Se spune că școala este leagănul educației și civilizației pentru orice elev. În acest ,,leagăn” cea mai mare contribuție o are dascălul. Primul impact pe care îl au elevii în școală este cu dascălul, care îi arată primele liniuțe, primele bastonașe, primele litere, primele cifre, pentru elevi totul este un început. Cu multă dragoste, și cu răbdare dascălul îi veghează primii pași în educarea și formarea de mai târziu.
Pentru copii se ,,naște” un sentiment aparte, dascălul de suflet. Dascălul de suflet estepersoana care se implică educațional, afectiv dar și social înrezolvarea problemelor elevilor. Pentru dascăl ceea ce conteazăcel mai mult este doar interesul elevilor, iar zâmbetul sau stareade fericire al acestora e cea mai mare răsplată. Nu degeaba se spune că după părinți, dascălul este persoana în care elevii aucea mai mare încredere. În acest număr al săptămânalului Ziarul 21, avem plăcerea deosebită să o avem intervievată pe dnaȘtefan Lucia, un dascăl de suflet, care în cariera sa a dascălit, a îndrumat în activități extracuriculare, generații de elevi.
Rep.: Pentru început, vreau să vă mulțumesc pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu! Pentru cititorii noștri, vă rog să ne spuneți câteva date biografice.
Ștefan Lucia, învățătoare, actualmente pensionar: Mă numesc Ștefan Lucia sunt născută la data de 21 mai 1957 în satul Cara, comuna Cojocna, județul Cluj. Am avut o copilărie fericită, într-o familie în care, părinții mei, Roman Anca și Roman Ioan, m-au iubit și ne-au susținut în tot ce am realizat, atât eu, cât și sora mea Ana, care a fost îngerul meu păzitor din fragedă pruncie și până în prezent.
Rep.: Unde ați făcut școala primară, gimnazală și alte forme de învățământ?
Ștefan Lucia: Am urmat cursurile Școlii Generale în Cara, unde am avut parte de dascăli minunați, care mi-au fost model în viață. În mod deosebit, învățătoarea mea Ludmila Chioreanu, care mi-a insuflat dorința de a deveni învățătoare. În 1977 am absolvit cursurile Liceului Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” din Cluj Napoca.
Rep.: După terminarea studiilor unde v-ați angajat, în ce an?
Ștefan Lucia: Încă de la început am fost repartizată la Școala Generală nr. 1 din Câmpia Turzii, azi Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul”, școală în care am predat 43 de ani. Privind înapoi, îmi dau seama că mi-am ales meseria exact ce-și dorea sufletul meu. Este cel mai frumos sentiment uman acela în care ți se încredințează un suflet pur de copil nevinovat, neștiutor, iar tu, dascălul, îi descifrezi tainele cititului, scrisului, socotitului, dar mai ales îl educi să devină om adevărat în viață.
Rep.: Soțul și dumneavoastră ați fost dascăli, ce puteți să ne spuneți despre acest aspect?
Ștefan Lucia: În 1 septembrie l-am întâlnit pe Ștefan Petre, educator la Casa de Copii Câmpia Turzii, din 1984 învățător la Școala Gimnazială nr. 1 (actuala Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul”) cel care urma să-mi devină soț din 1978. Am fost o familie de dascăli iubitori de oameni, de copii și de tot ce este frumos. Căsnicia noastră a fost plină de bucurii și satisfacții liniștite, înțelegere, iubire, prietenie. Ne-a fost încununată căsnicia cu doi copiiminunați, Raluca și Rareș-Ioan, care ne-au împlinit ca părinți și pe care i-am iubit și i-am ocrotit cu dragoste și responsabilitate.Uneori în viață apare câte un obstacol care te face să treci cu greu peste acele momente. 12 februarie 1997 a fost cea mai tristă zi din viața mea, deoarece în aceea zi s-a stins soțul meu, Ștefan Petre, un adevărat om, dascăl, prieten pe care l-am regretat nu doar familia ci toți elevii, părinții elevilor, colegii, prietenii și comunitatea din Câmpia Turzii. M-am luptat să duc singură mai departe atât rolul de mamă, cât și cel de dascăliță și cred că le-am dus cu cinste pe amândouă.
Rep.: Cât de greu sau ușor va fost să ajungeți la ,,sufletul” elevilor?
Ștefan Lucia: Sute de elevi au trecut prin mâinile mele, am pus câte o părticică din sufletul meu în fiecare ,,vlăstar” și pe care l-am învățat și îi iubesc. Dacă îți iubești meseria de dascăl așa cum am iubit-o eu 43 de ani, nu ți se pare nimic greu sau nerealizabil. Ca să poți să ajungi la sufletul unui copil trebuie să iubești copiii, să li te dedici lor, să-i apropii de tine, să te considere un prieten adevărat al lor, iar ei te vor răsplăti cu respect, iubire și recunoștință.
Rep: Știu că ați organizat foarte multe activități extracuriculare, ne spuneți câteva?
Ștefan Lucia: Sunt întipărite adânc în sufletul meu toate momentele petrecute cu elevii din clasele pe care le-am condus. Nu vom uita nici eu, nici ei, pe lângă orele de curs, activitățile extracuriculare: excursii, vizite, întâlniri, serbări, concursuri la care s-au obținut sute de premii. Copilașii noștri nu trebuie să uite că sunt români, că obiceiurile și tradițiile noastre s-au transmis din generație în generație și ei au misiunea de a le duce mai departe. În acest scop am organizat activități cu specific popular ,,Șezătoarea la români”, pe parcursul a 12 ani. În cadrul șezătorilor copiii au cântat cântecele noastre populare, au dansat și au desfășurat activități practice pe care le-au făcut bunicii lor.
Rep.: Ce a reprezentat Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii pentru dumneavoastră”?
Ștefan Lucia: Am considerat Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii ,,a doua mea casă”. M-am implicat cu tot sufletul în tot ce am realizat. Am avut o relație foarte bună și frumoasă cu toți colegii pe care i-am avut, cu directorii, cu personalul nedidactic, cu autoritățiile din Câmpia Turzii.
Rep.: Cunoașteți elevi din trecut, care au devenit azi oameni de succes în domeniul învățământului sau în alte domenii?
Ștefan Lucia: Sunt mândră că din mâinile mele au ieșit oameni adevărați, care au urmat cu demnitate școli și facultăți, iar azi sunt medici, ingineri, profesori, Conțiu Claudiu, Popa Liviu, cadre militare, asistente medicale, antreprenori, muncitori pricepuți. Ce mă bucură cel mai mult este întâlnirea cu ei, respectul pe care mi-l arată și recunoștința pe care mi-o dăruiesc. Am avut o relație foarte frumoasă și cu părinții elevilor pe care i-am învățat. M-am bucurat văzând că părinții își doresc să își înscrie copii în clasele conduse de mine, au apreciat munca mea și modul în care am știut să formez colectivele în care fiecare copil să se simtă util, bine indiferent de alți factori externi, toți copiii s-au bucurat de aceleași drepturi și aceleași obligații. Știu că fiecare părinte își iubește copilul, care este cea mai mare bogăție a unui om pe pământ. De aceea le-aș sugera părinților să fie foarte apropiați de copiii lor, să aibă răbdare cu ei, să-i sprijine atunci când le este greu, să se bucure atunci când sunt fericiți copii lor și să-i încurajeze atunci când sunt în impas.
Rep.: Știu că sunteți de ani buni în corul ,,Astra”, ce ne puteți spune despre acest aspect?
Ștefan Lucia: M-am implicat în activitățiile organizate la nivel de oraș Câmpia Turzii. Din 1990 sunt membră fondatoare a corului ”Astra” din Câmpia Turzii. Am fost o altistă care am învățat cu multă pasiune și pricepere. Am participat la concertele și festivalurile în țară: Câmpia Turzii, Cluj Napoca, Zalău, Blaj, Ocna Mureș, Sibiu…. și în străinătate – Turcia, Ungaria. Învățătorul Dan Cristian Trifan a pus bazele corului ”Astra” iar dirijorii care au urmat au fost profesori ai Conservatorului ”Gheorghe Dima” din Cluj Napoca: Para Ciprian, Groza Cornel, Vladimir Lungu și Rodica Trandafir. În 2013 am absolvit cursurile Școlii Populare de Arte ”Tudor Jarda” Cluj Napoca, specialitate ,,Inițiere corală”.
Rep.: Cui vreți să-i aduceți mulțumiri pentru cele realizate în cariera dumneavoastră?
Ștefan Lucia: Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a vegheat și că m-a ajutat să-mi îndeplinesc cu cinste toate obligațiile pe care le-am avut: profesional și personal. În același timp le mulțumesc și celor care m-au sprijinit de-a lungul anilor: familia, prietenii, colegii, părinții elevilor și autorităților din orașul Câmpia Turzii, unde mi-am desfășurat toată activitatea didactică și personală, începând cu anul 1977.
Rodica Trandafir, dirijor al corului Astra Câmpia Turzii: Cu chipul blând, „cu ochii mici și calzi de duioșie” (vorba poetului), cu o distincție ce rareori mai întâlnim în ziua de azi, doamna Lucia Ștefan este o prezență constantă în corul Astra încă de la înființarea acestuia în 1991. În acest an împlinește, ca și corul nostru, 30 de ani de implicare în activitatea muzicală din Câmpia Turzii, fiind prezentă la majoritatea repetițiilor și a concertelor. Cu aptitudini muzicale ce o ajută să asimileze rapid piese noi și o voce caldă, asupra căreia timpul nu a trasat brazde adânci așa cum face cu alți coriști, doamna Ștefan se integrează perfect în partida altistelor, contribuind la o sonoritate omogenă. Profesia de învățătoare și-a lăsat în mod pozitiv amprenta asupra personalității sale, dragostea pentru copii făcând-o să fie mereu cu zâmbetul pe buze și mereu cu o vorbă bună în tolbă. Dar vocea sa domoală nu se limitează la cântat, căci au fost ocazii în care ne-a arătat că este și o maestră a cuvintelor, în câteva evocări sau relatări pline de emoție și poezie. Lucia Ștefan este cu siguranță un model de urmat: dedicată, modestă și cu suflet mare. Vă doresc multă sănătate, multe împliniri și, la frumoasa vârstă de 30 de ani, la mulți ani muzicali!
Ciociu Maria, învățătoare la Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul” Câmpia Turzii: Dascăl de excepție, doamna Lucia Stefan a știut să găsească echilibrul care să-i dea puterea de a fi, în fiecare zi, o bucurie pentru elevii pe care i-a îndrumat cu dragoste, pricepere și răbdare. Cu înțelepciunea de care a dat dovadă pe parcursul vieții, va ști să dea sens noii etape în care pășește, să se bucure de noua stare, cu sănătate și fericire. La sfarșitul carierei, doamna Lucia Ștefan închide cartea scrisă pe parcursul anilor, cu inima împlinită și conștiința liniștită, primind mulțumiri sincere din inimile în care a sădit iubire și speranță. Cu dragoste și prețuire, Maria Ciociu.
Conțiu Claudiu, elev, în anii 1981-1984: Îmi amintesc cu plăcere de doamna ”mea învățătoare”, doamna Lucia! Au trecut 4 decenii aproape de la prima zi de școală, în care am facut cunoștință cu doamna Ștefan Lucia, care urma să ne îndrume patru ani, se ne fie a doua mamă! În acele vremuri tehnologia nu ne-a ajutat ca să păstrăm și o memorie digitală a vieții noastre școlare. Au trecut multi ani si nu pot spune că imi amintesc perfect acea perioadă, dar până la urmă fiecare dintre noi suntem produsul trecutului nostru. Trecut din care a făcut parte și doamna invățătoare Lucia Ștefan, dânsa a fost cea care ne-a arătat pentru prima oară, cu multă răbdare, puterile magice ale stiloului și cea care a încercat să ne ajute să alegem calea cea mai bună în orice provocare pe care o aveam. Și chiar dacă eram un colectiv energic și numeros (cred că eram patruzeci de elevi) și o mai supăram, a avut întodeauna puterea de a ne înțelege și de a ne ierta foarte ușor. Da, pot spune că numele dânsei imi declanșeză memoria afectivă: ”simt nostalgie”, dar nu în sensul trist, melancolic ci de bucurie caldă. O bucurie datorată faptului că suntem ”aici și acum”, generația decrețeilor, clasa I – IV D, Școala nr. 1, Câmpia Turzii și datorită ”doamnei mele”(tovarășei) învățătoare, Lucia!
Popa Mihaela Claudia, elevă în anii 1981-1984: Au trecut 40 de ani de atunci. Au rămas puține amintiri, însăchipul ei frumos și blând mi-l amintesc și acum. Un copil de 6 ani are nevoie de un om cald și iubitor care să-l ia sub aripa lui și să-l îndrume în arta învățăturii. Un om dedicat profesiei lui,dovadă faptul că încă se află în lumea pedagogiei, printre copii.
Alexandra Crișan (Deac), elevă în 1984: Se spune că oamenii nu apar întâmplător în viața noastră. Vin în momentul în care avem nevoie de ajutor, când trebuie să depășim o situație sau să ne depășim limitele, să învățăm ceva. Eu am cunoscut-o pe doamna învățătoare Ștefan în clasa a IV-a. Un an a fost suficient, prin profesionalism și dedicație, să-mi deschidă drumul, setea de cunoaștere, perfecțiune și respectul necondiționat. Toate acestea m-au însoțit și le voi păstra cu mine pe tot drumul vieții.
Călușer Aurel, învățător, actualmente pensionar: O colegă extraordinară, o dăscăliță foarte apropiată de copii, cu multe activități extrașcolare, iubitoare de folclor și păstrătoare și continuatoare a tradițiilor populare.
Hidișan Felicia, fost director al Școlii Gimnaziale ”MihaiViteazul” Câmpia Turzii:
Ţin minte-un timp ce nu l-a șters uitarea,
Când, lângă chipul mamei, mult iubit,
Îmi apărea alăturea alt chip,
Un chip frumos și blând: învățătoarea.
Nina Cassian
-Oare câţi dintre cei sute de copii, din cele peste 10 generaţii de elevi ai Şcolii gimnaziale “Mihai Viteazul” din Campia Turzii, au rostit aceste cuvinte despre doamna învăţătoare Lucia Ştefan? Cred că marea majoritate, dacă nu chiar toţi. Chipul eiblând, glasul ei molcom, dar ferm, este întipărit în memoriafoștilor elevi, dar şi a foştilor şi actualilor colegi de şcoală. Am cunoscut-o pe Luci, în anul 1981, când am venit la Şcoala“Mihai Viteazul”, unde ea era deja învăţătoare titulară. M-a impresionat puterea ei de muncă, dragostea pentru profesiune, respectul cu care era înconjurată de colegi şi părinţi. Luci a înţeles care îi este menirea de dascăl, aceea de a îndruma pecalea cunoaşterii, copiii. A răspuns întotdeauna prompt și competenţă la cerinţele conducerii şcolii, implicându-se activ întoate acţiunile instituţiei. A contribuit la crearea unei atmosferede prietenie şi colegialitate în şcoală. Acum, când a trecut înrândul pensionarilor îi urez sănătate, viaţă îndelungată
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
