În Ucraina se aud bombe tot mai des … Mii de ucrainieni au fugit de război și au venit în România.
Bărbații și-au adus familiile până la graniță și apoi s-au întors să lupte împotriva Rusiei.
Oamenii și-au luat copiii și câteva lucruri și au fugit din calea războiului. Sute de români sunt acum la graniță și oferă ajutoare pentru ucrainieni. Printre ei este si Avram Gal, care în această noapte a adus două familii de ucrainieni la Săndulești. Acum Avram Gal este în drum spre graniță pentru a mai prelua refugiați …
Cele două familii sunt cazate la familia Marius Sin. A fost prima noapte în care au dormit la căldură și au mâncat mâncare caldă după multe ore de drum și de groază. Gândul lor este la cei rămași acasă.
Oamenii au fost de acord să vorbească pentru cititorii Ziarului 21 despre drama prin care trece țara lor:
Rep.: Din ce regiune a Ucrainei sunteți?
Nadia Matviichuk: Eu locuiesc în Irpin, care este în regiunea Kievului, nu foarte departe de capitala Ucrainei, Kiev.
Rep.: Care este ocupația ta de bază? În ce domeniu lucrezi?
Nadia Matviichuk: Sunt traducător. Traduc din limba engleză în ucraineană, și rusă de asemenea. Și fac traduceri simultane și consecutive.
Rep.: Când ți-ai părăsit țara?
Nadia Matviichuk: Am plecat din Ucraina, împreună cu familia mea, joi dimineața, în jurul orei 7.00, soțul meu m-a trezit, pentru că a primit un mesaj text din partea unui prieten, care este militar, în care a spus ”Rusia a invadat țara! Plecați! Repede!”, așa că am început, repede, să facem bagajele. A fost oribil! Eram îngrijorați! Mi-am sunat mama, am vorbit și cu sora mea și am spus ”Trebuie să plecăm, repede!” Și am părăsit țara joia dimineață, când războiul începuse.
Rep.: Cine a rămas în țară, dintre cei apropiați?
Nadia Matviichuk: Acum, în Ucraina, mai avem încă două dintre surorile noastre, un frate, dar și mama și tatăl nostru. Dar sunt pe cale de a fi și ei evacuați, deoarece ei locuiesc în Brovarî, nu foarte departe de Kiev. Deci ei au fost acolo, așteptând ca războiul să se termine, în primele 2-3 zile, dar războiul nu s-a încheiat, așa că acum sunt evacuați. Situația este foarte gravă în acest moment acolo.
Rep.: Când ați ajuns în România?
Nadia Matviichuk: Am ajuns în România luni, 28 februarie. Și suntem în siguranță aici. Pentru prima dată, de 5 zile încoace, am reușit în sfârșit să dormim, fără să ne îngrijorăm că rachetele sau bombele ar putea ajunge în capul copiilor noștri. Suntem foarte, foarte recunoscători românilor care ne-au oferit adăpost în această minunată țară.
Rep.: Cum vi s-a părut primirea românilor?
Nadia Matviichuk: Da, atât eu cât și sora mea aveam lacrimi în ochi atunci când am trecut granița, pe jos, am văzut oameni care ne ofereau pachete cu mâncare, apă… Mulți voluntari ne întrebau: ”Aveți nevoie de ceva? Aveți unde să mergeți?”. Erau inclusiv voluntari care vorbeau ucraineana. Ne-am uitat una la cealaltă, plângând și am zis: ”Nu ne vine să credem că au grijă de noi!”. Nu mi-am imaginat vreodată că va trebui să plec vreodată din țara mea dragă, iar aici sunt cu copiii mei, stăteam în șir, era o imagine terifiantă, copiii plângeau, pentru că trebuiau să își ia rămas bun de la tații lor, își îmbrățișau si sărutau tații, pentru că tații mergeau înapoi iar mamele și copiii trebuiau să înainteze, doar ei se îndreptau spre ieșirea din țară. Copiii, fete și băieți, plângeau continuu, fiica mea cea mai mică nu se oprea din plâns, și mă întreba: ”Mamă, ce putem face ca să îl aducem pe tata cu noi?”. Apoi se uita la un băiețel care era în fața noastră și a zis: ”Acest băiat nu merită această viață! De ce Putin e așa de crud? De ce ne face asta, nouă, copiilor?”
Rep.: Ai vreun mesaj pentru români, pentru cei care ne urmăresc?
Nadia Matviichuk: Vreau să adresez acest mesaj întregii Europe, vreau să adresez acest mesaj oamenilor din România: ”Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru ajutor, pentru că ne ajutați pe noi, țara noastră, pentru că fără ajutorul vostru nu am fi acum în viață! Ucraina rămâne puternică, și noi continuăm să luptăm pentru țara noastră, pentru independența țării noastre, dar avem nevoie de voi toți alături de noi! Avem nevoie de Uniunea Europeană, avem nevoie de prieteni și parteneri care să rămână puternici, alături de noi, care să ne protejeze de agresiunea rusă. Vă mulțumim vouă, pentru că ne-ați primit aici, ca si refugiați, pentru că acum suntem fără locuințe, fără locuri de muncă, într-o singură zi am pierdut totul. Casele noastre, cel mai probabil au fost bombardate, în orașul în care eu am locuit, în Irpin, primesc mesaje cum că locuințele în care noi am stat, sunt în flăcări, pentru că rachetele au lovit casele și practic toți prietenii meu au fost evacuați din oraș. Încă mai sunt oameni în oraș, dar majoritatea dintre ei au fost evacuați. Este un coșmar! Oamenii locuiesc în buncăre, sunt terifiați, sunt speriați de moarte, neștiind dacă vor mai trăi până mâine…
Aproximativ 677.000 de persoane au fugit din Ucraina în ţările vecine de joi, când a izbucnit invazia rusă, a anunţat marţi Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiaţi, Filippo Grandi, ONU cerând de urgenţă de 1,7 miliarde de dolari pentru ajutorul umanitar pentru Ucraina.
În jur de 90.000 se află în Ungaria, iar alte câteva zeci de mii au ajuns în ţări vecine precum Republica Moldova, România şi Slovacia.
În ultimele 24 de ore, numărul total de refugiaţi ucraineni a crescut cu 150.000, conform Agenţiei ONU pentru Refugiaţi (UNHCR).
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
