Are 13 ani, dar nu mai știe cum e să fii copil. Nu mai face balet, nu se mai joacă în curtea școlii cu prietenii din clasă, nu mai aleargă în parc, nu mai merge la pescuit cu tatăl și frății ei mai mari. De un an de zile Maria își petrece zilele pe un pat de spital și suportă cu stoicism efectele devastatoare ale chimioterapiei. În tot acest timp, singura alinare a rămas pictura. O ajută să se liniștească, o motivează să continue lupta cu un inamic invizibil dar extrem de puternic. Singura șansă la viață pentru Maria, în acest moment, este un transplant de măduvă. Familia Moca are însă nevoie de 15.000€ pentru ca Maria să poată scăpa de cumplita afecțiune care îi amenință viața.
Coșmarul a început într-o noapte de duminică. Maria a ajuns la urgențe pentru că se plângea de dureri în zona rinichilor. După analize preliminare, diagnosticul a căzut ca un trăsnet peste familia Moca: Leucemie Acută Mieloblastică, o boală rară și devastatoare. Cu un nivel alarmant al bolii, de 83%, lupta Mariei a început la Târgu Mureș.
,,Cel mai greu pentru noi a fost să-i spunem Mariei de ce trebuie să stea în spital și de ce se simte rău. Soția a fost cea care i-a explicat că are o boală de sânge care se numește leucemie și că trebuie să facă tratament să elimine globulele rele din sânge. Pe secție erau foarte mulți copii slăbiți, cu dureri și fără păr pe cap așa că i-a fost la îndemână să îi arate că nu e singura în această situație, că toți copii de acolo au exact boala ei și că au venit aici să lupte împreună pentru a învinge celule rele. După ce a aflat diagnosticul – noi nu am folosit niciodată cuvântul ,,cancer” pentru a nu o afecta așa tare – primele cuvinte ale Mariei au fost: Mami, eu sunt o luptătoare și o să lupt să mă fac bine! Nu am crezut niciodată că un copil de 13 ani poate avea atâta putere și forță. A plâns la început, pentru ca era speriată, dar mai apoi s-a liniștit văzând că toată lumea o susține,” ne-a povestit cu lacrimi în ochi Eugen, tatăl Mariei.
Zilele au devenit săptămâni, săptămânile luni, iar secția de hemato-oncologie i-a devenit a doua casă. La doar 13 ani, Maria a trecut prin clipe foarte grele.
,,Nu pot să uit niciodată starea în care mi-am văzut fetița, imediat după prima cura de citostatice: i-a căzut părul, genele, sprâncenele și a slăbit drastic. Maria a supraviețuit doar cu perfuzii, nu a mâncat nimic timp de o săptămână, îi era rău, făcea febra mare. Au fost cele mai grele momente. Momente în care nu găseam explicație la întrebările Mariei, iar cea mai repetată întrebare era: De ce eu? Maria de un an de zile nu mai știe ce este copilăria, nu s-a mai jucat cu niciun copil. Din cauza imunității extrem de scăzute și a riscului de a lua orice virus a stat mai mult izolată acasă sau la spital. Acest lucru a afectat-o foarte mult emoțional întrebând-o pe soția mea de foarte multe ori Mami, chiar așa de bolnavă sunt de nu mă mai pot juca? De mică a fost o persoană energică, a făcut balet. Îi plăcea să meargă la pescuit cu mine și cu fratele ei mai mare. Îi place să deseneze. Cât a fost internată a pictat o icoană pe sticlă. Desenează fel de fel de lucruri, având o răbdare nemărginită.
Mulți nu vor crede, dar acest copil de 13 ani când a aflat că trebuie să stea luni de zile în spital, singura ei grija era școala. Ce o să facă cu școala? O să rămână repetentă? Maria are însă noroc de profesori minunați și înțelegători. Au fost de acord să fie un laptop permanent în clasa și să se țină orele și pe classroom. Și în ședințele de chimioterapie copilul meu era cu laptopul în brațe, refugiindu-se astfel în singura activitate ce o mai lega de viața ei cotidiană, mersul la școală,” ne-a mărturisit Eugen.
De mică, visul Mariei era să devină asistentă medicală pe secția pediatrie. Se născuse prematur, iar părinții îi povestiseră cât de mult au avut grijă de ea asistentele de la neonatologie așa că își dorea să salveze la rândul ei alți copii.
,,Cum nimic nu este întâmplator în viață, Maria a văzut din nou cât de importante sunt asistentele pentru copii, iar dorința de a deveni cadru medical este mai aprigă ca niciodată.”
După o perioadă de remisie de câteva luni, boala a recidivat, iar Maria are nevoie urgent de un transplant de măduvă osoasă. Fetița este, din fericire, compatibilă cu fratele său mai mare. Deși are acum propria familie și un copil de numai doi an, tânărul de 25 de ani e gata să își asume riscul unei intervenții chirurgicale. Ar face orice să își poată salva surioara de la o sentință crudă. Intervenția va avea loc într-un spital din Roma – acolo unde fetița a fost deja transferată de urgență – și va fi suportată de o asigurare făcută de tatăl Mariei, în Italia. Familia nu are însă resursele necesare pentru acoperirea cheltuielilor extra-spitalicești, tot ce înseamnă chirie, transport.
,,Am decis să facem transplantul la Roma pentru că în Romania nu sunt condiții pentru transplant. Secțiile sunt ticsite de bolnavi, iar temperatura din salon este insuportabilă pe timp de vară. Nu este nici apă caldă, soția și cea mică rugau asistentele să le încălzească apă și se spălau la lighean, uneori nu exista nici dezinfectant. În străinătate nu există problemele astea. Spitalul din Roma pune pe primul loc starea psihică a copilului, așa că Maria va sta mai mult acasă decât internată, ceea ce presupune un cost de minim 15.000 de euro, chiriile aici sunt foarte scumpe. Din păcate nu ne putem descurca financiar. Am plecat cu ultimul meu salariu, minimul pe economie. Am făcut aici o asigurare medicală pe numele meu, pentru care plătesc lunar, ca să pot acoperi tratamentul fetiței. Am ajuns de numai 5 zile la Roma. Momentan stăm într-o casă socială, dar îmi caut de lucru. Pentru a-i acorda o șansă fetiței mele trebuie să iau totul de la zero aici,” ne-a mărturisit Eugen.
Cristina, fiica cea mare a familiei Moca, proaspăt absolventă de facultate a fost cea care a căutat în permanență soluții la problemele medicale, administrative și financiare ale familiei. Tot ea a fost cea care a cerut ajutorul Asociației Salvează o inimă atunci când și-a dat seama de amploarea cheltuielilor.
,,15.000€ pentru o viață de om… Cât de tristă poate fi uneori realitatea, mai ales în viața unor tineri aflați la început de drum! Suma nu este exorbitantă, dar nici nu poate fi strânsă de o familie cu un venit mai mic de 1.000€ din care supraviețuiesc 5 suflete. Orice donație făcută în conturile Asociației „Salvează o inimă” o poate salva pe Maria! Doar împreună putem aduce din nou bucuria în această familie greu încercată. Prin ajutorul nostru comun, Maria va putea trăi sănătoasă, fără teama zilei de mâine. Fii și tu parte din comunitatea salvatorilor de oameni!” Vlad Plăcintă, președintele Asociației Salvează o inimă.
Pentru donații din partea companiilor accesați: https://salveazaoinima.ro/maria-moca/
Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”
Cod de înregistrare fiscală: 31015982
Cont RON: RO05BTRL00701205W82870XX
Cont EUR: RO28BTRLEURCRT00W8287001
Cont USD: RO68BTRLUSDCRT00W8287001
Cod SWIFT: BTRLRO22
Cod BIC: BTRL
Banca Transilvania Botoșani
Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele Maria Moca!
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
