Marius Baloc – invitat la Câmpia Turzii. A vorbit despre Întoarcerea la Hristos
Biserica ”Sfântul Ilie Proroc” din Câmpia Turzii a găzduit duminică, 26 martie 2023, la sfârșitul programului liturgic o prelegere despre Întoarcere la Hristos, avându-l ca invitat pe Marius Balo. Marius Balo este profesorul român care a fost încarcerat timp de 8 ani în Penitenciarul de Maximă Siguranță din Șanghai (China).
Despre Marius Balo trebuie să vă spun că a absolvit Seminarul Teologic la Cluj-Napoca în 2001, apoi a urmat trei ani de master, tot în teologie, cu o bursă la Seminarul Ortodox Sfântul Vladimir din New York. Aventura lui Marius Balo a început atunci când un prieten l-a invitat în China, așa că în 2008 a plecat în China. Acolo a avut mai multe joburi, și-a deschis o o mică afacere cu mobilă. În iulie 2010, s-a mutat în Beijing și a început să lucreze ca profesor de engleză la o grădiniță dar și la o școală de engleză pentru adulți.
Momentul de răscruce a venit atunci când un prieten la invitat să lucreze la o firmă de creditare, deținută de mai mulți chinezi. Așa cum spunea și Marius Balo, că a fost angajat deoarece era cetățean străin și dădea bine la imagine pentru cei care doreau să încaseseze creditul. În 2014 poliția chineză la arestat pe Marius Balo împreună cu creditorii chinezi dar și pe un cetățean britanic pentru fraudă bancară. Pe cetățeanul britanic l-au eliberat deoarece a intervenit de urgență Ambasada Britanică iar pe Marius Balo l-au închis în Penitenciarul de Maximă Siguranță din Șanghai.
Primii doi ani i-a petrecut în arest într-o cameră de 16 metri pătrați, împreună cu alți chinzi și s-a simțit ca „într-o cușcă, înghesuit între alții, dar singur”. În acea cameră de detenție nu exista niciun fel de mobilier, deținuții dormeau direct pe podea iar nevoile le făceau într-o gaură din colțul încăperii. În 2016 a fost mutat în penitenciar unde a stat până în 27 martie 2022, atunci când a fost eliberat. În perioada petrecută în penitenciar a muncit iar în timpul liber i-a învățt pe cei care doreau engleza. Și parcă tot nu ar fost de ajuns, Maris Balo după eliberare a trebuit să mai petreacă o vreme într-un hotel din Șhangai din cauza de lockdown.
Marius Balo a intrat la penitenciarul din China la vârsta de 33 de ani și a petrecut 2922, tocmai de aceea când a venit acasă ,Marius Balo a pornit câte un kilometru pe zi într-un pelerinaj prin țară. Cei 2922 de kilometri pe care i-am parcurs a reprezentat numărul zilelor petrecute în detenție. A pornit la drum pe 29 iunie 2022 din Cluj-Napoca și m-am întors din nou la Cluj pe 1 decembrie. Traseul a cuprins următorele localități, Cluj-Napoca, Gherla, Bistriţa, Suceava, Botoşani, Roman, Bacău, Târgu Ocna, Mărăşeşti, Focşani, Râmnicu Sărat, Brăila, Tulcea, Periprava, Poarta Alba, Jilava, Bucureşti, Mănăstirea Căldăruşani, Ploieşti, Mişlea, Braşov, Blaj, Aiud, Alba Iulia, Deva, Sarmizegetusa, Caransebeş, Lugoj, Timişoara, Arad, Oradea, Zalău, Baia-Mare, Sighetul Marmaţiei, Cavnic, Mănăstirea Rohia, Gherla, Cluj-Napoca. (informații preluate din Ziarul Libertatea).
Marius Balo, invitat la Biserca ”Sfântul Ilie Proroc”Câmpia Turzii: -Astazi am fost invitat în mijlocul credincioșilor parohiei „Sfântul Prooroc Ilie” din Câmpia Turzii, la biserica unde slujește iubitul meu coleg și prieten Părintele Raul Rațiu.
Mi-am dorit de mult timp să ajung la dânșii. Știu că și Părintele și-a dorit foarte mult. Plănuiam acest moment de aproape un an de zile și astăzi, la ceas aniversar, dorința inimii noastre s-a împlinit. În urmă cu exact un an, tensiunea și emoția din sufletul meu atingea paroxismul. Era ultima noapte pe care o petreceam în închisoare. Nu puteam dormi și nici nu vroiam. Tot ce îmi doream să fac era să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mă adusese până aici. Ecouri puternice ale acelei emoții am resimțit astăzi, ca nicicând, în biserica Părintelui Raul. În mijlocul credincioșilor lui am trăit un sentiment de apartenență, un sentiment de dragoste și de comuniune pe care cu greu pot să îl descriu. Simțeam că sunt acasă.
Am trăit acest sentiment de multe ori în multe biserici în acest an de când m-am întors în țară. Poate că a fost emoția amintirii acelei ultime nopți petrecute în întunericul morții – și certitudinea că mă aflu în proximitatea imediată a învierii – care îmi cuprinsese ca un foc divin fiecare celulă și fiecare atomel din corpul meu. Nu am spus nimănui acest lucru. Însă nici nu a fost nevoie deoarece trăirile noastre sufletești și afective funcționează după un alt set de reguli, pe care rațiunea, puțină și săracă, nu le poate cuprinde. Ele nu se văd, ele se simt. La sfârșitul slujbei Părintele Raul m-a invitat să le vorbesc celor prezenți. După câteva minute pe care le-am cheltuit pentru a îi familiariza cu povestea mea, am început să simt o tensiune inexplicabilă plutind în aer. O simțeam ca și pe o tensiune pentru că mintea nu mi-o putea explica altfel.
Era de fapt o căldură pe care am început imediat să o simt la modul cel mai fizic cu putință. Sufletele celor prezenți răspundeau cu căldură la auzul glasului sufletului meu. Sufletele noastre comunicau dincolo de simțuri, se simțeau unele pe altele, își simțeau reciproc trăirile, toate suferințele și bucuriile adunate de zeci de ani în aceste trupuri micuțe și firave. Atunci când îl simți pe cel de lângă tine creezi iubire din nimic. Am simțit atât de puternic acest sentiment sfânt, emoția devenise copleșitoare și corpul nu putea să o cuprindă. Mi-au dat lacrimile. Mi-am dat seama că ceea ce trăiam în acele momente nu era întâmplător. Ca să ajungi să vrei să îl simți pe cel de lângă tine trebuie ca cineva să îți fi deschis în prealabil ochii inimii. Acest efort durează ani și se realizează doar prin exemplul propriu. Exemplul pe care acești oameni binecuvântați l-au avut și îl au este preotul Raul, păstorul și parohul lor. Naturalețea lui este dezarmantă. Sinceritatea fiecărui gest și a fiecărui cuvânt pe care îl rostește te așează instantaneu pe o traiectorie duhovnicească. Simți că acest om nu are nimic de ascuns și că tot ceea ce face, face pentru că așa simte. Calea de la minte spre inimă este luminoasă și dreaptă. Fără ocolișuri și fără scurtături.
Părintele Raul a luat ceea ce a văzut mai bun în fiecare dintre noi – colegi, profesori sau preoți care i-au ieșit în cale de-a lungul anilor – și și-a clădit cu acest material sufletul. Iar momentul a sosit inevitabil, după ani de așteptări, în care Dumnezeu i-a spus: „Ajunge! Acum clădește-i tu pe alții!” Îmi doresc să ajungeți să îl cunoașteți și Dvs pe Părintele Raul așa cum îl cunosc eu și să vă întăriți din hrana sufletului lui, pe care o împarte cu drag cu toți cei osteniți, cu toți cei care-i ies în cale! Întru mulți și vrednici ani de păstorire, Părinte scump și drag! Vă mulțumesc Sfinției Voastre și credincioșilor pentru darurile minunate și pentru căldura cu care m-ați primit! Bunul Dumnezeu să vă răsplătească din izvorul bunătății Sale celei nemăsurate! Amin
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
