În articolul anterior discutam despre modurile obișnuite în care oamenii reacționează în situația unei epidemii sau pandemii și afirmam că este foarte probabil ca urmările psihologice ale unui astfel de eveniment să fie mai pronunțate, mai răspândite și mai îndelungate decât efectele fiziologice ale infecției. În plan psihic, efectele se pot manifesta, gradual, sub forma indiferenței, a fricii sau a fatalismului.
Anxietatea este firească în situațiile în care ne este amenințată viața iar comportamentele de verificare, asigurare și evitare sunt frecvente. Aici am enumerat izolarea în locuri îndepărtate, căutarea compulsivă de informații medicale, evitarea tuturor posibilelor surse de infectare, reale sau imaginare, care poate lua forme iraționale (de exemplu, uciderea brutală a animalelor de companie).
Dar, pentru a se proteja, oamenii merg și mai departe pentru a „decontamina” sau elimina posibilele surse de infecție. Aceștia pot manifesta comportamente mai radicale decât spălarea mâinilor. De exemplu, în timpul epidemiei de SARS, o femeie din Beijing a pus bancnotele pe care le-a primit de la bancă în cuptorul cu microunde, temându-se că ar acestea ar putea fi infectate. Rezultatul a fost previzibil: banii au luat foc și au fost distruși.De asemenea, au fostcazuri de persoane care s-au vaccinat de două ori într-un singur sezon gripal, adică au primit vaccinuri trivalente și tetravalente în condițiile în care unul singur ar fi fostsuficient.
Factorii stresanți asociați cu pandemiile pot declanșa sau agrava tulburări mintale cum ar fi tulburările de dispoziție, tulburările de anxietate sau tulburarea de stres posttraumatic (PTSD). PTSD poate fi declanșat de factorii stresanți legați de epidemie, cum ar fi expunerea la numărul mare de îmbolnăviri și decese, inclusiv în rândul persoanelor dragi. Deși există puține date despre incidența PTSD în situația pandemiilor gripale, au existat situații în care că unii supraviețuitori au avut amintiri repetate, vii, detaliate ale evenimentelor care au avut loc în timpul pandemiei, care sugerează simptome specifice stresului post-traumatic (retrăirea evenimentelor stresante).
La persoanele care și-au pierdut persoanele dragi în timpul unei pandemii pot apărea depresii sau reacții de doliu sever. Când cineva crede este responsabil de răspândirea bolii sau că nu a făcut tot posibilul pentru a-i apăra pe cei din jur, pot apărea emoții puternice de vină.
Dar, pe măsură ce o pandemie evoluează, unele persoane se adaptează amenințării și devin mai puțin anxioase. Cu toate acestea, în unele cazuri, efectele psihologice pot fi severe și de lungă durată, așa cum s-a întâmplat în cazul epidemiei gripale anterioare (SARS).
The Psychology of Pandemics: Steven Taylor
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
