Parașutismul militar, alături de aviația militară, a reprezentat și reprezintă elita Armatei Române. Parașutismul în esență, este una din cele mai grele și solicitante arme, datorită rolului și complexității sale. Încă de la înfințarea primelor trupe de parașutiști din 10 iunie 1941, aceasta a avut un rol important în apărarea Bucureștiului în cel de-al doilea război mondial și tot odată în dezvoltarea acestei noi arme. La începutul anilor 1980, în țară se înființează mai multe unități de parașutiști, la Clinceni, Mediaș, Buzău, Câmpia Turzii, Târgu Mureș, Oradea…..etc. Câmpia Turzii a devenit vreme de câțiva zeci de ani leagănul regimentul 62 parașutiști. Aici, ca și în alte locații, s-au scris pagini de istorie a dezvoltării parașutismului românesc. În acest număr al săptămânalului Ziarul 21 aveam deosebita plăcere să-l avem intervievat pe d-nul colonel in rezervă Popescu Florin, fost comandant al unității militare de parașutiști 01845 Câmpia Turzii.
R: Pentru început vreau să vă urez -La mulți ani -, de Ziua Armatei Române și să vă mulțumesc în numele cititorilor săptămânalului Ziarul 21 că ați acceptat să ne acordați acest interviu. Vă rog, ne puteți spune câteva date biografice?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Mă numec Popescu Florin, m-am născut în anul 1955 în Craiova. Tatăl meu a fost cadru militar, la fel ca și bunicul. Pot să afirm că am urmat tradiția familiei urmând cariera militară. Sunt căsătorit, am doi copii și patru nepoți.
R: Unde ați urmat școala primară, gimnazială, liceul?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Școala primară am făcut-o în Craiova. Liceul l-am făcut în Breaza, liceul militar ”Dimitrie Cantemir”. De asemena am urmat și cursurile Academiei Militare în București. Sunt ofițer de infanterie, specialitatea cerecetare. Am mai urmat și cursuri de psiho-pedagogie militară, de specialitate pe linie de cerectare, cursuri de inter-operabilitate N.A.T.O. și un curs de management financiar bancar în Cluj Napoca.
R: Cum ați ajuns parașutist militar?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Am ajuns parașutist militar datorită faptului că o anumită categorie de cadre specialitatea cercetare trebuiau să fie pregătiți și în această direcție. Activitatea ca parașutist am început-o în Buzău.
R: Vă rog să spuneți citiorilor ce condiții trebuie să îndeplinească un tânăr pentru a deveni parașutist?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-În primul rând să aibă o sănătate bună, un organism rezistent la efort fizic solicitant și de durată. De asemenea, un psihic bine echilibrat, prezență de spirit, adaptabilitate la situații deosebite, reflexe motrice foarte bune. Și un pic de nonconformism…
R: Cum sunt pregătirile, antrenamentele unui parașutist militar?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Pregătirie sunt destul de solicitante, la aspectul fizic mă refer. Probe de rezistență la efort îndelungat și de lungă durată. Apoi pregătirea teoretică și practică pentru executarea parașutărilor. O pregătire modulară, foarte bine concepută, care în final îl face pe tânăr apt pentru executarea parașutărilor.
R: Cum a fost primul salt pe care l-ați avut?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Totul a fost ca un vis… am fost perfect conștient, dar cu o doză de teamă destul de accentuată. Nu frică! Dacă frica găsește cale spre psihicul tău, se profilează un mare pericol! Fiecare salt are caracteristicile sale și abordarea acestuia trebuie bine cumpănită, iar pregătirea de specialitate are un rol determinant.
R: Care sunt trăirile, starea înainte de salt și după?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Înainte de salt ești ocupat cu controlul parașutelor, a materialelor cu care te vei parașuta (armament, muniție, alte echipamente…). Dacă ești pregătit și ai un număr de parașutări executate, nu ai nici o teamă, ști care este cursul activității. După? O senzație de ușurare că totul a mers bine, și te grăbești să treci la următoarea acțiune, îndeplinirea unei misiuni.
R: Care sunt trăirile în timpul în care sunteți în aer?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Când ești în aer… Atent la camarazii parașutiști care sunt în apropierea ta pentru a nu se produce incidente… Pregătești armamentul pentru tragere dacă situația impune, te pregătești de aterizare, etc. La parașutările de antrenament, ai timp să privești… să privești frumusețea pământului, da, și asta nu este poezie… și să-ți dai seama de ce lucru deosebit faci…
R: Care a fost înălțimea maximă și minimă de la care ați sărit?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Înățimea maximă de la care m-am parașutat a fost de aprox. 7300 m. Saltul a fost executat la Clinceni, o localitate lângă București. Atunci, după 1990, a fost un record național la nivel trupe de parașutiști. Înălțimea cea mai mică a fost de aprox.800 m.
R: Unde ați fost repartizat după ce ați absolvit studiile militare?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-După absolvirea studiilor militare la Sibiu, am fost repartizat la o unitate de cercetare dislocată pe litoral. Acolo am întâlnit cadre militare foarte bine pregătite profesional care m-au influiențat mai departe în cariera mea. În 1980, s-au înființat regimentele de parașutiști. Având ca experiență doi ani de parașutism militar am fost selecționat pentru regimentul din Câmpia Turzii (Luna). Așa am ajuns în Ardeal.
R: Ce tipuri de parașute ați folosit în cariera dvs?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Toate parașutările le-am executat cu parașute de fabricație românească, tip B.G. parașute foarte bune pentru acea perioadă.
R: Câte salturi ați avut în cariera dumneavoastră?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-În cariera de militar am avut peste 600 de salturi.
R: Ce funcții ați deținut în cariera militară?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Pe parcursul carierei am pornit dc la comandant de subunitate de parașutiști (1980) urcând treptele ierarhice, până la funcția de comandant unitate și locțiitor pentru zbor (2000).
R: Ce a însemnat pentru dvs ca militar și nu numai intonarea imnului național al româniei?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Nu vreau să fiu patetic, dar imnul național și jurământul militar (primul l-am depus ca elev la liceu) reprezintă pentru mine o legătură de sânge cu cei care au fost, sunt sau or să fie pe tărâmul României.
R: Când ați ieșit la pensie și ce planuri de viitor?
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
– Am ieșit la pensie în anul 2000. Este cam dificil, după părerea mea, ca după zeci de ani de activitate militară să te adaptezi imediat societății civile. Este o perioadă când parcă nu te regăsești, te simți un pic bulversat… cel puțin așa m-am simțit eu imediat ce am ieșit la pensie.
R: Cui doriți să mulțumiți pentru ceea ce ați realizat în acestă carieră și nu numai.
Popescu Florin, colonel în rezervă, fost comandant al U.M. 01845 Parașutiști Câmpia Turzii:
-Mulțumiri… Tuturor celor cu care am lucrat. Militari în termen, cadre militare, salariați civili, militari angajați… Trebuie să înțelegeți că nu am fost perfecți, dar în unitatea în care am lucrat am fost toți uniți, ca un singur om. Așa am făcut față la mule situații dificile sau delicate din cariera mea. Și penrtu asta trebuie să le mulțumesc!
Miclăuș Iosif, Plt adj. pr. (r):
-Din punctul meu de vedere a fost un comandant foarte bun!! Un om cu principii și sa preocupat in permanenta de problemele subordonaților!!
Nițan Marcel, Mr. (r) UM 01845 Câmpia Turzii:
-D-nul colonel Popescu Florin a fost un commandant foarte iubit de subordonați, a știut să vorbească pe limbajul fiecărui militar, începând de la soldat, subofițer sau ofițer. Eu fiind un tânăr locotenet mi-a direcționat pașii și m-a făcut să înțeleg ce înseamnă dragostea pentru cariera militatară a parașutismului.
State Angela, Plt.adj. (r) UM 01845 Câmpia Turzii:
Despre fostul meu comandant de batalion, col. Florin Popescu, nu pot sa am decât cuvinte și amintiri frumoase, deoarece, prin decizia lui pozitivă, a contribuit la formarea mea ca parașutist militar. A fost un comandant dedicat vieții militare, foarte exigent cu subordonații în privința îndeplinirii atributiunilor de serviciu și, în același timp, corect. În ziua în care a aflat de la ofițerul care răspundea de cadrele militare („cadristul”) că eu sunt interesată de mutarea mea pe o funcție de navigant parașutist, m-a chemat la el și m-a întrebat dacă sunt hotărâtă să devin parașutist militar. Nu a stat la îndoială nici o clipă că nu aș putea face față, din punct de vedere fizic și psihic, solicitărilor ce urmau să vină în formarea mea ca parașutist militar, având în vedere faptul că sunt femeie. Doar atât mi-a spus, eu fiind nehotărata: Curaj, astăzi e vineri, ai termen până luni să-mi raportezi hotărârea ta. După finalizarea cursului de brevetare ca parașutist militar am fost la dânsul la raport, m-a felicitat și mi-a spus: am fost convins că ai curaj și poți! Comandantul Florin Popescu, un bărbat fără prejudecăți, și-a câștigat Respectul meu deplin! Cinste, Onoare, Respect!
Mircea Hamza, ofițer în rezervă, UM 01845 Câmpia Turzii:
-Un om ambițios, dornic să se achite la cel mai înalt nivel de atribuțiile funcției, un om modest.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
