Super Mâțiu Gol! așa era aclamat Aurel Mâțiu, vârful ISCT-ului,cel care a marcat peste 200 de goluri pt echipa din Câmpia Turzii,și care a ajuns în liga II unde a fost considerată mereu o echipă de temut.
S-a născut pe 23 decembrie 1972 la Luncani, iar la ISCT a ajuns la vârsta 14 ani sub comanda lui Radu Nicu. După numai doi ani a debutat la echipa mare și a evoluat 20 de ani doar pentru ISCT reușind să înscrie peste 200 de goluri. De aici i s-a tras și renumele de Super Mâțiu Gol. Erau vremurile în care fotbalul era fotbal, iar fotbaliștii erau ca niște ștejari la care te uitai de fiecare dată cu admirație.
Cei care erau în echipa mare a orașului erau cei mai buni dintr-o concurență incredibilă. Aurel Mâțiu, atacantul iubit de suporteri și temut de adversari a reușitsă cucerească inimele tuturor prin golurile sale spectaculoase. A primit nenumărate oferte de a evolua la echipe de liga I dar le-a refuzat pe toate. Nu știm dacă a fost alegerea cea bună, dar pentru tânărul Aurel Mâțiu,dragostea pentru Câmpia Turzii și pentru echipa orașului au contat mai mult.
Ne-am întâlnit cu Aurel după o discuție la telefon și vă mărturisim că am avut ceva emoții. Era în fața noastră Super Mâțiu Gol. Dar emoțiile ne-au trecut repede, Aurel Mâțiu a rămas un om modest, vorbește cu admirație despre fotbal în general și cu nostalgie despre fotbalul din Câmpia Turzii.
Rep.: Ești unul dintre cei mai iubiți atacanți ai fotbalului din Campia Turzii. Atunci când jucai, mulți suporteri te comparau cu Batistuta. Aurel …un om se naște sau devine fotbalist?
Mâțiu Aurel: Cred că cel mai important lucru estecă trebuie să îți placăfotbalul de mic copil. Dacă îți place fotbalul, atunci ajungi să muncești foarte mult fără să îți dai seama că muncești, iar munca și dedicarea aduce și recompense, în cazul nostru poți să ajungi fotbalist. Știm cazuri în care talentul nu contează dacă nu ai seriozitate și multe ore de antrenament în spate. Știm și cazuri în care cu mai puțin talent dar cu multă muncă, mulți jucători au ajuns fotbaliști mari.
Rep.: Pe vremea ta toată lumea facea sport, cum de ai ales fotbalul ?
A. Mâțiu: Da, așa e. În acea vreme toată lumea făcea sport pentru căpe vremea aceea nu erau telefoane calculatoare, tablete și alte lucruri caresă te oprească să faci sport. Când eram eu copil erau puține meciuri televizate. Dar meciurile care erau transmise la televizor le urmăream de fiecare dată alături de tatăl meu căruia îi plăcea fotbalul și își dorea ca unul din noi doi adică eu sau fratele meu să ajungem fotbaliști. Așa am primit eu microbul ăsta al fotbalului. Apoi ce vedeam la televizor încercam să pun în practică în meciurile din curtea școlii.
Rep.: Cum ai ajuns la ISCT?
A. Mâțiu: Dintr-o întâmplare, locuiam aproape de stadion și îmi placea să mă uit la antrenamente.
Într-o zi s-a făcut selecție de jucători. Era un meci la școală din care antrenorul urma să aleagă pe cei mai buni. Șansa mea a fost că erau doar 19 copii și mai aveau nevoie de un copil ca să poată face două echipe iar un prieten m-a îndemnat să intru și eu. Am intrat și din cele două echipe formate au fost selectați 3 copii printre care și eu.
Rep.: Ai intrat la echipa de juniori? Cum au fost primele antrenamente?
A. Mâțiu: Da, la juniori aveam 14 ani, eraugrele darfrumoase antrenamentele. Abia așteptam să mă duc la antrenament cu toate că făceam doar un singur antrenament pe terenul mare în rest pe terenul de zgură sau la Lut. Era o competiție imensă, toți colegii erau foarte talentați, toți visam să ajungem la echipa mare și munceam enorm pentru visul nostru.
Rep.: Cum a fost trecerea la echipa mare?
A. Mâțiu:La juniori am jucat doar mijlocaș. Vârf de atac am jucat doar când am ajuns la echipa mare. Și dacă tot am ajuns la subiectul echipa mare, pot să spun că am avut și puțin noroc cu trecerea la echipa mare pentru că era obligatoriu atunci să fie un junior sub 18 ani pe teren și unul pe banca de rezerve. Era greu să prinzi loc printre primii11, la echipa mare erau fotbaliști buni, dar am muncit mult și la 17 ani eram titular de drept.
Rep.: Care erau jucătorii consacrați când tu la 17 ani ai devenit titular la echipa mare?
A. Mâțiu: Păi îmi plăcea mult viteza și driblingurile lui Mihășan (Bumbuț), siguranța din poartă a lui Komoves, care din pacate nu se mai aflăprintrenoi, eleganța lui Voroneanu Arghir, siguranța din apărare a lui Sârb Marius, Kosas Nelutu și Mureșan (Muri) doi magicieni ai mingii, din păcate și Muri ne-a părăsit, Mărginean, Moga care aveau niște execuții extraordinare, de la toți am avut de învățat.
Rep.: Cum a fost primul tău meci la echipa mare?
A. Mâțiu:Primul meu meci la echipa mare a fostla Paroseni în Valea Jiului un meci pe un teren rău cu o echipă foarte dură. Țin minte că la o fază, un fundaș de-al lor m-a luat pe sus cu totul,mi-au sărit colegiiîn ajutor și i-au reproșat că sunt doar un copil și îmi rupe picioarele. Dar …așa erau vremurile atunci.
Rep.: Care a fost cel mai frumos meci în care ai jucat?
A. Mâțiu: Au fostmulte meciuri frumoase de care îmi aduc aminte cu drag și plăcere. Meciul cu Rodna când am promovat și am dat 2 sau3 goluri. Meciurile cu “Sticla” Turda, cu “CFR” Cluj, cu “U” Cluj erau derby-uri cu o mulțime de spectatori. Dar cel mai plăcut meci de care îmi aduc aminte este meciul cu “Unirea” Alba Iulia când eram accidentat cu ruptură musculară. Am intrat în ultimele 10 minute și am dat gol cu ceafa, chiar acum câteva zile îmi zicea Andrei Pintilie de golul acela.
Rep.: Ai avut ceva antrenori în cariera ta. Care consideri că a fost antrenorul care și-a pus amprenta cel mai tare pe cariera ta de fotbalist ?
A. Mâțiu: Am avut mulți antrenori buni,Radu Nicu căruia pe această cale vreau să îi mulțumesc în mod special căm-a descoperit, a avut încredere în mine și m-a promovat la echipa mare. Au mai fost Ciorceri, Tătăran, Feșnic, Mănăilă, Arghir Voroneanu și tandemul Marius Bretan și Alexa Uifălean în perioada celor doi am avut vârful carierei și am marcat într-un campionat 44 de goluri.
Rep.: Pentru orice jucător, inevitabil vine momentul în care trebuie să pună ghetele în cui… cum a fost pentru tine acel moment?
A. Mâțiu: A fost greu, aveam 34 de ani și ceva probleme de sănătate care mă opreau săfacefort fizic la maxim, dar am rămas lângă echipă. Nea Mișu Bordea oferindu-mi postul de antrenor secund.
Rep.: Acum după o perioadă departe de „iarbă” tocmai ai fost anunțat că ai fost cooptat în noul club de fotbal care se va înființa la Câmpia Turzii, dă-ne câteva detalii, cum ai ajuns la noul club de fotbal?
A. Mâțiu: Am mare încredere în oamenii care m-au cooptat și și-au dorit să fiu alături de proiectul lor.Un proiect bine gândit luni de zile de către colegii mei pe care sper să îl realizăm.Îmi doresc ca tot orașul să fie alături de noi pentru că tot ceea ce ne dorim să facem este pentru orașul nostru, pentru oameni, exact cum am jucat toată cariera mea. A fost suficient un telefon și o întâlnire de 30 de minute pentru a accepta oferta.
Rep.: Dă-ne câteva detalii despre noul proiect fotbalistic de la Câmpia Turzii?
A. Mâțiu: Da, un proiect ambițios, făcut de oameni care se pricep, văd structurile din clubbine delimitate, iar aici formăm o echipă. Văd că deciziile luate, sunt foarte bine analizate, obiectiv. Pe o parte îi cunosc personal și stiu căsunt oameni de bază, ambițioși iar singurul nostru gândeste ca acest club de fotbal să devină echipa orașului, pentru asta muncim, pentru asta ne întoarcem în iarbă. Știu și simt căva fi un proiect de succes dar bineînțeles, până acolo unde ne dorim să ajungem,trebuie să muncim mult, să punem cărămidă cu cărămidă, nu o să sărim peste nici un pas.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
