De câte ori mă gândesc la Italia, mă surprind zâmbind, pentru că de fiecare dată, când pășesc pe meleagurile latine, doresc cu ardoare chiar, să găsesc un singur lucru care să mă indispună, ca să nu-mi mai amintesc cu atâta plăcere de această țară, ce m-a fascinat încă de la prima întâlnire. Fiecare oraș italian pare desprins dintr-o poveste cu rădăcini adânc înfipte într-o istorie tumultuoasă și impresionantă totodată, deoarece ori de câte ori vizitezi Italia, ghidul, care însoțește turiștii, pare să aibă o altă poveste despre locurile pe care le-ai mai străbătut, doar cu puțin timp în urmă.
Și astfel, la început de aprilie am pășit din nou pe pământ italian, dar de data aceasta grupul de elevi de la ȘCOALA GIMNAZIALĂ AVRAM IANCU, CÂMPIA TURZII era însoțit de trei profesori (dir. ANA POPESCU, SULTĂNICA MATEI, LOREDANA CORCHIȘ) și asistenta medicală MIOARA CRIȘAN.
Prima oprire a fost în Florența, capitala Toscanei, dar la fel ca în Veneția, intrarea în oraș s-a făcut pe cale feroviară și am rămas cu adevărat surprinși de confortul existent în trenurile de mare viteză, chiar dacă aglomerația pare covârșitoare la un moment dat.
Orașul lui Leonardo da Vinci și al lui Michelangelo deopotrivă, impresionează încă de la primul impact datorită unui stil arhitectural extrem de elaborat și care pare a împânzi o mare parte a clădirilor centrale. Considerat capitala italiană a artei, chiar și o simplă plimbare pare fascinantă pentru simplii vizitatori, iar rândurile care se formează pentru a intra la principalele obiective turistice, sunt interminabile. Nu întâmplător, centrul Florenței a fost declarat de UNESCO, Patrimoniu mondial, în 1982. Considerat unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii, are și azi (în Europa) un impact major în muzică, arhitectură, modă, filozofie, știință și religie.
De la Florența ne îndreptăm spre Pisa. O clopotniță extraordinar de frumoasă a intrat în circuitul turistic, tocmai datorită neobișnuitei sale înclinații. Situat în centrul unui set de construcții vechi, Turnul din Pisa reprezintă o adevărată bijuterie arhitectonică. Construcția celor șapte nivele, din care este compus, s-a desfășurat pe etape ce au însumat la final 199 de ani. Există o legendă care spune că însuși Galileo Galilei ar fi urcat în Turnul din Pisa pentru a realiza un experiment. De la înălțimea ultimului etaj, el ar fi aruncat două ghiulele de greutăți diferite pentru a demonstra că viteza de cădere este independentă de masă. Totuși, nimeni nu poate confirma această poveste, relatată doar de secretarul lui Galilei.
Și totuși, excursia nu se oprește aici deoarece Milano, capitala design-ului, metropola Lombardiei, este faimoasă prin casele de modă și cochetele ei magazine, cum ar fi cele din renumita Galerie Vittorio Emanuele (considerată a fi cel mai vechi shopping mall al lumii). Situată chiar lângă Dom, galeria a fost construită în anul 1867 și este în prezent unul dintre cele mai luxoase centre comerciale din întreaga Europă.
Situat în Duomo Square, celebrul Dom din Milano, este a cincea catedrală din lume și a doua din Italia, respectiv cea mai mare catedrală gotică din lume, fiind construit în 1386 din marmură albă, cu sute de statui și turnuri. Este absolut impresionant! În schimb, Castelul Sforzesco, datează din secolul al XV-lea și se află tot în centrul orașului, la numai câteva minute de dom. Desprins din alte vremuri, găzduiește foarte multe muzee.
Periplul continuă înspre Verona și parcă te cuprinde instant inspirația pentru o declarație de dragoste, deoarece Shakespeare și-a pus amprenta decisiv asupra orașului, cu protagoniștii celei mai faimoase povești de iubire, sfârșite tragic. Pentru mulți, Verona înseamnă doar Romeo, Julieta și un balcon. Dar nu acestea m-au impresionat, pentru că numărul exorbitant de turiști îi diminuează extrem de mult farmecul. Arena din Verona este mult mai spectaculoasă și mult mai apropiată de forma de odinioară. Fiind un amfiteatru roman, găzduia în trecut până la 30 000 de spectatori, iar în zilele noastre, încă au loc concerte, mai ales pe timp de vară (și în special de operă, datorită acusticii extraordinare).
De la Verona autostrada se îndreaptă înspre Padova, capitala provinciei cu același nume. Cea mai vestită atracție turistică a orașului este Bazilica Sfântului Anton, protectorul copiilor, în care se află mormântul său și altarul cu statui de bronz, făurite chiar de Donatello.
Totuși, adevărata piesă de rezistență a acestei excursii este chiar Veneția cu ale sale insule ingenios repartizate și organizate. Dacă orașul în sine nu m-a surprins atât de mult, insulele Burano și Murano mă binedispun, de cum se zăresc de pe vaporetto. Multitudinea canalelor care le străbat sau varietatea culorilor, alături de amabilitatea comercianților fac din aceste insule adevărate oaze de satisfacție, calm și regăsire. Dacă pe Murano, talentul meșterilor sticlari este expus public, creându-se un adevărat spectacol al sticlei, pe insula Burano măiestria dantelăriilor pare desprinsă dintr-un alt secol. Doar bărcile, ancorate de-a lungul canalelor și aproape lângă fiecare casă, amintesc faptul că aceste pământuri le-au aparținut în vechime, exclusiv pescarilor.
După cinci zile dedicate acestei țări fascinante, mi-am dat seama de ce nu am găsit niciun aspect care să mă indispună! Călătoriile, în general, măresc gradul de toleranță la anumite aspecte fizice și cresc capacitatea de a diferenția aparența de esență și arta de kitsch, iar Italia este definită, prin excelență, ca fiind țara artiștilor, a celor care au depășit demult granițele palpabile și ale căror opere încântă simțurile oamenilor obișnuiți, capabili, măcar preț de o secundă, să-și estompeze limitele și să se conecteze la vibrațiile sufletului, poate și ale minții.
LOREDANA CORCHIȘ
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
