Rep.: Câteva date biografice despre dumneavoastră.
Aurel Anca: Sunt născut la 23 Februarie 1953 în Petreștii de Jos, județul Cluj. Am făcut școala primară în satul natal, pe urmă m-am înscris la liceul pedagogic pe care l-am absolvit în 1973, fiind 102-a generație de elevi de la liceul pedagogic. După aceea am fost repartizat ca învățător la școala primară Muntele Bocului, comuna Băișoara, unde am funcționat din septembrie până în februarie când am plecat în armată și după satisfacerea stagiului militar, m-am reîntors și am mai funcționat încă un an acolo. Am obținut apoi transferul în satul natal, în Petreștii de Mijloc, tot o școală cu 4 clase simultane, unde am funcționat 4 ani după care, căsătorindu-mă, am ajuns să lucrez la Tritenii de Jos, din 1981 sunt în această școală și în acest sat. Deci practic am coborât de la munte la deal și de la deal la câmpie.
Rep.: Ce v-a determinat să alegeți meseria de dascăl.
Aurel Anca: Mi-a plăcut de când eram mic, i-am avut ca modele pe dascălii mei, foarte mult mi-a plăcut de ei și chiar îi spuneam unei învățătoare când eram în clasa întâi că vreau să ajung director, și am ajuns, la un moment dat eram și director, și învățător, și om de serviciu, fiind singur.
Rep.: Ce vă face să nu renuntați la această meserie?
Aurel Anca: Dragostea față de copii, și ca dovadă trebuia să mă pensionez în urmă cu 2 ani dar fiindcă părinții m-au rugat să duc această generație până termină clasa a IV-a, legea permițându-mi, sănătatea era singurul lucru care m-ar fi împiedicat dar mulțumesc Domnului că sunt bine până în prezent.
Rep.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră această meserie. Cât de importantă credeți că este pentru societate?
Aurel Anca: Pentru mine înseamnă foarte mult meseria de dascăl, noi suntem cei care pregătim copii ca să ajungă oameni. Prin activitățile pe care le facem la școală, prin exemplul personal, prin tot ce se face la școală, noi începem și ceilalți profesori, colegii continuă.
Rep.: Ce părere aveți despre elevii din ziua de azi față de elevii de acum, să zicem 15-20 de ani?
Aurel Anca: Elevii din trecut erau mai liniștiți, probabil că nu aveau atâtea ocupații ca și acum, știau să se joace cu mingea, știau să se joace tot felul de jocuri frumoase în aer liber spre deosebire de ei copii din ziua de astăzi sunt mult mai agitați, au multe mijloace de informare printre care și telefonul, cred că nu este copil care să nu aibă telefon, să nu știe să lucreze pe telefon, tabletă, calculator etc. și consider că era și este mult mai plăcut să se joace și în aer liber, să nu stea tot timpul cu telefonul în mână sau în fața calculatorului, și pentru sănătate și așa mai departe.
Rep.: Dacă aveți rezultate care merită amintite.
Aurel Anca: Am avut de-a lungul anilor rezultate destul de bune, bine că am avut și copii slabi pentru că e firesc, pentru că e mult mai greu să lucrezi într-o școală la țară, adică în mediul rural decât la oraș, pentru că aici elevul cu atât rămâne cu cât face dascălul în clasă, pe când la oraș sunt părinți care se ocupă mult mai mult de copii lor și îi pregătesc în particular, probabil că și rezultatele sunt mai bune dar în orice caz am avut copii la olimpiadă la matematică, fetița este în clasa a VIII-a acum. În prima generație am avut o elevă care mi-a urmat exemplul la catedră și lucrarea ei de Gradul I mi-a dedicat-o mie.
Rep.: Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră în calitate de dascăl?
Aurel Anca: Prima satisfacție pe care am avut-o, eram la Petrești și profesoara de matematică, care mi-a fost și mie profesoară mi-a spus așa: “ La matematică un singur 10 are un copil din clasa a V-a și este elev de-al tău!”. Sigur că de-a lungul anilor am avut și alte satisfacții, am organizat cu elevii diferite expediții, tabere, spectacole apreciate cu diplomă, la nivel județean. O expediție foarte frumoasă am făcut-o în secuime la lacul sf. Ana și la Băile Tușnad, foarte frumos a fost. Păcat că nu mai avem jurnalul s-a distrus… spectacole am avut în cadrul festivalului “Cântarea României”.
Rep.: Care credeți că este rolul unui profesor în dezvoltarea unui copil?
Aurel Anca: În primul rând dascălii trebuie să fie foarte bine pregătiți, să fie apropiați de elevi, să asculte și dorințele lor.
Pe lângă cele 50 de minute de curs activitatea de dascăl înseamnă o pregătire serioasă, după-masa în afara programului. Trebuie să avem activități care să îi atragă pe copii, să nu fie monoton, să nu fie plictisitor, activități cât se poate de variate.
Rep.: Dacă ar fi în puterea d-voastră ce ați schimba în sistemul de învățământ? De ce?
Aurel Anca: Hârtiile, pe care trebuie să le completăm și să le folosim atât de mult. Doamna ministru am înțeles că ne-a transmis, că trebuie să renunțăm la unele documente și renunțăm în limita cerințelor.
Rep.: Ce sfaturi ați da elevului din ziua de azi?
Aurel Anca: Elevului din ziua de astăzi i-aș da următoarele sfaturi: în primul și primul rând să fie politicos, să învețe, să asculte și să știe că dacă vine la școală nu are decât de câștigat.
Rep.: Un mesaj pentru foștii d-voastră elevi. Și un mesaj pentru actualii d-voastră elevi.
Aurel Anca: Pentru foștii elevi, îmi amintesc cu drag de ei și îi aștept oricând, și vin să povestim, mai rar dar vin. Pentru actualii, să se pregătească să devină oameni, să aibă o meserie. Toți îmi spun că se vor face polițiști, pompieri chiar și bucătari asta e mai nouă sau piloți.
Doresc să ajung să închei această activitate pentru că pe lângă ce fac, am și o grădină acasă, îmi place foarte mult să o lucrez și câteva animăluțe.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
