Omul de afaceri româno-american, Onisim Dorneanu, despre potențialul investițional al României: „Dacă cineva crede că pe o piață globalizată, fluidă, interconectată, România va mai putea miza pe salariile mici drept strategie de atragere a investitorilor…se înșală amarnic!”.
Omul de afaceri american de origine română, Onisim Dornenau, a dezvăluit recent principalele domenii în care intenționează să investească în România. Pe lângă afacerile in domeniul IT, cu aplicabilitate în domeniul medical, businessman-ul româno-american nu putea ocoli unul dintre cele mai profitabile domenii, respectiv imobiliarele. Se pare că dinamica pieței clujene, coroborată cu statutul de hub IT a făcut din capitala Ardealului prima destinație pe harta investițională a afaceristului stabilit în Chicago.
Cu toate acestea, Onisim Dorneanu a relatat că „aventura” sa românească nu este lipsită de provocări și că a trebuit să se adapteze la metabolismul unei economii, și a unei societăți, în care arbitrariul și impredictibilul sunt încă adânc înrădăcinate.
Acesta a fost întrebat la o reuniune destinată promovării profilului României ca destinație pentru invesțiile străine, care a fost primul aspect care l-a frapat atunci când a pășit efectiv pe piața din România? Răspunsul afaceristului american de origine română a venit prompt: „Birocrația! Să știți că nu sunt singurul care are această percepție. Pot înțelege ca sistemele american și cel român s-au întemeiat pe folosofii diferite. Pot înțelege că cele cinci decenii de dictatură comunistă în care inițiativa privată a fost total sugrumată și-au pus dramatic amprenta. Însă, au trecut totuși trei decenii de când România este o țară liberă, demnă, membră a celor mai prestigioase organizații occidentale.
Și totuși, pentru a înființa o firmă, pentru a obține diferite autorizații pentru derularea activității este nevoie de numeroase drumuri la tot soiul de autorități, cozi la ghișee, iar interacțiunea, vă pot spune din proprie experiență, nu este întotdeauna cea mai plăcută. În Statele Unite, angajații în administrație se intutuleaza generic „public servant”, respectiv o persoană aflată în serviciul public. Din capul locului se subînțelege faptul funcționarul este în slujba cetățeanului, ori a antreprenorului, a contribuabilului în general, și nu invers. De altfel, chiar și nivelul veniturilor salariale este inversat in România. Nu doar în SUA, dar în majoritatea țărilor occidentale câștigurile în mediul privat sunt net superioare celor din administrația publică.
Ceea ce este o anomalie. Este adevărat că multe companii private justifică politica salarială și prin nivelul excesiv al taxării muncii. Aici cred că vina este oarecum comună. În primul rând, o companie care înțelege că cel mai de preț „asset” îl reprezintă capitalul uman, angajatul, nu poate sa-l remunereze cu salariul minim pe economie (adică 300 euro) și să se aștepte să performeze, ori să manifeste loialitate pe termen lung. Asta este o meteahnă pe care am întâlnit-o și în alte state din Estul Europei. Încă domină o filosofie a banilor câștigați peste noapte, în care patronii vor să se îmbogățească subit, fără ca angajații să se resimțită într-o formă echitabilă recompensați pentru efortul depus. Sunt totodată de acord și cu cei care contestă politica de impozitare a muncii, România ocupând un loc fruntaș în toate topurile privind nivelul impozitării muncii remunerate, respectiv 45%. Asta încurajează munca la negru și afectează semnificativ pe orizontală bugetul asigurărilor sociale (pensiile), ori contribuțiile pentru asigurările de sănătate, ceea ce la final de zi se decontează la nivelul calității actului medical.
Fie ca vorbim despre hățișul birocratic, despre remunerarea inechitabilă în raporturile privat-sistem de stat (ceea ce face ca mediul privat să fie într-o continuă penurie de angajați), despre servicii publice de slabă calitate, ajungem în final la acelasi răspuns: tot mai mulți români cu potențial intenționează să ia calea străinătății, în vreme ce investitorii străini privesc cu rezervă către Romania ca destinație investițională.”
În final, omul de afaceri Onism Dorneanu a concluzionat că „Intrăm într-o epocă a sofisticării tehnologice, unde aptitudinile și cunoștințele angajaților vor face diferența. Dacă cineva crede că pe o piață globalizată, fluidă, interconectată, România va mai putea miza pe salariile mici drept strategie de atragere a investitorilor…se înșală amarnic!”.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
