Orizontul și perspectiva unui țel în viață, de cele mai multe ori îți este insuflat de părinți și dascăli. Cunoașterea și aprofundarea unei materii disciplinare este rodul doar al dascălului. Pe parcursul unei vieți, un dascăl ,,șlefuiește” zeci de generații de elevii, cărora îi introduce în arta și tainele unei meserii. Elevii liceelor tehnologice, învață și se pregătesc, coordonați atent de profesori, pentru a deveni buni muncitorii sau chiar inginerii de mâine. În acest număr al săptămânalului Ziarul 21 îl avem ca inervievat pe dnul profesor inginer Rus Grigore Emil, un profesor foarte iubit și apreciat de elevii săi, dar și de colegii domniei sale care îl descriu ,,bunul si blandul coleg”.
Rep.: Pentru început, în numele cititorilor săptămânalului Ziarul 21, doresc să vă mulțumesc pentru amabilitatea de a ne acorda acestinterviu. Vă rog să ne faceți o scurtă biografie.
Rus Emil, pensionar, fost profesor inginer la Colegiul Tehnic ”Victor Ungureanu” Câmpia Turzii: M-am născut la 03 septembrie 1955 în comuna Atid jud. Harghita, din părinţii Rus Vasile şi Rus Maria din satul Iacobeni, județul Cluj. Tatăl meu era angajat în Miliţie şi a îndeplinit funcţia de şef de post în acea perioadă. De la Atid ne-am mutat în comuna Poşaga, jud. Cluj, moment în care tatăl meu a fost dat afară din miliţie pe motive de rude chiaburi şi ne-am mutat la Câmpia Tuzii.
Rep.: Unde ați făcut primii ani de școală?
Rus Emil: Am făcut Școala Generală la nr. 5, (actualul Liceu ”Pavel Dan”). După absolvirea şcolii generale am dat examen de admitere la Liceul Energetic Cluj-Napoca, examen la care am fost respins. Acest lucru m-a determinat să dau examen de admitere la Şcoala Profesională ”Industria Sârmei” Câmpia Turzii, în meseria de electrician aparate de măsură şi control.
Rep.: Care a fost primul loc de muncă și în ce an?
Rus Emil: După absolvirea şcolii profesionale în 1973 m-am angajat la Industria Sârmei, secţia TOT2 ca electrician. În acea vreme era o preocupare deosebită pentru integrarea noilor angajaţi, era în vigoare chiar o lege care obliga intreprinderile să asigure un program care să permită frecventarea liceului la seral, situaţie în care eram foarte mulţi tineri angajaţi. Aici am lucrat 5 ani după care am urmat liceul la seral, specialitatea Utilaje în Industria Siderurgică.
Rep.: Când și unde ați făcut stagiul militar?
Rus Emil: Stagiul militar l-am făcut după absolvirea liceului în 1978-1979, la termen redus, la Unitatea Militară 01214 Ineu din județul Arad, arma artilerie. Aici mi-am cunoscut o parte din viitorii colegi de facultate.
Rep.: Unde ați făcut facultatea?
Rus Emil: După absolvirea liceului am dat examen de admitere la Institutul Politehnic Cluj-Napoca, Facultatea de Mecanică, unde am fost admis la secţia Utilaj Tehnologic. Am absolvit facultatea în anul 1984 spre mulţumirea mea cu a 5-a medie din 125 absolvenţi. (în primii 5 am fost 2 absolvenţi de liceu seral!)
Rep.: Ați absolvit facultatea, unde ați primit repartiție?
Rus Emil:La repartiţie am ales Institutul pentru Proiectări de Secții și Uzine de Laminare (IPROLAM) Bucureşti cu stagiul de 2 ani la ”Industria Sârmei” din Câmpia Turzii. Am lucrat 3 luni la secţia Mecanică după care la cererea mea am fost trecut la Liceul Industrial care era subordonat administrativ intreprinderii. În acelaşi timp s-au născut cei doi copii ai mei, unul dintre motivele care m-au făcut să renunţ la plecarea la Institutul IPROLAM Bucuresti.
Rep.: Care vă sunt pasiunile?
Rus Emil: Pasiunile mele se leagă în primul rând de lucrurile practice. Îm place să văd că iese ceva din mâinile mele. M-am împărţit tot timpul între pasiunea de a îngriji grădina, via şi livada de lângă casă şi pasiunea pentru profesiunea de dascăl. Timp de 35 de ani am fost în cea mai mare parte un autodidact, am avut ca principale preocupări amenajarea de cabinete şi laboratoare, realizarea de material didactic, autoperfecţionarea care a culminat cu implementatea specializării Tehnician Proiectant CAD începând cu anul 2006, care a presupus obţinerea abilităţilor de operare în programele de asistenţă grafică pe calculator gen AutoCAD. În ultimii 20 ani am făcut o pasiune pentru mişcare şi sport, chiar dacă acestea sunt absolut necesare mai ales de la o anumită vârstă. Am jucat în mod regulat fotbal la sală şi pe sintetic cu un grup de prieteni până la începutul pandemiei şi fac în mod regulat sport, (alergare şi exerciţii la aparatele de fitness) în parcul mare din Câmpia Turzii, momente în care mă întâlnesc cu cel care îmi ia acest interviu!
Rep.: Care erau cerințele în anii de dinainte și după revoluție privind sistemul de învățământ, din perspectiva ISCT și nu numai?
Rus Emil: Înainte de revoluţie învăţământul era axat pe trei direcţii:
-liceele teoretice şi vocaţionale care erau pentru elite, cu puţine locuri şi care pregăteau tinerii pentru facultăţile din domeniul uman, real, medicină, juridic, artistic.
– liceele industriale care pregăteau tineri în domeniul tehnic cu calificarea de tehnician şi pentru facultăţile din domeniul tehnic şi economic, domenii care aveau alocate un un număr mare de locuri dată fiind perioada de industrializare a ţării.
– şcolile profesionale şi de ucenici care aveau alocate cel mai mare numar de locuri, care erau subrdonate administrativ intreprinderilor şi care asigurau forţa de muncă calificată necesară acestora!
Toate lucrurile erau clare, majoritatea elevilor ştiau bine pentru ce se pregătesc şi perspectivele pe care le aveau. Nu mă înţelegeţi greşit, nu a fost sistemul de învăţământ perfect dar a scos mulţi oameni de calitate. În primul rând a fost neglijată în mare măsură cultura în detrimentul tehnicii. Desfiinţarea liceelor teoretice sau transformarea în licee industriale. Exemplu: Liceul Teoretic Câmpia Turzii, desfiinţat, Liceul Mihai Viteazu Turda transformat în liceu tehnic. După revoluţie au avut loc unele schimbări benefice: reînfiinţarea liceelor teoretice şi vocaţionale, desfiinţarea treptelor de liceu, reînfiinţarea liceului de 4 ani şi a şcolilor profesionale de 3 ani. Lucrurile au evoluat spre bine până la începutul anilor 2000, a început programul de perfecţionare a cadrelor didactice la care am fost între primii la care am participat, s-a pus problema reformării învăţământului, reformă care nu a fost susţinută financiar, nu a avut clarviziune şi consecvenţă şi care nu s-a terminat nici până acum. Criza economică şi socială, închiderea intreprinderilor, migrarea forţei de muncă calificată spre vest, au avut un efect negativ asupra sistemului de învăţământ. Anii 2000 au dus la înlocuirea şcolilor profesionale cu şcolile de arte şi meserii care au fost desfiinţate timp de aproape 10 ani, măsură care a produs un mare gol în pregătirea forţei de muncă calificată. După 2010 a început reînfiinţarea învăţământului profesional în sistemul dual, lucru dependent de dezvoltarea agenţilor economici. Au început să se acceseze fonduri europene, (în Câmpia Turzii reabilitarea Liceelor Pavel Dan şi Victor Ungureanu), deci se întrevede o undă de speranţă, dar este nevoie de susţinerea învăţământului de către economie şi o reformă reală aşa cum se vorbeşte de 30 de ani.
Rep.: Ce disciplină sau câte discipline ați predat?
Rus Emil: Profesorii ingineri din şcolile cu profil tehnic au predat un număr mare de discipline care au evoluat şi s-au schimbat mult în timp ca denumire şi conţinuturi. Înainte de revoluţie am predat predominat disciplinele tehnice comune din domeniul mecanic gen Desen tehnic, Rezistenţa materialelor, Organe de maşini şi disciplinele gen Tehnologia meseriei specifice domeniului industriei metalurgice, Utilajul şi tehnologia laminării, Utilaje şi procese metalurgice, Utilajul şi tehnologia tragerii şi trefilării, Utilaje şi tehnologii mecanice. După revoluţie denumirea disciplinelor s-a păstrat o vreme după care a început o modificare a denumirii acestora fără să se modifice conţinuturile. Începând cu anii 2000 am fost dotaţi cu calculatoare şi totul s-a schimbat, am început să ne adaptăm metodele de predare la noile tehnologii, am început să aplicăm cunoştinţele acumulate la cursurile de formare şi să folosim posibilităţile de documentare de pe internet. Au apărut discipline noi pe care a trebuit să le învăţăm din mers cum ar fi Tehnologia informaţiei. În anul 2004 a fost modificat Nomenclatorul specializărilor care puteau fi studiate în liceele tehnice dintre care noi ca noutate am ales specializarea Tehnician Proictent CAD. În 2006 când prima clasă din această specializare a ajuns în clasa a XI-a am fost unul dintre cei care m-am încumetat să predau disciplinele specifice acestui domeniu, Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD, Bazele desenării asistate de calculator, Modelarea 3D, Realizarea de prezentări multimedia. Aceasta a presupus foarte multă muncă de documentare şi muncă individuală deoarece am beneficiat doar de un curs introductiv făcut în particular de un număr de colegi şi unul tot introductiv organizat de Inspectoratul Şcolar. A fost cea mai productivă perioadă din cariera mea. Am elaborat Auxiliare curriculare pentru disciplinele respective şi am publicat două cărţi tehnice, „Autocad 2006 pentru liceu şi facultate” şi „AutoCAD 2011 pentru liceu şi facultate” la editura Abel din Cluj-Napoca.
Rep.: Care a fost receptivitatea liceenilor în cele două perioade post revoluție?
Rus Emil: Înainte de revoluţie pregătirea elevilor a fost axată pe dobândirea cunoştinţelor şi depriderilor necesare viitorului loc de muncă sau şcolii de nivel superior pe care voiau să o urmeze. Receptivitate liceenilor a fost bună şi foarte bună. După revoluţie lucrurile au continuat un număr de ani cam în aceeaşi notă dar o dată cu reducerea perspectivelor de angajare, creşterea mirajului plecării în străinătate pentru un trai mai uşor, receptivitatea elevilor a început să scadă. Elevii au început să pună accent pe materiile de bac şi mai puţin pe cele de pregătire de specialitate. O dată cu dezvoltarea informatizării a apărut ca efect secundar dependenţa de informarea de pe net şi receptivitatea elevilor a scăzut şi mai mult.
Rep.: Concursuri la care ați luat parte alături de elevi.
Rus Emil: Ca profesor de discipline tehnice am participat în primul rând la concursurile specifice. Înainte de revoluţie erau concursurile pe meserii la nivelul Ministerului Industriei Metalurgice atât la liceu cât şi la şcoala profesională care se ţineau prin rotaţie în toate centrele metalurgice. Am participat la toate ediţiile şi am obţinut cu elevii un număr mare de premii. După revoluţie o dată cu desfiinţarea ministerelor cum era Ministerul Metalurgiei, concursurile şcolare au început să capete un caracter naţional şi să fie organizate de Ministerul Învăţământului. La liceu, concursurile au primit denumirea de Olimpiade tehnice interdisciplinare şi au primit concurenţi din toate judeţele. Am reprezentat cu elevii pregătiţi de mine şi colegii mei judeţul Cluj la 6 ediţii la specializarea Tehnician proiectant CAD şi am obţinut 3 menţiuni la nivel naţional.
Rep.: Colaborări cu alte instituții de profil?
Rus Emil: Am colaborat în primul rând cu liceele tehnice din judeţ, „Colegiul Tehnic” Turda, Liceul Tehnologic „Alexandru Borza” Cluj-Napoca, Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” Dej.
Rep.: Proiecte realizate alături de elevi sau alte cadre didactice?
Rus Emil: Am participat la toate proiectele organizate la nivelul şcolii, oraşului sau Inspectoratului Şcolar. Aş aminti 3 proiecte mai recente care mi-au rămas la suflet.
În 2017 am participat la un impresionant proiect organizat de colega mea, prof. Monica Trif. Un stagiu de pregătire practică de două săptămâni cu un număr de 21 elevi în Ţara Galilor la Institutul „Llandrillo Menai International”. Au participat 7 elevi din clasa a XI-a Tehnician electrotehnist şi 14 elevi di clasa a XII-a Tehnician operator tehnică de calcul, Tehnician proiectant CAD, Tehnician electromecanic. A fost ceva deosebit. Pe lângă orele efective de practică realizate de elevi am vizitat obiective economice din zonă, Muzeul de Ştiinţă şi Tehnologie din Manchester, Târgul de meserii la nivel naţional de la Birmingham.
In 2018 proiectul „10 ani de AutoCAD la Colegiul Tehnic Victor Ungurenu” la care am invitat cîte unul sau doi absolvenţi din ultimele 10 generaţii, participanţi şi premiaţi la olimpiadele tehnice şi elevi din clasele din acel moment pentru un schimb de experienţăîntre generaţii. Au participat de asemenea colegi profesori la licee din jud. Cluj.
Ultimul proiect început în 2016 şi terminat în 2018 toamna, a fost realizarea Expoziţiei tehnice căreia noi îi spunem Muzeu. Pe lângă amenajarea spaţiului care s-a făcut cu elevii claselor de şcoală profesională, Finisator în construcţii şi Mecanic echipamente hidraulice şi pneumatice, am adunat maşini pentru încercări mecanice, aparate şi mijloace didactice utilizate de-a lungul timpului, proiecte şi lucrări practice realizate de elevi, fotografii cu generaţiile anterioare de elevi şi profesori.
A rămas ceva după mine aşa că am putut să mă pensionez.
Rep.: Ce a însemnat profesiunea pentru dvs?
Rus Emil: A însemnat o permanentă alternanţă între a împărtăşi elevilor cunoştinţele şi deprinderile mele şi a acumula noi cunoştinţe şi deprinderi pe care să le împărtăşesc în continuare şi să mă bucur când peste ani un tânar sau o tânără îmi spune „bună ziua domnule profesor”.
Rep.: Cât timp ați profesat și unde ?
Rus Emil: Am lucrat la Liceul Industrial, (Colegiul Tehnic Victor Ungureanu) 35 ani până în 2019 când m-am pensionat. Am păşit pe pragul acestei instituţii de învăţământ în septembrie 1970 fără să mă gândesc că aveam să-mi petrec aici nu mai puţin de 43 de ani, 8 ani ca elev şi 35 ani ca dascăl.
Rep.: Ați ieșit la pensie, ce sentiment v-a cuprins?
Rus Emil: Am întitulat albumul de fotografii postat pe Facebook după petrecerea de pensionare „Pensionare, bucurie sau regret?”. Este puţin din ambele. Am mai mult timp pentru mine şi familie dar îmi lipsesc şcoala şi interacţiunea cu elevii.
Rep.: Care sunt preocupările dvs după pensionare?
Rus Emil: După pensionare simţi nevoia să faci altceva decât ai făcut înainte.Mă împart între preocuparea de a îngriji casa, grădina, via, livada, de a-mi ajuta părinţii mei şi a-i soţiei, de a-mi ajuta copii, de a avea grijă de cele două nepoate, (lucrul cel mai plăcut). M-am gândit la început să mă angajez undeva dar încă nu a fost cazul, încă nu am avut timp să mă plictisesc.
Rep.: Cui doriți să mulțumiți pentru realizările dvs?
Rus Emil: Am spus-o şi cu alte ocazii că pentru faptul că am reuşit la o facultate şi am putut să ajung inginer şi profesor trebuie să-i mulţumesc d-lui profesor Deac Alexandru care mi-a fost profesor de matematică, diriginte, coleg de muncă şi nu în ultimul rând prieten. Trebuie să mulţumesc părinţilor mei care m-au ţinut la facultate începând de la vârsta de 24 ani în condiţiile în care mai aveam un frate student la Bucureşti. Şi bineînţeles soţiei mele care mi-a dăruit doi copii reuşiţi, de la care am două nepoate deosebite şi care pe parcursul anilor m-au motivat să reuşesc.
Rep.: Ca fost profesor de matematică și diriginte, vă rog să îl descrieți pe d-nul Rus Emil.
Deac Alexandru, pensionar, fost profesor de matematică la Colegiul Tehnic ”Victor Ungureanu” Câmpia Turzii: Încep prin a spune câteva versuri ale poetei Nina Cassian,
Am întins palma în care erau
Anii aceia tineri și frumoși,
Și vîntul mi i-a luat, fără a mă lăsa
Să spun că i-am iubit, că îi regret,
Că au fost prea puțini și prea frumoși.
(Nina Cassian)
-Au fost anii de început ai carierei mele de dascăl. În cei 42 de ani cât am fost profesor am avut plăcere să lucrez cu foarte mulți eleviinteligenți dornici de cunoaștere. Printre aceștia, fără îndoială, unul din cei mai dragi, mi-a fost și Rus Grigore Emil. L-am avut ca elev în perioada 1973-1978, perioadă în care i-am fost profesor de matematică și diriginte. Din însemnările scrise în caietul dirigintelui, la pagina Rus Grigore Emil ,,Fără îndoială este cel mai dotat dintre toți elevi clasei. Este inteligent și preocupat de studiu…. Cele mai bune rezultate la învățătură, cele mai mari medii generale din clasă. A participat și la concursul de matematică calificându-se la faza județeană. Foarte bun coleg, prietenos și modest”. A urmat studii superioare obținând diploma de inginer. A lucrat o scurtă perioadă la Combinatul Metalurgic din Câmpia Turzii după care a fost inginer profesor la actualul Colegiu Tehnic ”Victor Ungureanu”. Am avut bucuria să-l am coleg de muncă. Pot să spun că a fost un dascăl desăvârșit, îndrăgit de elevi și de profesorii, colegi ai lui.
Gligor Mariana: profesor inginer, Colegiul Tehnic ”Victor Ungureanu” Câmpia Turzii: Mai bine de un sfert de veac, am împărțit si la propriu și la figurat, atât orele de teorie cât si laboratoarele, pentru clase de elevi cu specializarea generală-meserii din domeniul metalurgiei. Domnul Emil Rus nu a făcut niciodată compromisuri în activitățile desfasurate și NU a admis minciuna în viața din scoala noastră. A fost un perfecționist și un autodidact mereu, străduindu-se sătransmită toate calitățile sale, prin actul educativ, elevilor săi. M-am bucurat sincer în fiecare septembrie când, ne revedeam după vacanța mare și, asezându-ne în” bănci” începeam anul școlar următor. S-a pensionat într-o frumoasă zi de vară și toamna a fost …mai pustie întalnirea, fără dânsul. Cu respectul pe care il port spun că a fost pentru mine un exemplu masculin de forță intelectuală și un bun coleg de suferință în ale educației românești.
(Un articol scris de Nicușor Lăcătuș)
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
