
•