Sărbătorim Sfânta sărbătoare a românilor, Sfântul Andrei, și l-am provocat pe părintele Marius Ciprian Pop să ne spună câte ceva despre viața Sfântului Andrei și despre felul cum a reușit să creștineze întrega Românie.
Rep.: Părinte, să ne spuneți câteva cuvinte despre Sfântul Apostol Andrei…
Pr. Marius Ciprian Pop: Practic aș putea să spun că e un dar de la Dumnezeu ca Sărbătoarea aceasta de Sf. Andrei să preceadă Ziua de 1 Decembrie care e Sărbătoarea Națională, Ziua României, ziua noastră, a tuturor, a fiecărui român. În mod clar, trebuie să legăm sărbătoarea aceasta, a Sf. Apostol Andrei de ziua noastră, a românilor pentru că noi ca națiune avem un dar cu totul și cu totul special de la Dumnezeu, așa cum spunea un părinte al bisericii, ÎPS Irineu de la Alba Iulia. Spunea atât de frumos că certificatul nostru de naștere, ca națiune, este identic cu certificatul nostru de botez. Ceea ce spun istoricii că e o realitate unică pe mapamond și anume, prin faptul că în momentul în care națiunea română s-a format în acest spațiu Carpato-Danubiano-Pontic, în același moment, în aceiași ani, practic, pentru că etnogeneza se referă la mai mulți ani și în primii ani ai sec. 2.
Anii aceștia în care s-a format poporul român, mai simplu spus, coincid cu anii în care Sf. Apostol Andrei a propovăduit aici, pe aceste meleaguri. El este cel dintâi chemat la apostolie, se spune lucrul acesta, frate bun al Sf. Apostol Petru. Dar, trebuie să facem o mențiune pe care am învățat-o și eu de la părintele Andrei Coroian și anume că, înainte de a-l chema Domnul Hristos pe Sf. Apostol Andrei, Sf. Apostol Andrei a fost cel care l-a căutat pe Domnul Hristos. Dacă cercetăm bine Scripturile o să vedem că el era unul dintre ucenicii Sf. Ioan Botezătorul și era preocupat de ideea aceasta mesianică de venire a lui Hristos în lume. La început, știți că a fost așa o interpretare, o înțelegere a ucenicilor, că mulți dintre ei credeau că Ioan este cel care e Mesia și care aduce vestea cea bună a Evangheliei, dar însuși Ioan spune că nu el este Mesia, ci cel care vine după El și se adeverește acest lucru la Botezul Domnului în Iordan când se deschid Cerurile și când vine porumbelul și îi zice Ioan: “Iată mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” Și glasul Tatălui din Ceruri, știți Teofania de atunci de la Botez.
Și în acea clipă se spune că și Sf. Apostol Andrei a înțeles de la învățătorul său, de la Sf. Ioan, că Mesia este Domnul Iisus Hristos, că el este trimisul, e Fiul Tatălui și Fiul omului în același timp, Dumnezeu adevărat și om adevărat și a fugit la fratele său, la Petru care era un om mai în vârstă cu familie, cu greutăți ca și mulți dintre noi în zilele noastre. Nu știu dacă avea facturi, dar în orice caz, avea de pescuit mult pește ca să-și întrețină familia. Și a venit fratele mai tânăr, Andrei, plin de bucurie și de lumină și zice: “Auzi, frate, Petre, L-am găsit pe Domnul, L-am găsit pe Hristos!” Și Petru zice: “Bine, măi, cu tinerețea ta, lasă-mă că avem de pescuit” și Andrei spune: “Nu, nu, vino să vezi, L-am găsit pe Hristos!” Și într-adevăr, se adeverește acest lucru și din ucenic al Sf. Ioan, Sf. Andrei devine ucenicul Domnului Hristos și Apostolul Domnului Hristos. Tradiția spune: Cel dintâi chemat la Apostolie, pentru că așa și este, Domnul Hristos mergând pe malul mării, l-a văzut și l-a chemat să-i fie ucenic și Andrei i-a răspuns în acel moment cu toată dragostea și cu toată bucuria și L-a urmat pe Hristos până la capăt înțelegând că a fost alături de El în toate momentele importante ale Propovăduirii și apoi, ca și ceilalți Apostoli, după Învierea Domnului Hristos, actul central al Mântuirii noastre, practic în momentul în care s-a făcut acest Sinod Apostolic, primul Sinod al Apostolilor în care și-au împărțit teritoriile în care aveau să propovăduiască, s-a tras la sorți, și se spune că Sf. Apostol Andrei i-a revenit să propovăduiască, printre alte teritorii și Sciția Minoră, adică în Dobrogea de astăzi.
Încă există în Dobrogea de astăzi o peșteră care conform tradiției, l-a adăpostit pe Sf. Apostol Andrei. Cei care ajungeți acolo, vă rog să vă așezați pe acea lespede, pe acea stâncă de piatră cioplită ca pe un pat, pe care se spune că acum două mii și ceva de ani, Sf. Apostol Andrei s-a odihnit și o să vedeți că e un mare har acolo, e o energie deosebită care te încarcă, care te vindecă, care te liniștește, care te înalță, care te sfințește, efectiv energia Sf. Apostol Andrei. Și de aici din Șciția Minor, unde a găsit un popor destul de aprig și destul de luptător care se spune că, în momentul în care le propovăduia despre iubire, erau atât de răi, gândiți-vă, încât și cu dinții îl mușcau pe Sf. Apostol Andrei. Și îl băteau, îl nenoroceau, încât de multe ori, cum se spune în Pilda Samariteanului milostiv, l-au lăsat abia viu. Dar puterea și harul Lui Dumnezeu, l-a făcut ca el din dragoste, să-și revină următoarea zi și iar să ajungă în cetate să propovăduiască și așa cu multă luptă, a ajuns să-i aducă pe strămoșii noștri la această înțelegere desăvârșită a Învățăturii lui Hristos despre viața veșnică și despre iubire. Și cu harul său, cu puterea sa, a reușit să încreștineze, practic, pe strămoșii noștri și unele studii mai noi, a cercetării istorice, arată faptul că a ajuns chiar până la Sarmizegetusa. A ajuns chiar până la Cetatea Dacică în timpul războaielor romane unde l-a și ajutat oarecum pe Decebal, l-a încurajat. Acuma nu știu supozițiile, nu vreau să intru în detalii pentru că le-am citit și eu mai mult așa în anumite lucrări, mai mult romanțate, decât fundamentate istoric, dar putem să tragem aceste concluzii, pentru că mai e un detaliu important de faptul că acele colinde care se găsesc în Dobrogea, vorbesc despre Sf. Apostol Andrei, se regăsesc și în partea aceasta a tării noastre de Orăștie, de Ardeal, adică e unul dintre argumente. Mai sunt și alte argumente, nume de sate, nume de locuri, nume de râuri și ceea ce practic am putea să tragem concluzia, că Sf. Apostol Andrei, nu s-a oprit numai acolo în Sciția Minor, ci a venit mai aproape, spre Daci și Romani, propovăduind cuvântul Lui Dumnezeu.
Un important lucru de reținut este că Sf. Apostol Andrei este Apostolul neamului nostru, este darul lui Dumnezeu, cel dintâi chemat la Apostolie, fratele lui Petru, cel care avea o înțelegere deosebită, cel care avea o dragoste deosebită, cel care a sfârșit la fel ca Domnul Hristos, răstignit pe o cruce în formă de X, cu capul în jos. Este darul lui Dumnezeu pentru noi și nu e lucru puțin ca momentul în care ne-am format ca națiune, să coincidă cu momentul în care ne-am creștinat. Știi de ce, Adrian? Pentru că toate popoarele din jurul nostru s-au încreștinat la câteva sute de ani de la formarea lor ca neam, ca popor, ca să spun așa. Bunăoară, vezi maghiarii care la început au fost ortodocși, prin Ștefan cel Sfânt s-au încreștinat cu rit bizantin la câteva sute de ani, rușii la câteva sute bune, aproape o mie de ani, bulgarii ș.a.m.d. Noi suntem creștin încă de la început peste aceste meleaguri și ne dorim să rămânem sub binecuvântarea Cerului și sub binecuvântarea Sf. Apostol Andrei până în veacuri pentru că bucuria cea mare este că la Judecata cea de apoi: vor merge împreună neamurile și abia-aștept să văd cum Sf. Apostol Andrei, Apostolul nostru, urmat de toți voievozii creștini ai acestui neam, urmat de toți Mitropoliții, toți Ierarhii, toți Sfinții care sunt nenumărați și o grămadă neștiuți de noi, ai neamului și poate și noi mai în urmă, mai la coadă să mergem să ne înfățișăm înaintea Domnului Isus Hristos și să spunem: “Uite, noi ca neam, Doamne, ca națiune, am făcut tot ce am putut și am încercat și ne-am străduit cu jertfa noastră, cu viața noastră, să ținem calea cea adevărată. Calea cea adevărată care înseamnă unitate și comuniune pentru că despre acest lucru trebuie să vorbim când vorbim despre o Românie creștină. Marele dar al Creștinismului este faptul că aduce dragostea între oameni, Creștinismul este religia iubirii, prin desăvârșire și prin excelență, religia iubirii în mod absolut. Cred că de această realitate a iubirii avem mai multă nevoie, poate, ca oricând în viață noastră. Iubirea aceasta izvorâtă din Propovăduirea și Evanghelia Sf. Apostol Andrei pe aceste meleaguri, s-a perpetuat și s-a transmis în chip, științific vorbind, genetic de la generație la generație, s-a transmis iubirea aceasta față de oameni, față de locurile natale și față de Dumnezeu. Și așa s-a zidit țara aceasta pe care o sărbătorim, iată, în strictă legătură cu numele Sf. Apostol Andrei. E lucru mare, e mare dar de la Dumnezeu și vom fi foarte vinovați dacă noi sau generațiile care vin după noi, vom uita și nu vom lua în seamă, vom fi indolenți, vom fi adormiți, raportat la realitatea aceasta istorică și duhovnicească în același timp.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
