,,Ana are mere”. Acestea sunt printre primele cuvinte pe care orice copil le va ține minte toată viața, atunci când deschide abecedarul.
Cine poate uita aceste cuvinte pe care învățătoarea ne învăța să le silabisim. Putem uita noi oare, chipul blând și blajin al învățătoarei, al celei care ne învăța cu mult drag să facem bastonașe, ne învăța să citim, să socotim? Cu siguranță că nu, chipul învățătoarei va rămâne veșnic întipărit în memoria fiecărui copil. În acest număr al Ziarului 21 o avem ca intervievată pe dna Blag Eugnia, care, pe parcursul carierei sale de învățătoare a ,,șlefuit” generații întregi de elevi.
Rep.: Pentru început vreau să vă mulțumesc în numele cititorilor că ați acceptat să ne acordați acest interviu. Ne spuneți spune câteva date biografice?
Blag Eugenia, învățătoare (actualmente pensionar): Mă numesc Blag Eugenia, născută Costinaș la data de 11 septembrie 1938 în localitatea Sinaia județul Prahova. Provin dintr-o familie modestă. Tatăl meu, Costinaș Ioan, a venit în Câmpia Turzii tocmai din inima Munților Apuseni ca angajat la ”Industria Sârmei”, iar mama Eudachea născută Cyril, a fost casnică, ocupându-se de creșterea, îngrijirea și educarea celor cinci copii, doi băieți și trei fete, eu fiind cea mai mare.
Rep.: Puteți să ne spuneți unde ați făcut școala primară și gimnazială?
Blag Eugenia: Primele litere am început să le buchisesc imediat după război, perioadă grea cu multe greutăți și neajunsuri. Mi-aduc aminte de școală, o clădire veche cu șase săli de clasă și o cancelarie, curtea fiind străjuită de o veche troiță din lemn. În primele două clase mi-a îndrumat pașiidna preoteasă David P., aflată în pragul pensionării urmată de dnul învățător Cucu I. abia venit de pe băncile Școlii Normale.Clasele gimnaziale respectiv V-VIII le-am frecventat în clădirea veche din curtea actualului “Pavel Dan”, dirigintă fiindu-mi inimoasa profesoară de geografie Carasiniu M.
Rep.: Ce va determinat să alegeți această profesie de învățător?
Blag Eugenia: Am avut parte de dascăli înzestrați cu o excepțională măiestrie pedagogică, care au dăruit tot ce știau fără să aștepte nimic în schimb și care m-au determinat să-mi aleg drept țel în viață, această frumoasă meserie de dascăl. Ca urmare în anul 1952 am dat admitere la Școala Pedagocică de fete din Cluj Napoca.
Rep.: Unde ați primit repartiție?
Blag Eugenia: Plină de visuri și de speranțe, după absolvirea școlii în anul 1956 am primit repartiție la Joseni Măguri dar pentru a fi mai aproape de familia mea mi-au schimbat repartiția la 7 Km, de Câmpia Turzii, satul Urca comuna Viișoara. Din motive de sănătate în 1958 am fost nevoită să-mi întrerup activitatea cu mari regrete că trebuia să mă despart de copiii pe care îi îndrăgisem și în care îmi pusesem mari speranțe. În același an mi-am întâlnit sufletul pereche în persoana maistrului principal oțelar Mihai Blag, om destoinic, apreciat mult la locul de muncă, atât de șefi cât și de subalterni și cu care am dus-o viață frumoasă plină de realizări și împliniri timp de 54 de ani, până a trecut la cele veșnice. În urma acestei căsnicii a rezultat unicul fiu Adrian, inginer metalurg, în prezent pensionar și care mi-a dăruit 2 nepoți, ingineri constructori și o strănepoată. În anul 1960 mi-am reluat activitatea ca învățătoare la Școala Generală nr 3, având ca director pe dnul Albotă Ștefan. Școala își desfășura activitatea într-o aripă a Școlii Profesionale, actualul Colegiul Tehnic ”Victor Ungureanu”. Marea surpriză a venit pentru mine când din motive de care nu-mi aduc aminte am fost transferați cu toții, cadre didactice și elevi în localul Școlii nr. 1unde odinioară fusesem elevă, fiind colegă cu o parte din cadrele didactice ce le avusesem ca dascăli, director fiind dnul Rusu Eugen.
Rep.: Când ați venit la Școala nr. 1 din Cartierul Muncitoresc?
Blag Eugenia: În 1972 odată cu terminarea noului local al Școlii Generale nr. 1 (actuala Mihai Viteazul), care avea să educe și copiii de la Casa de Copii, mi-am continuat activ ca învățătoare până în anul 1990, când m-am pensionat după o activitate de 32 ani. Au fost puțini, au fost mulți, Dumnezeu știe, cert este că în toți acești ani mi-am dedicat întreaga mea putere și pricepere pentru a educa copiii de care m-am atașat sufletește. I-am ajutat să asimileze scrisul, cititul și socotitul, dar mai presus de toate i-am învățat să gândească și să creeze. Pentru aceasta trebuia să fiu aproape de ei să le identific atât particularitățile de vârstă cât și formele individuale de manifestare organizând serbări, drumeții, excursii și tabere. Foarte îndrăgite de copii au fost taberele organizate la Lunca Arieșului, Muntele Băișorii, Iara și Bistra.
Rep.: Cunoașteți elevi din trecut, care au devenit azi oameni de succes în domeniul învățământului sau în alte domenii?
Blag Eugenia: Dăruind din cunoștințele și priceperea mea mai multor generații de copii, mulțumirea mea sufletească este că mulți dintre ei au devenit persoane realizate profesional, medici, ingineri, profesori.
Rep.: Ce sentiment vă cuprinde după atâția ani când vă aduceți aminte de de anii tinereții, de școală?
Blag Eugenia: Văzându-mi zi de zi nepoții și foști elevi cu elanul și trecerea lor, cu visurile, speranțele și neliniștea lor îmi aduc aminte cu nostalgie de frumoși ani ai tinereții și mi-aș dori ca doar pentru câteva clipe să reîntorc filele vieții cu cel puțin 50 de ani în urmă. Dar, deși anii trec și odată cu această trecere, devenim contabilii lor, flacăra dinlăuntrul nostru nu se va stinge niciodată. Cel mai important lucru însă, este că făcându-ne o retrospectivă a vieții să realizăm că lăsăm ceva în urma noatră, că ne-am făcut cu cinste menirea de dascăl călăuzindu-ne versurile,
Învață de la vântul ce adie pe poteci,
Cum trebuie în lume, de liniștit să treci,
Învață de la toate; că toate-ți sunt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să meri,
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor
Învață de la toate că totu-i trecător,
Ia seama, fiu al jertfei prin lumea care treci,
Să-n veți din tot ce piere, cum să trăiești în veci!
Rus Eugen, director la Școala Generală nr. 1 (actualmente pensionar): Pe dna Jeni Blag o cunosc de pe când era domnișoara Costinaș, învățătoare în satul meu natal Urca, înotând prin noroi de la școală spre gazda unde locuia pe ulița Mică, o bomboană de fetiță de 18-19 ani. Drumurile noastre s-au intersectat mai târziu la Școala Generală nr 13 în anul școlar 1968-1969, actuala Școală Gimnazială ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii fiind colegi, dânsa învățătoare, eu director. În funcția ce-o aveam am constat foarte buna sa pregătire profesională, conștiinciozitatea de care dădea dovadă, dragostea și atașamentul pentru copii, exemplarul devotament pentru profesia aleasă. Se bucura de prestigiu și de respect din partea elevilor și părinților acestora precum și a colegilor. Iată în câteva cuvinte un portret model de dascăl al anilor 1960-1990 din veacul trecut. Îi doresc multă sănătate.
Ștefan Lucia, învățătoare (actualmente pensionar): Dascălul este omul minunat care pune în fiecare elev educat o particică din sufletul lui. Jeni Blag a fost un asemenea dascăl:conștiincios,corect, devotat, prietenos. Zâmbetul ei te determina să te apropii cu drag de ea. Am fost colege zeci de ani la Școala Gimnazială, ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii.Doamna învățătoare Blag Eugenia a educat cu mandrie atâtea generații de elevi, pe care i-a învățat să scrie, să citească, săsocotescă, dar, mai ales, să devină oameni adevarați. A fost iubită și apreciată de: directori, colegi, elevi, părinți. Ne bucurăm și acum de întâlnirile cu ea, de vorbele frumoase pe care ni le adresa și de interesul pe care îl are pentru fiecare fost coleg. Ii doresc din suflet multă, multă sănătate, bucurii și liniște sufletească.
Hidişan Felicia, profesor, (actualmente pensionar): Tot început de toamnă era, când în anul 1981 am păşit pentru prima dată în mijlocul colectivului de cadre didactice de la Şcoala „Mihai Viteazul” (atunci nr. 1) din Câmpia Turzii. Am remarcat atunci o doamnă deosebită, frumoasă, distinsă şi cu mult bun simţ. Era doamna învăţătoare Eugenia Blag (Jeni Blag), alături de ceilalţi învăţători ai şcolii. A fost mereu alături de tinerele cadre didactice cu experienţa sa, cu îndrumările sale cu o vorbă caldă. A îndrumat multe generaţii de elevi spre studiu şi a-şi croi un viitor demn. Îi doresc sănătate, să se bucure de nepoţi şi strănepoţi mult timp de acum înainte. Şi cum pot să închei altfel, decât cu o strofă dedicată unei învăţătoare?
Autor: Ioniţa Andreea-Claudia
Când pe-ale vieţii valuri
Cărarea mi-o fi grea,
Am să-mi aduc cu drag aminte
De învăţătoarea mea.
În spatele fiecărui om bogat sau sărac, celebru sau nu, se află un dascăl. Iar primul dascăl care ne sculptează caracterul şi sufletul este neîndoielnic, învăţătorul. Cu ocazia zilei de naștere, Redacția Ziarul 21 vă urează un călduros “La Mulţi Ani”, doamna învățătoare!
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
