Când un membru al familiei sau partenerul are o tulburare de personalitate borderline (TPB), se întâmplă adesea să ne lăsăm prinși de tentația de a face eforturi foarte mari de a-l mulțumi și de a liniști, chiar neglijând propriile noastre nevoi emoționale. Aceasta nu va face decât să ne provoace resentimente, depresie, epuizare și chiar boli fizice.
Primul aspect pe care trebuie să îl avem în vedere este că nu putem ajuta pe altcineva și nu putem avea relații durabile și satisfăcătoare atunci când suntem epuizați și copleșiți de stres. Precum în cazul unui incident aviatic, trebuie să ne punem noi întâi masca de oxigen pentru a putea să-i ajutăm, ulterior, pe cei dragi.
Astfel, este indicat, în primul rând, să ne îngrijim pe noi. Pentru aceasta, este util să:
- Să nu ne izolăm: avem nevoie de sprijinul oameni care sunt dispuși să ne asculte, să facă să nesimțiți îngrijiți și să ne ocazii de testare a realității, atunci când este nevoie.
- Învățăm să gestionăm stresul: dacă devenim anxioși și supărați ca răspuns la un comportament problematic vom obține doar intensificarea furiei sau agitația persoanei iubite.
- Să înțelegem că nu suntem responsabili pentru situația persoanei care suferă de TPB: mulți prieteni sau membri ai familiei unei persoane afectate de TPB se simt adesea vinovați și se învinovățesc pentru comportamentul distructiv al acesteia.De fapt, persoana cu TPB este responsabilă pentru propriile acțiuni și comportamente. Există trei afirmații a căror repetare ne poate fi de ajutor: „Nu eu am provocat asta”, „Nu pot rezolva problema” și „Nu pot controla situația”.
Un alt aspect important în relația cu o persoană afectată de TPB îl constituie comunicarea. Oamenii aflați într-o relație strânsă cu un adult cu TPB compară adesea discuțiile pe care le au cu acesta cu cearta pe care ar putea-o avea cu cu un copil mic. Persoanele cu TPB au probleme cu interpretarea limbajului corporal sau cu înțelegerea conținutului nonverbal al unei conversații. Pe de altă parte, acestea pot spune lucruri dure, nedrepte sau iraționale. Teama lor de abandon îi poate determina să reacționeze exagerat la orice ușoară amenințară percepută, oricât de mică ar fi, iar agresivitatea lor poate duce la crize impulsive de furie, abuz verbal sau chiar violență.
În continuare sunt prezentate câteva sugestii, a căror aplicare poate îmbunătăți comunicarea cu personalitățile borderline:
- Să ascultăm activ și empatic: evităm, în timpul discuției, factorii care pot distrage atenția cum ar fi televizorul, computerul sau telefonul mobil; să încercăm să nu întrerupem sau să redirecționăm conversația către preocupările noastre.
- Să ne concentrăm pe emoțiile transmise, nu pe conținutul comunicării, pe cuvinte: persoanele cu TPB au nevoie de validare și recunoaștere a suferinței prin care trec.
Și, nu în ultimul rând, este important să stabilim și să respectăm limite rezonabile în relația cu persoanele care suferă de tulburare de personalitate borderline. Este important să decidem ce comportamente vom tolera și ce atitudini nu vom tolera și să comunicăm în mod asertiv aceste așteptări.
Ce nu este recomandat:
- Să amenințăm cu lucruri pe care nu le putem face (ultimatumuri).În mod aproape inevitabil, persoana cu TPB ne va testa limitele.Dacă renunțăm la limite și nu suntem consecvenți în respectarea acestora, persoana semnificativă afectată de TPD va înțelege doar că limitele nu au sens și, în consecință, comportamentele negative se vor perpetua.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
