<
Actualitate

O nouă rubrică marca Ziarul 21 „Pagina de agricultură”. Adriana Turc: „Am o mare responsabilitate, pentru că dau oamenilor să mănânce legume și fructe crescute de mine”

Dragii mei, vreau să vă fac cunoscută o nouă rubrică marca Ziarul 21 „Pagina de agricultură”care,  are menirea de a promova toți producătorii locali. Că vorbim de cultură mare, că vorbim de legumicultură, vrem să îi promovăm, pentru că vrem să sprijinim producătorii locali, vrem să sprijinim produsele românești.

Am început acesta rubrică, în comuna Mihai Viteazu, unde am discutat cu dna. Adriana Turc, unul dintre producătorii locali care pune mare accent pe calitatea produselor. Este de o viață în acest domeniu, lucrează non stop, își creează singură răsadurile și își valorifică sigură rezultatul. Are alături niște oameni de nădejde pe care se poate baza tot timpul: soțul dânsei, care este stâlpul casei, fata, ginerele și nepotul Ștefan, mândria familiei, după cum chiar dna. Adriana ne spune. Ei bine, un interviu din care fiecare avem de învățat.

Adrian Soporan: Cine vă ajută, la toată suprafața aceasta?

 Adriana Turc: La toată suprafața pe care o lucrăm, suntem eu, bărbatul meu, Ștefan (el e pe primul loc), fata noastră, când are timp liber și ginerele, ei mai puțin, pentru că mai au și alte joburi. În rest, doar noi, pentru că din păcate nu prea găsim forța de muncă, oamenii vin o dată, de două ori. Apoi, când e căldura mare, zic: „Doamnă, eu nu stau în căldura asta, că mor!” și cum de frica morții fuge toată lumea, atunci rămânem doar noi doi. Dar știți cum e? Acum am mai redus din ele, avem si noi o vârstă și facem cât mai putem. De fapt, ceea ce vedeți aici, eu fac pentru familia mea și pentru copii, dar surplusul, pentru că întotdeauna există surplus, îl valorific pe piață. Eu sunt tare satisfăcută, chiar și când voi fi bătrână-bătrână, când nu o să mai pot decât să mă târăsc, Ștefan o să mă ducă la piață, tot o să fac, pentru că eu știu exact ce le dau să mănânce. Este foarte important, tu, ca om adult, ești responsabil pentru ceea ce faci, dar cea mai mare responsabilitate o ai pentru copii. Ori eu, ca mamă, am copii mari, pentru că și ei, la rândul lor sunt părinți, tot am o responsabilitate pentru ei și mai ales pentru Ștefan. El de fiecare dată merge în grădină, își ia de acolo ce îi trebuie și nu mai apucă să le spele, le șterge puțin și le mănâncă, mai ales când vine perioada ardeilor, îi plac foarte mult ardeii, roșiile, nu are nici o treabă. Și atunci, oarecum, mă simt responsabilă. Cred că cea mai mare mulțumire îți vine din partea oamenilor, când vezi că până acum piața era mai mult pentru oamenii în vârstă, iar acum, de câțiva ani, am observat o schimbare. Cei tineri vin parcă cu o educație de la familiile care și-au făcut în mare parte cumpărăturile de la piață. Este foarte plăcut să vină și să spună: „Doamnă, caut produsul respectiv, am luat de la dvs. și mi-a plăcut extraordinar de mult”. Foarte mulți tineri cu probleme de sănătate vin și spun: „Nu am putut mânca un usturoi până acum, nu am putut mânca o ceapă, o ridiche..” și când vin și spun: „Vă rog să îmi dați… mai aveți?”.

Rep.: Există un trend, chiar și în rândul tinerilor, care aleg calitatea. În momentul de față foarte multă lume caută Bio, caută Eco, caută să fie cât mai naturale si cred că legumele și fructele, la dvs. aici în Mihai Viteazu sunt 100% Bio.

 Adriana Turc: Da. Nu suntem noi foarte mulți aici în Mihai Viteazu, pentru că unii dintre noi au plecat, s-au dus de tot, au mai rămas câțiva,  așa mai de seama mea, din păcate. Toți încă mai lucrăm, suprafețe mici, nu mari și atunci încă mai lucrăm cu gunoiul de grajd și încercăm să producem bio, pentru că majoritatea așa se gândesc, la ai lui, la familia fiecăruia și după aceea pentru restul. Dar e foarte important. Apropo de trendul cu tinerii, că se întorc, eu i-am tot rugat și au fost de acord, să vină să vadă prima dată de unde mănâncă,  pentru că uitându-se la tine spun: „Doamnă, eu nu prea sunt convins..” dar după ce vine omul odată și vede, îsi adună singur, dacă ii face plăcere. O dată venit, rămâne încântat și revine și a doua oară. Chiar dacă uneori nu reușește să vină, datorită timpului pe care și ei îl au oarecum limitat, mă sună si mă întreabă: „Doamnă, când veniți? Aduceți-mi X, Y..roșii, ardei..”  Eu cred că ar fi bine să mai lase supermarket-urile, pentru că marfa noastră, a țăranului,  nu se compară cu a supermarket-ului și chiar dacă uneori îți mai spun că: „am găsit în supermarket ridiche și mi se părea destul de proaspătă”  după care a treia zi vin și mă întreabă dacă am ridichi, pentru că cele cumpărate din supermarket se ofiliseră. Deci, nu erau deloc proaspete.

Rep.: Câte ore alocați muncii?

Adriana Turc: Aoleu, asta e o întrebare la care greu găsesc răspuns. Dimineața, la ora 6.00 suntem în grădină și de multe ori ne apucă ora 10 seara și suntem tot în grădină. Am norocul că îmi iau telefonul cu mine, pentru că de multe ori am fost încuiată afară fiindcă nu știa nimeni dacă sunt prin casă sau nu, îi sunam și le spuneam: „Descuiați-mă oameni buni!”. Mă apucă noaptea afară, nu reușești să îți faci treaba, asta e acum, când e mai răcoare,  dar vă spun,  vine vara, vine iunie, iulie, când trebuie lucrat în solarii, atunci dimineața la 5:00 ești acolo,  pentru că lucrezi până la 11:00, la ora 11:00 dacă nu ai ieșit afară din solarii, mori, dar să nu credeți că facem pauză de la 11 până pe la 17.00 când putem intra iar. În acest interval lucrăm în spațiu deschis, și două zile pe săptămână, vinerea si sâmbăta le lăsăm pentru piață.

Rep.: Unde vă valorificați produsele?

Adriana Turc: O parte din produse le valorific de acasă, cunoscuților sau clienților care au fost, au văzut despre ce e vorba și așa cum v-am spus și mai înainte, cei care nu pot veni, mă sună și eu trebuie să pregătesc pachetele pentru clienți, în zilele în care mă duc la Cluj, lucru care necesită un anumit timp. Iar restul produselor ca și piață merg la Cluj. Până anul trecut am avut și noroc cu piețele volante care se făceau de două ori pe săptămână,  care ne prindeau foarte foarte bine. Anul acesta s-ar putea să nu mai avem noroc de ele, dacă așa vor sta lucrurile, vom vedea ce va fi.

Rep.: Se fac bani din legumicultură?

Adriana Turc: Haideți să fiu și eu la fel de cinstită cu dumneavoastră cum era și întrebarea dumneavoastră: foarte mulți nu se fac, dar se fac! Pentru că dacă nu s-ar face, nu ai face ce faci! Pentru că faci din plăcere cât faci, dar până la urmă,  hai să fim serioși,  că trebuie să ai și o motivație, ori dacă nu ar fi și o motivație financiară, nu ai face-o. Vreau să vă spun că nu faci cât să stai prin Tenerife, dar ca să poți să-ți faci ceva lângă gospodărie, să îți permiți cât de cât financiar să mai faci un lucru sau altul, chiar si un concediu, de ce nu? Numai că, la noi la țară, problema nu este că „nu mă lasă banul” pe mine nu mă lasă agricultura, pentru că, o zi, două, mă duc, dar a treia zi, când vin, e dezastru, pentru că aici zilnic trebuie să fi între ele (printre legume), ca între copii, zilnic trebuie să fi, pentru că dacă într-o zi nu ai trecut prin ele, nu te-ai uitat la ele, a doua zi poate fi compromis total. Deci aici nu merge, că nu m-am uitat trei zile. Deci, cine spune că nu se fac bani din agricultură, e chiar chiar…

Rep.: Să ne spuneți, ce ar trebui îmbunătățit în legumicultura românească?

Adriana Turc: În legumicultura românească cred că multe ar trebui îmbunătățite. Semințe avem, de toate. Nu mă mai refer la partea de asociere, pentru că toată lumea spune asociere. Este o minciună cu asocierea,  pentru că nu te înțelegi  doi cu doi, dar zece laolaltă? Asta e o minciună, ca să nu ajungă producătorii în supermarket-uri. Hai să fim serioși,  pentru că asta e o bazaconie, pentru că nici cei care au câte 2-3 hectare de solarii nu ajung în supermarket. Acolo trebuie să ai o producție constantă, deci asta e o poveste. Dar ceea ce ar trebui îmbunătățit în legumicultura românească este, după părerea mea, modulde aplicare, corect, al legislației pe care o avem și cred că în rest și un pic de verificare din partea organelor competente, dar pe bune, a producătorilor,  nu după ochii producătorilor,  că deocamdată, până acum, așa se spune „Nu avem legislație.”  Avem de toate. Dacă ar fi așa pe bune un pic, cred că și noi producătorii am vinde un pic mai bine și nu am avea o concurență oarecum neloială, din partea celor care sunt producători pe hârtie. Deci să nu se înțeleagă greșit. Eu nu am nimic cu comercianții, este dreptul lor, este jobul lor, este partea lor, avem nevoie de ei, pentru că si eu când nu răzbesc să vând singură, mă duc la en-gros și le dau tot lor. N-am treabă cu aceștia. Departe de mine gândul acesta. Și chiar îi stimez. Pentru că o grămadă de producători care au atestate, au carnet de comercializare, dar nu au văzut grădina în viața lor. Si când îl auzi că iți mai dă și lecții, te gândești „Domnule, oare chiar o fi adevărată treaba?”  Și se uită în ochii clientului și spune „Dar vino dragă, că eu am produs!”

Nu, n-ai produs-o tu, nici vorbă! De vină în aceste cazuri sunt administratorii piețelor, care sunt acolo zi de zi și îi văd,  pentru că este absurd să crezi că cel de la Direcția Agricolă vine în fiecare zi să vadă fiecare cât a adus.  Dar tu, ca administrator de piață, îi monitorizezi. Uite, într-o zi, pe benzina ta, pe banii tăi, mergi la un producător acasă să vezi dacă el chiar are produse pentru comercializare. Dar nu, n-ai văzut asa ceva,  pentru că la mine sau la altul au fost și vor mai veni, dar acolo unde trebuie să se ducă, nu se duc. Poate că noi, cei care producem,  suntem mai vocali un pic, și la mine ar putea veni de câteva ori, dar la alții nu se duc, și știu ei de ce nu se duc. Și tu le spui pentru că uneori te mai și supără. Noi, ca producători,  avem tarabă de un metru pătrat și altă masă nu mi se mai dă, lângă mine,  chiar dacă e liberă.  Zice: „Nu doamnă,  nu pot să ti-o dau, că o dau la altul!”. Și când ai văzut că cel care tu îl știi ca e producător pe hârtie și are 3 mese legate deolaltă, și întrebi: „de ce el poate avea mai multe mese și eu nu”,  răspunsul este:  „Asta nu e treaba dumitale”. Atunci nu te intrebi, „cine l-a pus pe acesta administrator?”

Rep.: Am ajuns și la finalul interviului, și am dori să lăsați un mesaj clienților dumneavoastră pe care îi aveți în acest moment și pentru potențialii clienți.

 Adriana Turc: Da! Aici cred că aș putea să mă adresez în special tinerilor pentru că ei sunt cei care oarecum trebuie să aibă mai multă grijă de viața lor și le spun așa : „Dragii mei tineri, haideți la țară, întoarceți-vă către piață, căutați gospodăriile agricole,  haideți să vedeți de unde puteți mânca, ce puteți mânca, cum se trăiește la țară, cât este de sănătos un mediu! Ți-e mai mare dragul și să stai, sau să vă culegeți singuri produsele, luați cât vreți. Sigur că eu aș vrea să îi primesc pe toți, dar îi sfătuiesc să meargă în piețele țărănești,  dar înainte de a te uita la marfa de pe masă, uite-te la palmele omului de la care cumperi. Și dacă te-ai uitat la palmele lui, și ai văzut că are unghiile vopsite, mai are și niște buze roșii, las-o baltă, că aia nu a produs. Sau dacă vezi un tânăr plin de tatuaje, du-te mai încolo, la un moș care are palmele bătătorite, la o femeie care are mâinile crăpate. Acum în perioada asta, și cu pandemia asta, s-ar putea să nu mi se mai vadă mâinile crăpate, că avem mănusi, dar îi invităm cu drag pe toți, chiar dacă nu la gospodăria mea de acasă, ci în piață.  Dar atâta timp cât noi vom cumpăra de la producători,  suntem un lanț întreg, ne susținem pe noi, pentru că supermarketurile nu sunt ale noastre, dragii noștri. Și atunci tot ce dăm noi acolo, bănuțul, chiar din comoditate te duci și îți umpli coșul, să știi că adaosul de 5 sau 10 bani pleacă de la noi, nu rămâne în țară.

Du-te la țăran, și îi dai 2 lei, poate nu 1.5 lei, dar ăla se duce acasă, și mai pune 10 ari de legume, ori ține 10 găini și vine șiîți dă ție 10 ouă, deci omul acela face cu bănuții ceva pentru că așa cum vă spuneam, țăranul nu se duce în Tenerife. Ăla stă acasă și își face treaba.

Rep.: Eu zic să nu o credeți pe cuvânt pe doamna Adriana ci să veniți să vă convingeți…

Adriana Turc: Dacă nu veți veni, niciodatănu veți avea posibilitatea de a crede că într-adevăr se produce, și cum se produce, dar până nu te duci să vezi, n-ai de unde să știi. Pentru că povești sunt atâtea în ziua de azi încât lumea e sătulă de povești. Dar eu vă aștept cu mare drag.

Click aici pentru a adăuga un comentariu

Adaugă un comentariu

Comentariile trebuie să respecte regulile de utilizare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Farmacia Dr.Max
Bitcoin Exchange Liga 1 Case Pariuri Online

Ziarul care te prinde

© Ziarul 21 Turda | Materialele de pe acest site pot fi preluate doar cu acordul scris al reprezentanţilor publicaţiei Ziarul 21.

  SUS