Ca om politic am învățat să imi tratez cu respect chiar și adversarii. Antipatiile si dușmaniile personale nu au ce cauta în politică. Altfel, ajungi în poziția ridicolă în care se află Partidul Național Liberal astăzi. De, aceea în politică trebuie să primeze obiectivele, proiectele iar în funcție de aceste priorități vei știi cât se poate de limpede cu cine poți sta la masă și cu cine nu.
Ceea ce vedem în aceste zile în politica românească trebuie să recunosc că întrece chiar și cele mai fanteziste scenarii. Nu cred ca poate fi găsită o imagine mai potrivită pentru a zugrăvi realitatea curentă decât secvența din „Telegrame” a lui Caragiale în care cei mai furibunzi adeversari politici ajung să „pupe toți Piața Endependenți”, într-dragoste fraternă, evident pentru interesul cetățenilor. Poate că ne-am amuza, dacă situația din țară nu ar fi de-a dreptul tragică.
Ca membru al unui partid liberal autentic, racordat la liberalii europeni, mi se confirmă încă o dată, dacă mai era nevoie, că PNL este o formațiune confuză doctrinar , ca să nu spun lipsită de coloană vertebrală. Este un partid decerebrat al cărui unic scop este acela de a rămâne cuplat la resursele publice, iar pentru asta, așa cum am văzut în pandemie, este în stare să calce pe cadavre.
Porblemele se acumulează cu ficare zi și săptămână care trece, iar instituirea unui guvern cu puteri depline, care să poată acționa concret, încă pare o misiune imposibilă. S-a vorbit foarte mult de pandemie și de problemele pe care le-a adâncit, însă trebuie să știți ca România se confruntă cu multiple crize sistemice, despre care se știe foarte puțin spre deloc. Știți, spre exemplu, că aproape jumătate dintre copii României (42%) trăiesc la limita sărăciei și a excluziunii sociale? 75.000 de copii au fost lăsați de izbeliște în țară de părinți care au fost nevoiți să plece la muncă în străinătate, iar 13.000 dintre aceștia au ambii părinți plecați la lucru în afara granițelor. Aceste drame, pe care le-am cunoscut îndeaproape în contactele mele cu diaspora sunt rezultatul politicilor falimentare prin care România se laudă ca fiind o pepinieră pentru mâna de lucru ieftină. Oamenii și-ar dori să poată munci acasă, lângă familii, însă politica salarială este gestionată astfel încât cei mari să prospere, iar lucrătorii să plece cu jalba în proțap unde văd cu ochii.
Cat despre negocierile PNL-PSD sunt foarte sceptic că acest mariaj se va realiza, ori că nu va ajunge foarte repede la un divorț. De altfel, tocmai aflam astăzi că negocierile s-au blocat din pricina disputei pentru funcții (exact ceea ce partidele neagă că ar face). Mai exact disputa s-a accentuat în jurul formațiunii care ar trebui să dea premierul. Dar, în defintiv…ce atâta grabă!…
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
