Cu speranța că, prin informațiile prezentate în articolele anterioare, am reușit să vă transmitem mesajul că ceea ce ni se întâmplă acum este neplăcut, dar face parte firească din modul în care reacționăm la situații noi și amenințătoare, vom finaliza seria de articole destinate gestionării crizei prin prezentarea unor moduri prin care putem controla îngrijorările excesive.
• menținem echilibrul în viața de zi cu zi: bunăstarea provine din implicarea în activități care ne oferă sentimente de plăcere, împlinire și intimitate; suntem ființe sociale și avem nevoie de legături cu semenii pentru a ne dezvolta și a ne simți realizați. Este recomandat să încercăm să ne implicăm în activități sociale, care implică alte persoane. Pot fi identificate modalități creative de a face lucruri sociale la distanță, de exemplu, prin păstrarea legăturii online sau prin telefon;
• învățăm să deosebim îngrijorările noastre care se referă la „probleme reale” sau „probleme ipotetice”; dacă vom constata că manifestăm o mulțime de griji ipotetice, atunci este important să devenim conștienți că mintea noastră nu se concentrează pe o problemă pe care o puteți rezolva pe moment și apoi să găsim modalități prin care putem lăsa îngrijorarea să se concentreze pe altceva. Evident, îi putem învăța și pe copii să facă acest lucru.
•exersăm amânarea îngrijorării: grijile sunt persistente, ne pot face să ne simțim ca și cum ar trebui să le acordăm atenție chiar în momentul în care apar. Putem testa amânarea îngrijorărilor ipotetice și este posibil să dobândim, ulterior, o altă perspectivă asupra lor. În practică, acest lucru înseamnă să stabilim în mod intenționat, zilnic, o perioadă de timp în care să ne facem faceți griji (de exemplu, 30 de minute la sfârșitul fiecărei zile). La început, s-ar să ni se pară ciudat, dar, acest exercițiu ne permite ca, în celelalte 23,5 ore din zi să amânăm îngrijorările până când vom ajunge la „ora de îngrijorare”.
•manifestăm compasiune față de propria persoană . Compasiunea este definită ca sensibilitatea față de propria suferință și de suferința celorlalți (nu este milă). Îngrijorarea provine din preocupare – ne îngrijorăm de cei pe care îi îngrijim. O tehnică tradițională de TCC/CBT pentru lucrul cu gândurile negative, anxioase sau supărătoare este să le scriem și să găsim un alt mod de a le interpreta și de a reacționa la ele.
• exersăm mindfulness (conștientizarea deplină a stării prezente sau atenția conștientă): învățarea și exersarea mindfulness ne pot ajuta să ne eliberăm de îngrijorări și să revenim drumul la griji și să ne readucem în momentul prezent. De exemplu, felul în care respirăm sau sunetele pe care le auzim în jurul nostru, atunci ne concentrăm asupra lor, pot servi drept „ancore” utile pentru revenirea în momentul prezent și a ne elibera de griji.
https://www.psychologytools.com/
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
