Părinții consideră, de multe ori, că lăudatul copiilor pentru abilitățile pe care aceștia le au (de exemplu, inteligența) are beneficii asupra motivației copiilor și îmbunătățește stima de sine. Totuși, studiile demonstrează că acest lucru nu este întocmai adevărat.
Lauda adusă copiilor pentru inteligența pe care o posedă poate avea efecte negative asupra motivației copiilor de a reuși. Atunci când vor eșua, copiii lăudați necondiționat și indiferent de rezultatele pe care le obțin vor considera că vor fi apreciați indiferent de cantitatea de efort depusă, ducând astfel la scăderea rezistenței într-o sarcină, o plăcere diminuată de a o rezolva și nedezvoltarea abilităților la potențialul lor maxim.
Astfel, atunci când lăudăm un copil este mai potrivit să îl lăudăm pentru cantitatea de efort depusă, în detrimentul unor laude exagerate care se referă la abilitățile pe care el le posedă. Un copil trebuie să învețe că atât abilitățile sale, cât și efortul îi influențează performanța, iar părinții trebuie să creeze un mediu potrivit în care să îi dezvolte motivația intrinsecă (dorința de a realiza ceva pentru că vrea, nu pentru că este forțat să o facă).
Trebuie să învățăm să observăm diferența între laudele precum „Ești foarte inteligent, de aceea știi să rezolvi aceste probleme” și „Cred că ai muncit foarte mult la aceste probleme”. Totuși, orice tip de laudă excesivă poate să determine copilul să devină prea îngrijorat de propria persoană și să interfereze cu învățatul.
O laudă care încurajează atingerea scopurilor trebuie::
•Să fie sinceră
•Să determine copiii să atribuie performanța lor unor factori pe care îi pot controla
•Să comunice expectanțe rezonabile
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
