„Da, m-auzi? Da, te aud!
Zi ce să mai iau de-aici…
Făină, apă, conserve,
Dulciuri pentru ăia mici.
Niște carne, vreo cinci kile,
Să ne-ajungă pe săturate..
Macar vreo treizeci de zile,
Să fie-n casă de toate.”
Dragilor, nu, nu e listă…
De Sfintele sărbători.
Ci efectele aduse,
De virusul dăunător.
Sigur că suntem isterici,
Ipocriți și speriați…
Ne scoatem copii pe-afara,
Doar la nevoie și „mascați”.
Dupa mine, e o prostie,
Să trăim cu spaima-n sân.
Daca e ceva, să fie…
De la Cel De Sus Stăpân.
Însă virusul „Corona”,
Nu este nimic concret…
Sunt mai multe dedesubturi,
Strâns ținute în secret.
Nu mai faceti gălăgie,
Pe facebook și la tv…
Strategia-i următoarea:
Spaima-n populație!
La noi în redactie avem,
Apă și câte-o gustare…
Și dacă strănută vreounul,
Nu se face izolare.
Nici o mască nu se pune,
Poate doar de halloween…
Și s-o dau acum la întors,
„Dacăăă supraviețuim!”
Teama, sincer… o simțim.
Însă nu pentru vreo boală…
Care apare peste noapte,
Cu simptome de răceală!
Sfaturi de la om la om,
Să fim precauți, vă spun..
Și să folosim mai des,
Pentru mâini.. Apă, săpun!
O să închei, dupa cum știți,
Din spatele măștilor…
Doar dacă suntem răciți.
Sănătate, dragilor!