Psiholog Marcel Nițan: Mit psihologic sau adevăr: există o criză a mijlocului vieții?
Criza vârstei mijlocii este un concept psihologic și cultural care a fost și este discutat pe scară largă în societatea occidentală. Deși primele referiri la criza vârstei de mijloc apar secolul al XIV-lea (de exemplu, în poemul epic ”Divina comedie” al lui Dante Alighieri) termenul, ca atare, a fost inventat de psihanalistul canadian Elliott Jacques pentru a descrie încercările compulsive de a rămâne tânăr și de a sfida realitateamorții, așa cum le-a observat la artiștii și compozitorii de vârstă mijlocie.În 1994,86% dintre tinerii participanți la un sondaj de opinie credeau in iminenta unei ,,crize de la mijlocul vieții”.
Industria filmului a preluat idea și au apărut ca personaje bărbați ridicoli și zăpăciți, dar simpatici. De exemplu, filmul ”Gașca nebună” (2007) prezintă aventurile a patru bărbați de vârstă mijlocie care pornesc într-o excursie cu motocicletele pentru a retrăi experiențele din tinerețe.
Presupusa rutină a vârstei mijlocii este surprinsă cel mai bine, cred, în filmul „Ziua cârtiței” (1993): PhilConnors, un prezentator meteo dependent de alcool și absorbit de propria persoana, repetă aceeași zi până în momentul în care înțelege că viața lui poate aveasens daca devine o persoana mai bună.
Dincolo de aceste portretizări, mai mult sau mai puțin reușite, există dezacorduri cu privire la ceea ce reprezintă această criză și asupra măsurii în care este o experiență universală sau doar o etapă a vieții pentru anumite persoane.
În esență, există multe perspective diferite cu privire la existența sau natura crizei vârstei mijlocii.Pentru unii oameni, criza vârstei mijlocii poate fi percepută ca o perioadă de tranziție și autoevaluare în jurul vârstei de 40-60 de ani, în care aceștia încep să-și pună întrebări despre realizările lor până în acel moment și direcția în care se îndreaptă în viață. Aceasta poate duce la o serie de schimbări în carieră, relații și aspirații personale.
Pe de altă parte, unii critici consideră că ideea de „criză a vârstei mijlocii” este mai degrabă un mit cultural decât o realitate psihologică universală. Ei susțin că nu toată lumea trece prin astfel de stadii de criză și că experiența fiecărui individ este unică.
Totuși, există câteva aspecte cheie care sunt adesea asociate cu criza vârstei mijlocii:
- schimbări fizice: oamenii care trec prin criza vârstei mijlocii pot observa o serie de schimbări fizice, cum ar fi creșterea în greutate, pierderea densității osoase, schimbări hormonale, probleme de vedere și auz și oboseală crescută; aceste schimbări pot provoca stres și anxietate;
- schimbări emoționale: oamenii pot resimți o anumită neliniște, întrebându-se dacă au atins obiectivele pe care și le-au stabilit în tinerețe sau dacă au ales corect în viață;este posibil să apară sentimente de melancolie, anxietate și chiar depresie;
- revizuirea vieții: se pun întrebări despre sensul vieții, valorile personale și relațiile; unii pot lua decizii majore, cum ar fi schimbarea carierei, divorțul sau căutarea unor noi pasiuni și interese;
- schimbări în relații: unele cupluri se confruntă cu dificultăți și divorțul poate fi mai frecvent în această perioadă;alții, însă, reușesc să-și întărească relațiile și să găsească noi moduri de a-și sprijini partenerii;
- căutarea sensului: această perioadă poate servi ca o oportunitate pentru dezvoltarea spirituală și introspecție și pentru căutarea unui sens mai profund în viață.
În concluzie, criza vârstei mijlocii poate fi o experiență subiectivă și nu este trăită în mod obligatoriu de fiecare persoană. Este important să înțelegem că fiecare individ are propriile sale provocări și schimbări în viață, care pot avea loc la orice vârstă. Este vital să se acorde atenție nevoilor și preocupărilor individuale și să se caute sprijin sau resurse pentru a face față acestor schimbări, indiferent de vârstă.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
