Se împlinesc patru ani de la moartea prin electrocutare a militarului Alexandru Orosz, pe peronul gării din Alba Iulia, în urma unei banale manevre de descărcare a unui tanc.
23 noiembrie marchează și data de la care până în prezent justiția din România nu a fost în stare să indice un vinovat. Nu numai că nu a fost în stare să tragă pe cineva la răspundere, dar nimeni nu a fost trimis măcar în judecată pentru moartea soldatului.
Soldat care a supraviețuit deșertului din Afganistan, dar a murit pe cimentul peronului gării din Alba Iulia, în timp ce se pregătea pentru defilarea de 1 Decembrie.
Tot ce au reușit în toți cei patru ani procurorii și anchetatorii este să facă un dosar penal pentru ucidere din culpă, dosar penal care se îndreaptă cu pași repezi spre o posibilă clasare, scrie Alba24.
Situația dosarului după patru ani
Acum, după patru ani, situația dosarului este una care se poate explica într-o singură propoziție: în data de 28 noiembrie, la Alba Iulia se va da o decizie dacă un civil, angajat al CFR Electrica, va putea fi judecat, iar pe partea de personal al armatei, dosarul a fost trimis de la Alba la Cluj-Napoca la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar.
Ce s-a întâmplat pe 23 noiembrie 2018
Alexandru Orosz avea 33 ani, iar timp de 11 ani a fost militar în Armata României. Era mecanic conductor pe sistemul antiaerian GEPARD la Batalionul 3 Apărare Antiaeriană din Turda.
În dimineața de 23 noiembrie 2018 era însărcinat să coboare un tanc dotat cu baterie antiaeriană (Gepard), de pe o garnitură de tren. Mașinăria trebuia să fie inclusă în parada de 1 Decembrie.
Doar că, atunci când a urcat pe tanc, cei 27.000 de volți din rețeaua electrică de deasupra l-au lovit în plin.
După momentul electrocutării, s-au derulat scene greu de descris. Colegii militarului au început să urle şi să ceară întreruperea energiei electrice. Câţiva s-au urcat pe tanc și au reușit să stingă focul ce a cuprins hainele lui Alexandru, iar apoi să îl coboare pe colegul lor, pe peronul din beton.
Nu au putut, însă, să facă nimic mai mult. Minute în șir, în jurul lui Alexandru, camarazii au plâns în hohote, în așteptarea grea a echipelor de salvare, care nu mai aveau pe cine salva. Oameni, altfel duri, neajutorați în fața situației în care erau puși.