Seria interviurilor cu dascălii din zona Turda – Câmpia Turzii continuă la Ziarul 21. Săptămâna aceasta am avut deosebita onoare să o avem invitată pe doamna profesor Claudia Kiraly. Un profesor iubit de elevi, un dascăl dedicat întru totul meseriei sale.
Apropo, dacă încă nu ați apărut în această rubrică, înseamnă că încă nu am ajuns la voi! Pregătiți-vă! Următorii sunteți dumneavoastră!
Rep.: Câteva date biografice despre dumneavoastră.
Kiraly Claudia: În primul rând doresc să vă spun și eu “Bună ziua” și mulțumesc pentru ocazia oferită de dvs. Dintre atâtea cadre didactice consacrate în orașul nostru, pentru mine e o onoare faptul că m-ați ales tocmai pe mine.
Numele meu este Kiraly Claudia, sunt născută în Câmpia Turzii, la data de 28.12.1979, într-o familie de oameni obișnuiți. Am o fetiță de 12 ani, Daria, căreia încerc să îi dedic o mare parte din timpul meu și care reprezintă TOT pentru mine.
Am absolvit cursurile Liceului Teoretic
,,Pavel Dan”, Câmpia Turzii, clasa de filologie, anul 1998. Apoi am urmat cursurile Universității de Nord, Baia Mare, Facultatea de Litere, specializarea ,,limba și literatura română- limba și literatura franceză” pe care le-am încheiat cu succes în 2002.
Rep.: Ce v-a determinat să alegeți meseria de dascăl?
C.K.: De mică mi-am dorit să devin profesoară, dar doar mai târziu, în liceu, am decis că vreau să predau limba franceză, deși toți mă descurajau spunându-mi că această limbă străină nu are nicio șansă în fața limbii engleze. Dar nimic nu m-a făcut să dau înapoi. Ba chiar consideram că voi fi mai câștigată dacă aleg limba franceză, deoarece eu voi cunoaște și voi putea vorbi două limbi străine.
Rep.: Ce vă face să nu renunțați la această meserie?
C.K.: Ceea ce m-a și făcut să aleg această meserie: dragostea față de copii, nenumăratele posibilități pe care ți le oferă această meserie de a forma personalități, de a crea caractere, dar dincolo de orice, de a cunoaște fiecare suflet cu care lucrezi și interacționezi, de a-i înțelege fără a-i judeca. Cred cu tărie că pot schimba ceva în mentalitatea și formarea generațiilor viitoare. Ador să mă aflu printre elevi, prezența lor mă încarcă pozitiv, mă simt plină de viață când sunt în preajma lor, uit de problemele mele, de dureri.
Rep.: Unde ați început să predați, unde ați mai predat și unde predați acum?
C.K.: Mi-am început cariera de dascăl în 2003 în județul Maramureș, la Finteușu Mare și la Șomcuta Mare, unde am cunoscut oameni minunați care mi-au rămas pentru totdeauna în suflet. Apoi, după concediul de maternitate, am revenit pe meleagurile natale, și mi-am reluat activitatea profesională la Școala Gimnazială Viișoara unde sunt și acum titulară. Din anul 2014 sunt profesor detașat la Liceul Teoretic ,, Pavel Dan” Câmpia Turzii, pe catedra de limba franceză. Pentru mine este o mare responsabilitate, dar și o mândrie să îmi desfășor activitatea didactică la același liceu pe care eu l-am absolvit și care mi-a oferit șansa să cunosc dascăli desăvârșiți, caractere puternice, adevărați profesioniști.
Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră această meserie? Cât de importantă credeți că este pentru societate?
C.K.: A fi dascăl, pentru mine, înseamnă responsabilitate, empatie, dragoste de copii și de materia aleasă, dar și a fi un bun psiholog.
Fiind meseria pe care eu o practic, aș putea spune că este cea mai importantă. Nu de mult cineva afirma pe rețelele de socializare că meseria noastră nu are nicio importanță, că nu ne putem compara cu meseriile de medic, electrician, etc. E dureros să te confrunți cu o asemenea atitudine, mai ales într-o societate care ne desconsideră tot mai mult. Nu vreau să diminuez importanța celorlalte meserii, dar întreb: cine a pus temelia acestor alte meserii? Cine i-a învățat pe medici să scrie chiar și o banală rețetă? Cine i-a explicat electricianului cum stă treaba cu prizele, întrerupătoarele?… Și lista poate continua. Importanța meseriei pe care eu o practic, fără lipsă de modestie ( de altfel e părerea mea) e nemăsurabilă.
Rep.: Despre elevii din ziua de azi față de elevii de acum 15-20 de ani.
C.K.: Diferențe între generații există, dar acestea sunt date în mare parte de evoluția societății și mai ales a tehnologiei. Consider că elevii de azi au acces la mai multe informații decât cei de acum 15 ani, tocmai de aceea este greu să îi faci să devină interesați de activitățile didactice desfășurate de cadrele didactice. Sunt generația care are nevoie de un click ( refresh) la fiecare oră de curs. Din fericire, noi dascălii avem acum acces la mult mai multe resurse educaționale decât acum 15 ani, astfel încât să transformăm procesul de predare- evaluare într-unul interactiv. Trebuie doar să ne pliem pe cerințele societății, pe nevoile elevilor. Și, foarte important pentru ca lucrurile să funcționeze, trebuie să avem părinți care să înțeleagă că o colaborare cât mai strânsă și eficientă între ei și școală este doar în folosul educabililor, al copiilor lor.
Rep.: Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră în calitate de dascăl?
C.K.: Cred că cea mai mare satisfacție a mea nu e când pregătesc un elev olimpic, deoarece el e oricum un elev preocupat de școală, de performanță, de studiu. Ca profesor de limba franceză, satisfacția e mai mare când reușesc să îl fac pe elev să se exprime câtuși de puțin în limba franceză, să depășească acea frică de a nu greși gramatical și în pronunție. Ca și diriginte, simt o mulțumire și o împăcare sufletească atunci când reușesc să corectez comportamentul unui elev cu probleme în acest sens pentru că atunci realizez că îl înțeleg, că mi-l apropii, că îl fac să aibă încredere în mine.
De asemenea, satisfacția este la fel de mare când foștii sau actualii elevi nu se feresc de mine pe stradă, mă salută cu zâmbetul pe buze și chiar mă întreabă ce mai fac. Niciun rezultat nu e mai presus decât respectul și dragostea elevilor mei pentru mine. Cred că în acest sens, mult mai grăitor este mesajul uneia dintre elevele mele, primit de ziua mea. ,, Vreau să vă spun că sunt foarte fericită că vă cunosc și că am norocul de a fi eleva dumneavoastră. Mereu știți ce să ne spuneti și ne încurajați. Dar cel mai important, ne înțelegeți. Și eu vă mulțumesc pt asta. Va mulțumesc că ne ghidați și vă mulțumesc că sunteți acel profesor care chiar își dă silința cu elevii. Deși mai am puțin timp de petrecut în școală, generațiile care vor urma după mine vor fi norocoase să vă aibă ca profesoară /dirigintă.” ( Mulțumesc, Miruna)
Rep.: Care credeți că sunt cele mai importante aspecte ale educației și ce vă face să credeți asta?
C.K.: Educația este motorul oricărei dezvoltări durabile, fie ea personală sau profesională, reprezintă rolul esențial în reușita oricărei societăți. Ea își pune amprenta pe dezvoltarea durabilă a omului ca individ. Mă gândesc aici la acei elevi care acasă nu au cu cine povesti, cine să se intereseze de ei, cine să îi întrebe cum se simt, cine să-i asculte cu adevărat. Din păcate există mulți elevi în această situație. Ei bine, în cazul lor singurii, din păcate, care își fac timp pentru ei sunt învățătorii, diriginții, profesorii. Sunt copii care de-abia așteaptă să aibă cu cine să povestească, să găsească acel adult care să îi asculte, să-i înțeleagă.
Un alt aspect important este faptul că educația reprezintă principala modalitate prin care se transmit valorile și tradițiile unei nații. Nu priviți educația sau sistemul de învățământ ca unealta prin care se ,, toarnă cu tolceru” informații. Da, suntem acolo să facem și acest lucru, fiecare la materia predată. Priviți însă dincolo de acest aspect. Suntem acolo să fim oameni, să transmitem această latură umană și elevilor noștri.
Rep.: Care credeți că este rolul unui profesor în dezvoltarea unui copil?
C.K.: Rolul profesorului în dezvoltarea unui copil este fundamental și putem vorbi de acest rol pe mai multe paliere. Profesorul este garantul educației de calitate, este un profesionist în domeniul său, dar este și un model pentru elevii săi, un bun psiholog, un părinte, de ce nu. Profesorul are rolul de a forma și dezvolta deprinderi și abilități multiple. Eu consider că sunt acolo, printre elevi să predau o disciplină, dar și să formez caractere, să AJUT, să ASCULT, să ÎNȚELEG.
Rep.: Dacă ar fi în puterea d-voastră ce ați schimba în sistemul de învățământ? De ce?
C.K.: Sunt multe de schimbat, dar să fim realiști, lucrurile au început să se miște în direcția bună și în învățământ în ultima perioadă. Pentru a fi cât mai succintă, aș aminti câteva probleme ridicate chiar și de elevii mei de liceu, atunci când ora de limba franceză ne-a permis să abordăm această temă. În primul rând programa ar trebui aerisită, elevii sunt de multe ori copleșiți de atâtea informații. Acolo unde disciplina mi-ar permite, aș aborda mai multe subiecte legate de situații din viața reală. Elevii trebuie învățați să gândească, să învețe și singuri, să se descurce și să aplice pe viitor, în viața de zi cu zi, lucrurile discutate și învățate la școală.
O altă problemă spinoasă a educației este numărul mare de elevi dintr-o clasă. E greu să lucrezi cu 32 elevi, să te ocupi de fiecare în parte, să te asiguri că te-ai făcut înțeleasă. Eu aș reduce acest număr la 20-25 elevi/ clasă. De asemenea, Ministerul Educației ar trebui să pună mai mare accent pe dotatea școlilor cu table interactive, cu laptopuri sau tablete pentru elevi, cu materiale necesare cadrelor didactice, materiale care de cele mai multe ori ni le procurăm din bugetul personal. Astfel, procesul educațional va fi unul mult mai interactiv, iar elevii vor avea doar de câștigat.
O ultimă doleanță a profesorilor, nu doar a mea, vizează reducerea birocrației, a hârtiilor pe care trebuie să le întocmim zilnic. Lăsați-ne să ne pregătim orele așa cum ne-am dori, cu jocuri și metode activ-participative, în loc să ne ocupăm de tot felul de procese verbale, dosare, situații, liste, planificări!
Rep.: Ce sfat ați da tinerilor care ar dori să ajungă dascăli?
C.K.: Îmi doresc din suflet să avem tot mai mulți tineri care să se dedice acestei meserii cu devotament. Le transmit doar să se înarmeze cu răbdare și să aleagă această cale doar dacă au tragere de inimă spre meseria de dascăl, dacă iubesc copiii și mai ales dacă doresc să schimbe ceva pentru generațiile ce vor urma. Și, nu în ultimul rând, le spun BAFTĂ MULTĂ! E greu, dar e frumos și nu imposibil! Iar rezultatele nu vor întârzia să apară!
Vă mulțumesc pentru încrederea acordată!
Dată fiind situația din ultimele zile doresc să transmit tuturor cititorilor dvs ,, Zile cu sănătate” și. . . Stați acasă, aveți grijă de voi”
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
