În duminica a VI-a după Paști, a avut loc instalarea noului preot paroh al Parohiei Turda Oprișan I, în persoana Pr. Varga Cătălin Veronel. Cu acest prilej, Pc. Pr. Protopop Alexandru Rus, i-a înmânat noului preot paroh însemnele, Sfânta Evanghelie, Crucea și în mod simbolic cheile Bisericii. Totodata, Pr Pop Dumitru, care s-a pensionat, a mulțumit credincioșilor pentru buna colaborare avută împreună, în toți ani în care le-a fost pastor de suflete.
FIȘA ISTORICUL PAROHIEI ȘI AL BISERICII
Parohia Ortodoxă Română Turda-Oprișani I este contiunatoarea ,,Parohiei Ortodoxe Român
Oprișani sau a Cristisului cum s-a numit până în anul 1924”, când localitatea a primit numele de ,,Oprșani” în semn de omagiu pentru preotul martir Ioan Opriș, paroh 1906-1918.Tot în semn de omagiu, prin strădania preotului-paroh și a bunilor credincioși, în anul 2004, în incinta bisericii, i s-a ridicat un bust, executat de sculptorul Emilian Săvinescu. Parohia face parte din protopopiatul Turda, iar biserica are hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”. Prima atestare documentară a localității este din anul 1288, pomenită într-un document ca ,,Villa Cruciferarum Tordensis” iar cu numele de ,,Kerestes” apare în anul 1322. Așezată pe o câmpie în imediata vecinătate a anticei Potaissa, pe malul drept al Arieșului, Oprișani este una dintre vechile așezări transilvănene. O modestă bisericuță de lemn-ca peste tot în Transilvania – a servit veacuri de-a rândul ca loc de închinăciune creștinească, speranță și ridicare spirituală.
Faptul că în inventarul bisericii a figurat până nu de mult Kiriacodromionul de Bălgrad(1699), cu însemnarea cumpărarii sale în anul 1700 și multe alte cărții liturgice, ne îndeamnă să recunoaștem o cu mult mai mare vechime pe seama așezământului bisericesc decât aceea pe care o arată documentele scrise ale parohiei și care încep abia în anul 1847. La 1866 s-a construit o biserică din cărămidă arsă, în formă de navă, prin contribuția credincioșilor și a preotului Vasile Rusu (1847-1867), cu acesta începe șirul preoților cunoscuți până astăzi, care au păstorit această parohie: Ioan Fodorean(1868-18770), Ioan Petrutiu (1877-1903), Ioan Opriș (1906-1918), Augustin Crăciunaș (1920-1928), Nichita Avram (1929-1959), Ioan Niculiciu(1960-1977), Mihai Teiușanu(1976-1984) și ca preoți slujitori Ticala Gheorghe(1979-1984), Mișca Aurel(1980-1984). Din 1984 până în prezent Dumitru Pop, iar ca preot slujitor Vasile Știopei(1984-1990). Oprișanii s-au dezvoltat nespus de mult în perioada intrbelică, dar mai ales după cel de-al doilea război mondial când trebuințele spirituale ale unei atare comunități au cerut ca necesitate un nou locaș de cult care să facă față numărului sporit de enoriași și trebuințelor spirituale ale acestora.În anul 1977 s-a pus piatra de temelie a noii biserici sub îndrumarea preotului Mihai Teiușanu.
Datorită vitrgiilor vremii lucrările de constucție au continuat sporadic. Până în anul 1983 s-a ajuns numai cu zidurile exterioare până deasupra ferestrelor. În același an s-au sistat lucrările, s-a revocat autorizația de construcție și, mai mult, s-a dispus demolarea celor executate pe motiv că nu s-a respectat documentația tehnică și că zidurile sunt fragile. În toamna anului 1984, octombrie 1, este numit ca preot paroh Dumitru Pop care face toate demersurile pentru a salva ce s-a construit. Cu mare greutate s-a angajat o echipaă de la Institutul de Cercetare și Proiectare Cluj, formată din ing. Ivantie Crăciun, arhitecții Sorin Scripcaru și Virgil Pop. S-au făcut expertize tehnice ale fundației și zidurilor și s-a întocmit o nouă documentație tehnică adaptată construcției și care cuprinde: consolidarea zidurilor cu 11 contraforți exteriori și 2 interiori, cu grinzi de legătură și susținere, realizate prin străpungerea zidurilor în 3 puncte la fiecare contraforț; 2 turnuri la intrare cu înălțimea de 24 metri fiecare; 18 coloane în interior pentru susținerea și dezvoltarea balcoanelor pe toată lungimea zidurilor, pe o lățime de 3 metri, a bolților și a cupolei. Așa s-a preîntâmpinat demolarea zidurilor și s-a cerut aprobare pentru continuarea lucrărilor. Autorizația s-a obținut pe 31 iulie 1987, an în care s-a reluat construcția, iar în 1989, la sărbătoarea Nașterii Domnului am ofciiat Sfânta Liturghie. Odată biserica terminată a fost dotată cu o catapeteasmă din stejar sculptat executată de frații Airinei Ioan și Constantin, cu mobilier, clopot, candelabre și altele. Între anii 1991-1996 biserica s-a împodobit cu o frumoasă pictură executată în tehnica frescă, de către pictorul Mihai Gabur. Acesta a pictat icoanele de pe iconostas și icoana hramului de pe fațada bisericii.
S-a sfințit în anul 1997, august, 31 de către Înaltpreasfințitul Bartolomeu Anania și Preasfințitul Andrei Andreicuț. În prezent parohia are aprximativ 1800 suflete. Activitățile cultural-misionare și social-filantropice sunt cele pe care le desfășoară, în mod curent.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
