Avram Gal, Vicepreședinte ALDE, despre reforma în educație: „Investiția în educație a devenit un imperativ strategic. Cu salarii ale cadrelor didactice universitare mai mici decât ale unui paznic de primărie în capitală, eșecul e garantat”.
Una dintre cele mai aprinse dezbateri ale momentului vizează sistemul de învățământ. Se vorbește de foarte multă vreme despre faptul că educația este fundamentală pentru mersul înainte al unei societăți. Din păcate doar se vorbește. Actorii politici de la vârful piramidei de putere fac si desfac strategii pentru educație, în vreme ca analfabetismul funcțional a atins cote alarmante. Statisticile sunt de-a dreptul alarmante.
Analafabetismul funcțional (respectiv capacitatea de a înțelege un text scris la nivel de bază) a depășit 50% în România. În strânsă relație cu aceasta halucinantă statistică se află și problema abandonului școlar. Mai exact, 15% dintre tineri abandonează școală înainte de finalizarea unui ciclu complet, astfel că în cele mai multe cazuri vorbim despre tineri cu vârsta mai mică de 15 ani. Cu adevărat dramatic este că nu se întrevede măcar o rază de speranță de a remedia această problemă. Oricum nu există soluții pe termen scurt, însă nici măcar într-o perspectivă transgenerațională clasa politică românească nu a reușit să puna pe masă un plan care să ne scoată din acest marasm.
Pe fond, nu este (sau nu ar trebui să fie) atât de complicat de înțeles că o societate pentru a se dezvolta armonios și dinamic are nevoie de un capital uman sănătos și educat. Dascălii au ajuns probabil una dintre cele mai nedreptățite categorii socio-profesionale din România. Asta vine din lipsa de înțelegere a fundamentelor unei societăți competitive. Probabil decidenții noștri au pierdut din vedere că am depășit epoca agrară, în care oamenii trebuie doar să mânuiască plugul pe ogor. Prin natura funcției am foarte multe interacțiuni cu societățile occidentale, și sunt absolut siderat să văd decalajul dintre strategiile lor și ale noastre (sau lipsa lor).
În curicula de studii se introduc deja discipline ce țin de meseriile viitorului. Totul este abordat din perspectiva digitalului, automatizării, sitematizării informatice. Cine nu va dobândi competențe ce țin de noul univers digital pornește în viața profesională cu un imens handicap. Cum vor concura tinerii noștri pe această piață? Sau pregatim încă o generație pentru spălători de vase în Occident și mai știu eu ce alte munci primitive. Problema este că până și acestea vor fi gradual automatizate.
Investiția în educație a devenit un imperativ strategic. Iar nivelul salariilor în educație este una dintre marile probleme. Sigur că trebuie găsită o corelație între performanță și nivelul salarial al profesorilor. Însă, cu salarii ale cadrelor didactice universitare mai mici decât ale unui paznic de primărie în capitală rezultatul e clar: un stat eșuat.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
