Interviu cu Voroneanu Arghir. Fotbalist în Generația de AUR a ISCT

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comentarii

Interviu realizat de Lăcătuș Nicușor

Fotbalul, este un fenomen sportiv care a adunat de-a lungul anilor, cei mai mulți spectatori. Acest sport rege, a cuprins întreg globul. Fotbalul în Câmpia Turzii a apărut încă din 1921 fiind în diferite ligi ale campionatului României. Echipa de fotbal din Câmpia Turzii a fost înființată și strâns legată de Combinatul Metalurgic iar pe parcursul anilor a avut mai multe denumiri cum ar fi: ,,Metalul” Câmpia Turzii, ,,Energia” Câmpia Turzii, dar numele său de bază și cunoscut iubitorilor de fotbal este ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii.  Câmpia Turzii, pe parcursul anilor a dat nume mari de fotbaliști.  “Respectul se câștigă nu se impune” este un proverb care  se poate plia perfect pe profilul unui mare jucător al urbei noastre. Este vorba despre dnul Voroneanu Arghir, un fost fotbalist de prestanță, un fotbalist emblematic al echipei de fotbal ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii al anilor 1973-1988. Înainte să scriu acest articol am încercat să caut pe internet, articole, comentarii, poze sau filmări, cu echipa Industriei Sârmei (ISCT) al acelor ani și am rămas foarte consternat de faptul că de aceaste generații de fotbaliști al anilor 1960,1970 și 1980 nu s-a scris un cuvânt, nu sunt poze sau filmări.

Rep.:Pentru început vreau să vă mulțumesc dle Arghir pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Vă rog să ne spuneți câteva date biografice.

Voroneanu Arghir, fotbalist la ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii între anii 1973 – 1988:

Mă numesc Voroneanu Arghir și sunt născut în 25.04.1955 în Câmpia Turzii din părinții Voroneanu Gheorghe și Voroneanu Maria, tata era din Moldova iar mama ardeleancă. Eu am mai avut un frate Voroneanu Gheorghe care a murit în accident de mașină, el era secretarul clubului ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii. Am crescut și copilărit în colonia Lut din orașul Câmpia Turzii. Am doi băieți minunați, Arghir și Tudor, ambii sunt plecați în Germania. Arghir, băiatul cel mare, este căsătorit cu Sanda, o fată de excepție, iar cel mic încă nu vrea să facă pasul spre căsătorie.

Rep.: Unde ați fost elev?

Voroneanu Arghir:Primele 4 clase  le-am făcut în colonie cartierul Lut din orașul Câmpia Turzii, unde am crescut și copilărit iar din clasa a V-a, până în a XII-a, am fost la Liceul cu Program Sportiv ”Nicolae Bălcescu” din Cluj, unde am stat la internatul școlii. Viața mea din acel moment s-a împărțit în două, vacanțele le petreceam acasă la Lut, iar școala la Cluj. La acest liceu am făcut următoarelediscipline sportive: gimnastică, atletism și volei. După ce am terminat clasa a XII-a, am fost bine pregătit fizic, având o detentă (săritură de pe loc) de 1 m static.

Rep.:Unde ați satisfăcut stagiul militar?

 Voroneanu Arghir: Armata am făcut-o la Luna, arma artilerie, aproape de casă.

Rep: Ați terminat liceul, unde v-ați angajat? 

Voroneanu Arghir: În 1974, când am terminat clasa a XII-a, am fost legitimat la ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii și am fost angajat în combinat. Am fost la fluxul de sudură unde eram angajați patru fotbaliști, eu Coloji Dorel, Mureșan Dorel și Hațegan Viorel.  În 1975 am făcut Școala Post Liceală de Laminare, Trefilare. Din 1989 am ajuns maistru instructor la Liceul Industrial, actualmente Colegiul Tehnic ”Victor Ungureanu”, de unde am ieșit în 2014 la pensie.

Rep.: Cum ați început să cochetați cu fotbalul?

Voroneanu Arghir: Fotbalul l-am practicat de când mă știu, la Lut la noi era o colonie foarte frumoasă, unde eram foarte mulți copii cam de vârsta mea și nu prea exista zi în care să nu jucăm mingea.  Acolo  la juniori ne-a luat în primire nea’ Petrică Moldovan, un mare antrenor, un mare caracter, un om care știa să se facă iubit de copii. El ne-a adunat și a făcut echipă de copii și juniori până în 1973 când a venit dnul Popovici Cornel, un mare iubitor de sport  care la momentul respectiv era antrenorul echipei ,,Arieșul” Câmpia Turzii. Dnul Popovici Cornel, a avut încredere în mine mi-a văzut calitățile mele și m-a introdus la 16ani, titular în echipă, într-un meci la Zlatna în divizia C. Toată lumea știa că la echipele miniere era jale mare să joci, suporterii erau fanatici și recalcitranți iar jucătorii jucau la ,,rupere”. În acel meci de debut am scos un 0-0. Am jucat foarte bine și din acel moment am devenit titular de drept.

Rep.: Cum ați ajuns la ISCT și cine era antrenor?

Voroneanu Arghir: În anul 1974, am fost transferat și legitimat la echipa de fotbal al clubului ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii. Echipa de fotbal ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii a promovat în acel an în divizia B – seria a III-a, unde erau echipe foarte bune, cu vechime în acest eșalon fotbalistic,  precum: CFR Cluj, Universitatea Cluj, Poli Timișoara, UTA Arad, Minerul Baia Mare, Olimpia Satu Mare, Gloria Bistrița, CSM Reșița….etc. La aceste meciuri  precum și derbiurile cu Sticla Turda, stadionul era arhiplin, veneau în jur de 4000 de suporteri. Era o plăcere dar și o responsabilitate să joci asemenea meciuri. Primul joc când a început campionatul l-am avut acasă cu cei de la Victoria Carei. În acel meci am jucat pe postul de mijlocaș. Am jucat foarte bine în acest meci. Antrenorul echipei la acel moment era, dnul Petrică Dragomir, un bun cunoscător al fotbalului, avea un ochi foarte  format, pe mine m-a trecut din postura de mijlocaș în cea de fundaș central la marcaj, libero fiind Tibi Gacs. Pentru mine a fost o provocare mare. Dar, totuși simțeam că îmi lipsește ceva,nu loveam corect mingea cu piciorul stâng. Din acel moment, după antrenamente, stăteam pe terenul de zgură și loveam mingea atât cu piciorul stâng cât și cu piciorul drept până când nu am mai făcut diferența între stângul și dreptul. Aveam o detentă foarte bună, deposedări bune și eram tare pe picioare, cum spunem noi fotbaliștii. După ce Tibi Gacs s-a lăsat de fotbal, în locul lui a venit Ionuț Vasile iar eu am trecut libero. După ce și Ionuț Vasile a plecat la Timișoara am făcut cuplu cu Sârb Marius. Ce am învățat de la Tibi Gacs, le-am insuflat celor doi fotbaliști cu care nu m-am făcut de rușine.

Rep.:BCare au fost cele mai reușite și plăcute meciuri din cariera dumneavoastră?

Voroneanu Arghir: Cele mai reușite meciuri în cariera mea au fost cele din Cupa României în 1978. Primul meci a fost în martie în faza  optimilor și l-am jucat acasă cu ASA Târgu Mureș, o echipă de top, o echipă care a terminat turul de campionat pe primul loc. La acel meci ASA Târgu Mureș au venit cu toate vedetele Boloni, Ispir, Fazecaș, Hajna…etc. În acel meci  am învins cu 1-0 și ne-am calificat în sferturi de finală cu cea mai titrată echipă din acel moment Universitatea Craiova sau cum i se mai spunea Universitatea Maxima. Meciul s-a jucat la Sibiu și a venit cu întreaga echipă, care în majoritatea lor făceau parte din echipa națională a României, precum: Ștefănescu, Negrilă, Balaci, Donose, Beldean, Cămătaru, Cârțu, Crișan…etc, acel meci l-am pierdut greu cu 2-1, golul nostru l-a dat Vesa, dar la sfârșitul jocului am ieșit cu capul sus, pentru prestația pe care am avut-o, fiind apreciați și lăudați de oficialii Craiovei.

Rep.: Care au fost coechipierii și staff–ul tehnic cu care ați jucat atâtea meciuri de fotbal?

Voroneanu Arghir: Pe parcursul anilor au fost foarte mulți jucători  alături de care am evoluat. Încerc să fac echipa ideală, echipa de suflet al ,,Industriei Sârmei”Câmpia Turzii:

– Portar: Haralambie Ion

– Fundași: Vasile Olteanu, Ionuț Vasile, Voroneanu Arghir, Radu Nicu

– Mijlocași Mureșan Dorel, Lorincz Ioan, Vesa Ioan, Lascău Simion

– Atacanți: Hațegan Viorel, Pripici Cornel

Rezerve: Cârlan Horea (portar), Coloji Dorel, Tibi Gacs, Matyaș Ioszif, Marius Sîrbu, Mocanu Dorin, Mocanu Sorin.

– Antrenor Petrică Dragomir

– Antrenor secund: Titus Fărcaș.

Rep.: Cum erau suporterii ,,sârmei” față de voi jucătorii?

Voroneanu Arghir: Eram iubiți și foarte apreciați, eram recunoscuți pe stradă. Noi am avut un public care era pretențios la fotbal, iar la toate meciurile pe care le jucam acasă veneau în număr foarte mare, ne susțineau și ne împingeau automat spre victorie.

Rep.: În discuțiile noastre mi-ați spus că ați fost abitru vreo 6 ani, cum a început și acestă disciplină? 

Voroneanu Arghir: În 1983 la îndemnul dlui Popovici Cornel, care a înființa-se o școală de arbitrii, am început cursurile Școlii de Arbitrii din Câmpia Turzii.  Primele meciuri le-am arbitrat la nivelul ligii a V-a. Iar din 1988 am promovat în lotul divizionar C. Am arbitrat alături arbitrii de top din primul eșalon al României cum ar fi, Pătruțiu Abrudan, Dan Dragoș Crăciun, Corpodean Sorin,Vădana Sorin, Marcu Vasile, Ciglenean Mircea, Suiciu Ionel. Am arbitrat și cu arbitrii din Câmpia Turzii, cu dnul Popovici Cornel, Jucan Simion, Cuc Mihai, Rus Marcel, Moldovan Doru și Mărginean Alexandru, Dan Dragoș Crăciun.

Rep.: Care a fost printre cele mai grele meciuri de arbitrat?

Voroneanu Arghir: Îmi aduc aminte și acum cu plăcere un meci derby din liga a IV-a. Am fost delegat de la Cluj să arbitrez meciul  dintre ,,Sticla”Turda – ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii. Vă dați seama cum am arbitrat acel meci? Din păcate ,,sârmarii” au pierdut acel meci, dar Turda a meritat să câștige. A fost unul din cele mai grele meciuri de arbitrat.  De asemenea am arbitrat meciuri derby dintre Vatra Dornei și Pașcani sau Olimpia Gherla cu CFR Cluj, echipa clujeană a și promovat în acel an în divizia B.

Rep.: În cele din urmă nu ați stat departe de iarbă.  Ați antrenat și copii?

 Voroneanu Arghir: Desigur, am antrenat și copii. În anul 1984 am făcut cursul de instructori sportivi. După terminarea acestui curs am primit din partea clubului ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii, să antrenez o grupă de juniori, grupa de vârstă 1982. Din juniorii pe care eu i-am antrenat, doi au promovat la echipe mari de fotbal din divizia A.  Unul e Silvășan Cristian, un jucător cu o calitate deosebită care a jucat la mai multe echipe, AEK București, U Craiova și Poli Timișoara. Al doi-lea jucător a fost Hidișan Florin care a jucat la UTA Arad. Pe Hidișan l-am antrenat doar trei ani, el plecând la Pitești la Școala de Fotbal. De asemenea am fost antrenor la Arieșul Câmpia Turzii, cu care am promovat în liga a IV-a. Datorită acestor rezultate am fost adus la echipa ,,Industria Sârmei” alături de Feșnic Mihai și Tibi Gacs cu care am promovat în divizia C, în urma barajului câștigat cu Minerul Rodna.

Rep.: Am fost la câteva meciuri din liga a V–a și v-am văzut pe la meciuri notând ceva pe un carnețel.

Voroneanu Arghir: Da, așa este, îmi notez aspecte din timpul meciurilor. Din 2011 dnul Rus Marcel, președintele Comisiei de Fotbal Câmpia Turzii, mi-a propus să devin Observator, lucru pe care l-am acceptat imediat.

Rep.: Cui doriți săadresați mulțumiri pentru sprijinul acordat întregii cariere?

  Voroneanu Arghir: În primul rând doresc să-i mulțumec dnului Popovici Cornel, fiindcă domnia sa a avut încredere în mine, în calitățiile mele și m-a promovat ca titular. Tot domnia sa m-a adus la Școala de Arbitraj, de asemenea m-a îndrumat să fac cursul de Instructor Sportiv. Mai doresc să aduc mulțumiri tuturor antrenorilor, colegilor de la echipa  Lut  și cea de la ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii. De asemenea vreau să-i mulțumesc și dlui Rus Marcel, un om care iubește foarte mult acest fenomen fotbalistic de la Câmpia Turzii.

Rep.: Dle Petrică Moldovan, dnul Arghir a relatat în acest interviu că dumneavoastră l-ați descoperit ca și jucător, dar în același timp i-ați fost și antrenor. Puteți să ne spuneți câteva cuvinte?

Petrică Moldovan, antrenor ,,Arieșul” Câmpia Turzii în anii 1970-1972: Da, îmi aduc  cu plăcere acele momente, e vorba de frații Voroneanu, ei erau la Cluj la liceul cu profil sportiv. În vacanță ei veneau acasă și ,,băteau” mingea toată ziulica pe terenul de la cărămidă (Lut). Acolo ei alături de alți copii, pe Mihășan Duțu, pe Tompa erau mai mulți copii care știau fotbal. Ce mi-a plăcut la Arghir, a fost că știa să preia mingea, ridica capul sus, se uita la coechipier și pasa fără să greșească. După aceea când copii au mai crescut în vârstă, a  venit dnul Dionisie Crăciun, care era antrenor la juniori, și mi i-a luat pe Arghir, pe fratele său   împreună cu Pavel Grama și alții. Mă bucur că-i faceți un articol că merită, a fost un fotbalist mare.

Rep.: Dle Popovici Cornel, în acest interviu, dnul Voroneanu ne-a spus că dumneavoastră l-ați adus la 16 ani la prima echipă de fotbal, la cea din Lut, ,,Arieșul” Câmpia Turzii, ce puteți să ne spuneți despre acest aspect?

Popovici Cornel, conferențiar universitar, doctor în psihologie sportivă: Despre Voroneanu Arghir pot să vă spun că l-am descoperit la un meci în care juniorii jucau un amical cu seniorii de la ,,Arieșul” Câmpia Turzii (Lut). L-am văzut, mi-a plăcut cum joacă și l-am propus jucătorilor de la echipa mare. Arghir  avea 16 ani atunci când a debutat la echipa mare. Jocul lui a fost unul foarte bun, câștigându-și loc de titular în echipă. A jucat pe postul de fundaș central și căpitan de echipă. Un jucător foarte bun,  un jucător peste divizia B, un jucător modest, muncitor, perseverent, avea un plasament excelent și ce era cel mai important anticipa foarte bine jocul. Juca foarte bine la dublaj și își ajuta colegii, de asemenea un bun executant al loviturilor libere de unde a înscris mai multe goluri. A fost un lider înnăscut, în timpul meciului îi dirija, îi coordona, într-un cuvânt era antrenorul din teren.  Legat de arbitraj pot să vă spun că era un arbitru foarte bun, păcat că a început prea târziu. În momentul de față știu că este obseravator la meciurile din liga  a V-a.

Rep.: Ca și fost coleg de echipă la clubul de fotbal ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii, cum l-ați caracteriza pe dnul Voroneanu Arghir?

Vesa Ioan, fotbalist (atacant) la Industria Sârmei Câmpia Turzii: A fost un jucător foarte valoros, un jucător foarte mobil, un plasament  excelent. Avea o viziune foarte bună a jocului, coordona bine apărarea. A avut și are un caracter deosebit, un bun coechipier. A fost unul din cei mai buni fundași centrali pe care i-a avut ,,Industria Sârmei”.

Rep.: Cum a fost dnul Voroneanu Arghir ca și antrenor?

 Silvășan Cristian, fost fobalist la ,,Industria Sârmei” Câmpia Turzii: Un antrenor foarte bun cu multă răbdare cu multă pasiune în tot ceea ce făcea. Antrenamentele cu dânsul erau foarte atractive, lucra cu fiecare jucător în parte în funcție de nivelul fiecăruia, antrena și pe compartimente ca totul să iasă bine. Un om extraordinar, mă bucur că l-am avut ca antrenor și vreau să-i mulțumesc pe această cale pentru tot ce a făcut pentru mine.

Rus Marcel, președintele Comisie Teritoriale de Fotbal, Câmpia Tuzii: Dnul Voroneanu Arghir a fost un om deosebit, cu o ținută morală ireproșabilă atât în teren ca și jucător cât și ca arbitru. Un om cu prestanță cu bun simț, sociabil și un om bun la toate. A fost și este un om foarte dinamic, un om care a răspuns prezent ori de câte ori a fost solicitat. Jos pălăria în fața domniei sale și mă înclin cu respect.