Controversele legate de obligativitatea anumitor acte medicale pentru angajații din România, inclusiv pentru cei din domeniile esențiale(sănătate, poliție, armată) cu privire la vaccinarea obligatorie a stârnit o serie de discuții și interpretări. Așa cum am precizat în materialul anterior(VEZI AICI), orice măsură ce vizează sănătatea și securitatea în muncă reprezintă o obligație în sarcina angajatorului, nicidecum a angajatului, conf art. 174 din Codul muncii: „Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligaţii financiare pentru salariaţi” și în același timp, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit din aceste considerente, iar testarea angajaților cade exclusiv în sarcina angajatorului.
Acest lucru este întărit de răspunsul Ministerului Muncii și Protecției Sociale adresat Instituției Avocatului Poporului. Conform considerentelor acestora, vaccinarea trebuie să fie voluntară(neobligatorie), accesul la muncă nu poate fi condiționat de vaccinarea împotriva Sars-Cov-2, persoana angajată având dreptul la egalitatea de șanse și tratament, iar angajatorul are dreptul să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, doar sub rezerva legalității lor.
Divizarea societății puternic încercată de restricțiile din ultimul an și jumătate este lucrul pe care nu ni-l dorim tocmai din cauza unei slabe gestionării a pandemiei de către guvernanți. Indiferent de măsurile restrictive care vor urma, nu vom accepta ca polițiștii să fie obligați să se vaccineze, această decizie putând fi luată doar cu consimțământul lor, iar în cazul plății testelor PCR, acestea trebuie plătite exclusiv de angajator.
Viitorul ne aparține!
Echipa Sindicatului Europol.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
