Continuăm rubrica Sfaturi Duhovnicești alături de un prieten de suflet al Ziarului 21, părintele Marius Ciprian Pop. În această ediție vom purta discuții despre această zi, importantă pentru întreaga suflare ortodoxă, prin care se sărbătoresc cei adormiții în Domnul: Luminația sau Ziua Morților.
Secvențial, va prezentăm discuțiile mai importante din interviu. Clipul integral al interviului puteți să îl urmăriți pe pagina de Facebook Ziarul 21 sau pe pagina de Youtube Ziarul 21.
Rep.: Salutare tuturor. Dragi prieteni avem onoare și plăcerea de a sta la discuții cu părintele Marius Ciprian Pop, un prieten bun, un frate al redacției Ziarului 21, cu care vom discuta despre Ziua Morților sau Luminația.
Pr. Marius Ciprian Pop: Bine v-am găsit pe dumneavoastră și pe toți cei care ne urmăresc. Sunt bucuros și onorat întotdeauna când putem să discutăm despre teme frumoase și importante ale vieții noastre, despre teme de profunzime, pentru că trăim într-o lume care tinde să fie superficială. Dumnezeu ne dă semne prin care ne face să înțelegem și să ne oprim asupra fiecarui detaliu, și cum spunea Înaltul Bartolomeu: „să aruncăm mrejele mai în adânc”. Suntem în pragul acestei sărbători: Luminația, cum îi mai spune în Ardeal. De ce mai ales în Ardeal? Pentru că noi o sărbătorim mai mult pentru că există o explicație oarecum firească și naturală.
În cultul bisericii ortodoxe, accentul pe cultul celor care au plecat la odihnă urmând să Învie odată cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos, este axat pe anumite segmente în timpul anului care se numesc sărbătorile Moșilor de Iarnă, de Primăvară, de Vară ș.a.m.d. Ziua de sâmbătă este dedicat în special pomenirii celor adormiți. Pe lângă această practica a bisericii ortodoxe, iată că în Ardeal s-a însușit și o altă sărbătoare numită sărbătoarea Luminației, o sărbătoare care la origine este o sărbătoare precreștină. Am întâlnit într-un minei, pe vremea când eram student, la biserica veche din cartierul Someșeni care facea referire la această sărbătoare și se spunea că de fapt era o sărbătoare a latinilor, a romanilor, care dedicau această zi pomenirii celor adormiți. Influența apusului în biserica noastră din Ardeal se regăsește într-un chip fericit și frumos și luminat și în sărbătoarea aceasta a Luminației. Mesajul este următorul: oricât de mare ar fi întunericul și profund, o singură lumânare, o singură luminiță îl învinge.
Un mesaj pe care trebuie să-l transmitem tuturor oamenilor în vremurile acestea care sunt tulburi, un mesaj care nu ar trebui să se regăsească doar pentru cei adormiți ai noștri ci și pentru viața noastră care este stăpânită din ce în ce mai mult de întuneric. Să nu deznădăjduiți oameni buni, că oricât de profund, de mare, de întins, de înfiorător, de neplăcut, ar fi întunericul, o singură luminiță îl învinge. Aceasta este marea taină și marele dar al lui Dumnezeu pentru noi dar pe care îl sărbătorim. Mergând acolo la cimitir ( eu îi spun grădină, nu cimitir) pomenind pe cei dragi, îndeplinim o chemare a noastră ca răspuns a credinței noastre prin care spune că suntem în comuniune cu cei dragi. Și chiar dacă spune că au fost puși sub brazdă, sufletele lor se află undeva în ceruri într-o altă realitate și o altă sferă existențială și avem posibilitate să intrăm prin rugăciune, prin pomenirea numelui, într-o oarecare legătură duhovnicească cu ei. Lucrul acesta nu se întâmplă doar de Luminație, se întâmplă de fiecare dată când îi pomenim la rugăciune, când ne aducem aminte de ei la slujbele Bisericii.
Rep.: Americanii ne-au adus multe sărbători, printre care și Halloween-ul…
Pr. Marius Ciprian Pop: De ce sărbătorim noi Halloween-ul? Toate popoarele proto-indo-europene aveau această conștiință din revelația primordială că omul trebuie să fie nemuritor cumva. Mormintele paleocreștine și cele de dinainte de creștinism, în care găsești culoarea roșie ca simbol al vieții, în care erau vopsiți cei decedați și puși în morminte. În alte părți erau puși în formă fetusului tocmai exprimând nădejdea că la un moment dat vor renaște și vor ieși de acolo. Atunci proto-indo -europenii a avut o idee să creez o legătură între lumea văzută și lumea nevăzută, o legătură care în folclorul românesc să știi că e redată prin măștile acelea de Moși și Babe care joacă în horă. Ele simbolizează spiritele celor plecați dincolo, duhurile celor plecați dincolo care la sărbători se întorc acasă pentru a realiza comuniunea cu tot neamul… și la Crăciun și la Paști. Această comuniune între cei vii și cei adormiți plecați dincolo a fost explicată de popoare prin diferite forme. Popoarele nordice au denumit această sărbătoare Halloween care nu este altceva decât o pomenire a celor plecați dincolo. După anumită perioadă a devenit mai comercială și a căpătat diferite conotații, au fost obiceiurile denaturate și așa mai departe.
Rep.: Cum ar trebui sa aștepte oamenii Luminația?
Pr. Marius Ciprian Pop: În primul rând, cu dragoste în suflet pentru că dragostea este calea prin care se leagă sufletele între ele. Dacă eu, spre exemplu, îl iubesc pe moșul meu și mă duc la el la mormânt și aprind o lumânare și duc o floare și dincolo de aspectul acesta văzut am și o legătură sufletească, profundă și teribilă, regăsită în slujba de pomenire pe care o am acolo la sfântul altar și în prescură pe care duc la altar și în pomelnicul pe care îl las, toate acestea pot să fie un act de iubire care este primit înaintea lui Dumnezeu și care împlinește scopul. Poate să fie un act formal „fac și eu acest lucru ca să nu mă certe apropiați, să nu vorbească cei din sat că am uitat de bunici, de părinți și așa mai departe”. Actul acesta formal are o valoare diminuată procentual 10%. Lacrimile care îți curg să fie și de dor față de cei care sunt dincolo dar să ai și lacrimi de bucurie, bucurie rezultată din credința faptului că dorul acesta nu va ține o veșnicie pentru că ne vom întâlni cu toții.
M-ai întrebat care e semnificația și cum ar trebui să se pregătească creștinii. Ei bine, acest eveniment să fie ca un moment de popas, cum spuneau latinii:”memento mori” „adu-ți aminte de moarte”, pentru că dacă vrei să traiesti corect în relația ta cu semenii tăi și cu Hristos, nu poți să faci altfel decât amintindu-ți că ești muritor. În aceste momente, noi suntem foarte bulversați, zăpăciți de cap încât nu mai știm care este scopul vieții noastre pe pământ, de ce suntem aici pe pământ și nu avem capacitatea de a ne raporta la singurul element sigur, sută la sută, care înseamnă adormirea sau moartea. Dacă ne-am raporta la treaba asta am trăi cu toții cu totul altfel. Revin și spun că un moment că Luminația sau ziua pomeniri celor adormiți, ca orice pomenire, ca orice slujbă de înmormântare trebuie să fie pentru noi un semn de alarmă, un ceas deșteptător. Alexandru Macedon, în momentul în care simțea că se apropie sfârșitul le-a spus generalilor săi că în momentul în care îl îngroapă să-i lase afară mâna. Atunci toți generalii s-au întrebat de ce, iar răspunsul lui Macedon a fost: „pentru că vreau să arăt că, deși am cucerit mapamondul, nu iau cu mine nimic”. Putem lua ceva cu noi: măsura dragostei. Cât iubești atâta ești. Scopul vieții noastre, de aici trebuie plecat, nu putem lua nimic cu noi decât dragostea. Cu cât iubesc mai mult și cu cât mă fac eu însumi iubit se înmulțesc faptele bune după care voi fi judecat la venirea Mântuitorului
Rep.: De ce se duce un parastas și un vin când pomenești pe cei trecuți la cele veșnice?
Pr. Marius Ciprian Pop: Sunt elemente simbolistice pentru că toate sărbătorile acestea au menirea de a accentua comuniunea, comunicarea dintre noi și cei de acolo. Parastasul acela, ai văzut și tu că în mod inevitabil are o formă rotundă de colac. În limba slavonă „colo” înseamnă „cerc”. Toate sunt elemente care crează comuniunea între persoane. Noi spunem că biserica noastră are două părți: una luptătoare, a noastră a celor care încă suntem aici și luptăm pentru a câștiga mântuirea și o parte biruitoare, partea celor care sunt dincolo. În acest context, colacul nu este altceva decât simbolul trupului lui Hristos. Comuniunea noastră, unitatea noastră este Hristos: „Părinte mă rog ție ca aceștia să fie una” zice domnul Hristos .
Deci biserica noastră este una. Părintele Arsenie Boca zicea că “biserica cea mai frumoasă e formată din inimile credincioșilor legate între ele prin mortarul dragostei” aceasta este biserica cea adevărată care formează trupul lui Hristos, care este simbolizat, în acest caz, de acest colac. Colacul care se duce acolo este element simbol al comuniunii iar că se ridică spre cer simbolizează faptul că noi toți cei de aici, uniți, împreună cu cei de dincolo, ne aducem ca o jertfă, ca o ofrandă către Hristos. Și apoi din ofranda asta, bineînțeles, gustăm cu toții. Vinul este iarăși un element de simbol despre care cu toții știm ceea ce înseamnă și tot un element de comuniune. Într-o altă interpretare, ne putem asemăna și noi și cei de dincolo ca strugurele dintr-un ciorchine care, zdrobit, face sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Liantul nu este altul decât cel al dragostei. Păi de ce-l pomenești veșnic pe cel adormit? Pentru că-l iubești! Cu cine ești în gând tot timpul? Cu cel pe care-l iubești!
Rep: Și un lucru foarte important… după ce se face pomenirea se cântă „Hristos a Înviat”
Pr. Marius Ciprian Pop: Acesta este adevărul credinței noastre. Și chiar sunt fericit pentru că s-a luat de curând o hotărâre ca la toate înmormântările, pentru că până la un moment dat doar la înmormântarea preoților se putea cânta Hristos a Înviat dar acum s-a dat o hotărâre foarte ortodoxă, foarte canonică, foarte inspirată pentru că trebuie să fie nădejde pentru cei care sunt puși acolo sub brazdă. Nădejdea este dată de faptul că Hristos a Înviat și dacă a înviat Hristos și noi vom învia, cei care credem în Hristos. Vezi că veșmintele de la înmormântare, prin fericită decizia a sfântului Sinod, s-au schimbat să nu mai fie negre, să fie luminoase. Pentru că aceasta este perspectiva: dincolo de lacrima de întristare e lacrima de bucurie. Avem speranța, promisiunea și demonstrația că și noi vom Învia la momentul când va hotărî Dumnezeu!
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
