Așa cum am promis, interviurile legate de centenarul fotbalului ghirișan- 100 de ani de ISCT continuă în cadrul Ziarului 21. În această ediție am purtat discuții cu cel care a fost în conducerea fotbalului ghirișan mai bine de 17 de ani. Nea Mișu ( Mihai Cuc) este un simbol al fotbalului ghirișan.
Organizator de competiții, antrenor, sau administrator al stadionului pe vremea când fotbalul era fotbal, nea Mișu a rezonat cu ideea noastră de a readuce aminte momente din clipele de glorie pe care ISCT-ul le avea în trecut. Recunoscut de toată lumea, „omul bun la toate”, cum îi spunea și președintele ISCT, a rememorat amintiri extraordinare alături de echipă, conducere sau fani. Totuși cei care au trăit fenomenul fotbalistic din ’95 până prin 2012 au o legătură sufletească cu nea Mișu. Că vorbim de promovarea juniorilor, sprijinul galeriei sau motivareajucătorilor, nea Mișu este cu siguranță o figură marcantă pentru sportul local și are merite deosebite aduse fotbalului.
Un interviu de suflet, cu un om care mănâncă fotbalul pe pâine!
Rep.: Iată-ne ajunși, într-o zi extraordinar de frumoasă aici la Câmpia Turzii. Suntem mai exact la Mrs. Sport, aici ne-am promis că o să facem interviurile cu și despre fotbalul din Câmpia Turzii. În această rubrică, „Centenarul fotbalului ghirișan- 100 de ani de ISCT”. Poate ați văzut deja primul articol pe care l-am făcut, de la distanță ce-i drept, cu Mircea Rus, cu ”Bulgarul” cum îl știm cu toții și pe această cale țin să îi mulțumesc pentru că a acceptat interviul nostru. În continuare, o să vă prezint povestea fotbalistică a unuia care și-a pus amprenta foarte, foarte adânc pe fotbalul din Câmpia Turzii. ” Omul bun la toate” cum îi spunea și președintele ISCT pe vremea respectivă. Avem plăcerea și onoarea să discutăm cu domnul Mihai Cuc. Vă mulțumim foarte mult pentru că ați dat curs invitației noastre de a realiza acest interviu. Acuma nu o să vă zic domnul Cuc sau domnul Mihai, o să vă zic nea’ Mișu, așa cum vă zice toată lumea. Vă mulțumim foarte mult și sperăm să fie un interviu în care să ne aducem și să ne aduceți aminte de momentele frumoase ale sportului ghirișan, ale echipei ISCT Câmpia Turzii, o echipă care, când erați dumneavoastră acolo în conducere, bătea pe toată lumea. Să ne spuneți înainte de toate, așa un pic parcursul dumneavoastră sportiv.
Mihai Cuc: Bună ziua! În primul rând, vă mulțumesc pentru invitație. De mult a fost invitația aceasta dar acum e momentul să se deruleze. Încă de mic copil mi-a plăcut fotbalul. Era, pe vremea aceea, o echipă înființată, și având în vedere că îmi plăcea fotbalul am cochetat cu ei acolo, prima dată la juniori. Eram în liga IV-a, județ era atunci pe vremea aceea. Apoi, după ce s-a terminat junioratul am intrat la echipa mare. Am fost plecat în armată 2 ani de zile, iar după ce am venit din armată am început să închegăm o echipă, o echipă foarte frumoasă și am avut câțiva jucători foarte valoroși. De acolo am început fotbalul. Am fost în Liga a IV-a, apoi în Liga a V-a, am jucat o grămadă de timp. Am jucat și când am devenit conducător la Câmpia Turzii și când am fost arbitru în 1982 datorită domnului Popovici căruia îi mulțumesc pe această cale. Lucram la service în Câmpia, și a venit cu mașina și m-a întrebat ”Nu vrei să vii să te faci arbitru?” I-am răspuns că nu știu cum e, întotdeauna eram pornit pe arbitri. Eu unul, eram cu gura mare pe ei… N-am să uit niciodată, era 12 ianuarie 1982, mi-au făcut dosarul, am făcut cursurile, nu am lipsit de la nicio ședință, mergeam cu el de la Câmpia la Cluj, în fiecare luni și am terminat școala. Poate Popovici și cei de la Cluj au văzut în mine un viitor talentat arbitru. De acolo am început să evoluez , în primul an au început meciurile din liga a patra și am avut o ocazie bună să învăț să arbitrez în liga a IV-a pentru că, Câmpia Turzii nu era atunci în Liga a III-a. Atunci toate meciurile care erau, derby-urile pe județ, le arbitram noi, din Câmpia. Eram eu, Voroneanu, o grămadă de arbitrii buni cu care am arbitrat. În 1985 am intrat în Lotul C, după examen, dar înainte am avut un examen mare, am arbitrat pe U Cluj care a promovat în Divizia A și Baia Mare care era în Divizia A. Am arbitrat meciul, un meci amical, 1 – 1 s-a terminat. Nu vreau să vă spun că după două luni de zile am arbitrat pe Câmpia Turzii, meciul ISCT- U Cluj. Ei bine în B, U Cluj era în Divizia A. Deci, a fost primul meci după două, trei săptămâni. Ziceam că dacă pot să arbitrez meciul acesta, pot să mă duc la Câmpia Turzii. A bătut Câmpia Turzii cu 2-0 dar vă spun drept, primele cinci minute nu am văzut pe nimeni, se auzea doar cum strigau unii la alții, a fost super.
Rep.: A fost meci amical…
Mihai Cuc: Da, era meci amical, Cornel Dinu era antrenor la Cluj atunci am intrat în lotul C până în ”93. În ’95, înainte de a începe campionatul, mă cheamă la dânsul domnul Bordea ( președinte ISCT) care era cu Câmpeanu ( secretar ISCT) împreună și zice: „Nu vrei să vii conducător la echipă”. Zic domnule, lasă-mă o săptămână să mă gândesc. După, m-am dus la el și i-am zis că jucătorii trebui să își ia banii la timp, eu nu pot să vin să fac o treabă când știu că jucătorii nu sunt plătiți. Au făcut formele de angajare și am semnat cu Câmpia Turzii. Asta în perioada când Câmpia Turzii era liga a III-a, au terminat pe locul I și am mers la baraj. Deci primul meu meci ca și conducător, l-am avut la Rodna, un meci de baraj.
Rep.: Asta în ce an s-a întâmplat?
Mihai Cuc: În ‘95. În săptămâna următoare am jucat, i-am bătut cu 1- 0 și aici am bătut cu 3-0. Brigadă de arbitrii: Chivulete, Avram și Argăseală.
Rep.: Practic din ’95 sunteți în sânul echipei. Vreau să vă mai întreb cum erau meciurile și dacă vă mai aduceți aminte câțiva dintre jucătorii care făceau cinste la ora aceea sportului ghirișan și fotbalului.
Mihai Cuc: Câmpia Turzii a fost o pepinieră extraordinar de bună, având în vedere că antrenorii de la juniori la copii și juniori erau foarte buni, în frunte cu domnul Crăciun, Dumnezeu să îl odihnească. El era cel care a scos generații întregi de copii pe bandă. Cât am stat în Divizia C din ’95 până în 2000, când am promovat, noi sub locul 3 nu am fost. Deci dacă acum, echipa care a evoluat în anii ăștia era acum la ora asta, vă spun că eram peste ei mulțidin liga întâi. Mâțu’, când avea el cheful lui, făcea harcea-parcea. Au fost fotbaliști de valoare drept dovadă și mulți au plecat din Câmpia Turzii și au jucat în alte părți
Rep.: Despre juniorii de la ISCT?
Mihai Cuc: Eu am fost poate singurul care mergea la fiecare meci și îi vedeam. Știam exact care e, de unde, etc. Cei mai mulți dintre ei poate și acum au resentimente pentrucă nu i-am ajutat. Eu eram conducător, nu eram antrenor. Antrenorii veneau de la București, de la Cluj, de la Satu Mare, de la Iași de unde veneau. Dar printre ei au fost câțiva. Șagău, Hidișan Florin, numai el a stat junioratul și a plecat la Pitești. A fost Mihășan, bun fotbalist, Chirilă. A fost Silvășan. Deci, echipă! Vă dați seama, din ’95 până în 2000-2001 am stat locul 1-2, ne-am bătut cu CFR-ul, la toate meciurile.
Rep.: Știți ce este foarte interesant că deși nu erau atâtea condiții, nu erau atâtea „bunătăți” în materie sportivă. Totuși, era foarte mult talent și implicit juniorii precum și cei din echipa mare veneau cu mult drag la antrenamente și își dădeau viața pe teren la meciuri, ceea ce în zilele noastre nu se mai întâmplă.
Mihai Cuc: Păi nu se întâmplă pentru că atunci era altfel, a mai apărut tehnologia asta cu telefoanele cu internetul, vă dați seama că sunt mai mulți care iubesc telefoanele. Mulți, dintre copiii noștri care au fost talentați, nenorocirea a fost pentru că, repet antrenorii nu erau de aici din zonă și nu prea i-au jucat. Eu i-am sfătuit, și le-am dat și exemple: Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, au plecat de la Steaua, s-au dus la Scornicești nu au jucat un an și au venit înapoi. Si am avut unul ca Popic- nota 20, Techereș, Tescar, le-am zis: ”Mergeți la Luduș, am vorbit la Luduș, jucați un an, o jumătate de an, jucați și vă formați. Mircea, (Bulgaru’) i-ați luat interviu acum, s-a dus la Turda. Roșu, s-a dus la Izolatorul. Eu am văzut, Mircea dădea si 3-4 goluri pe etapă. Au jucat un tur, retur, au venit înapoi, au jucat titulari, fără drept de apel.
Rep.: Cea mai mare performanță locală a făcut-o Bulgaru’, care a jucat o finală de Cupă Intertoto.
Mihai Cuc: Da, deci Bulgaru’, împreună cu frații Văsâiau plecat la Cluj, iar de acolo s-au despărțit.
Rep.: Cum erau derby-urile între ISCT și Sticla Turda?
Mihai Cuc: Deci, cred că cele mai așteptate meciuri erau acestea. Dar eu vă povestesc una din ’96. Jucăm la noi, eram acolo pe locul unu-doi, ei erau mai jos… mergem și băncile de rezervă erau pe marginea terenului. Noi eram în partea stângă, acolo unde era galeria. Nu vă povestesc că din minutul unu până în minutul 90 doar cu mine au avut treabă. După un gol nenorocit, eram nervos. Au fost jucători care au jucat de la Câmpia Turzii la Turda, de la Turda la Câmpia. Erau derby-uri.
Rep.: Implicit de la ISCT au plecat mulți jucători spre echipele divizionare A.
Mihai Cuc: Clar. Acum v-am zis de cei doi, a mai fost Foro, doar că îi plăcea să stea în Divizia B mai mult, Silvășan a ajuns foarte bine.
Rep.: Într-adevăr, am avu o pepinieră cam pentru toți. Să ne spuneți, din multele amintiri, o întâmplare pe care ați avut-o la meciurile astea plecate prin țară.
Mihai Cuc: Păi unul dintre cele mai cele mai frumoase, cele mai tari meciuri le-am avut acasă cu Baia Mare. Deci Corpodean arbitru, și acum trepidez, era arhiplin stadionul și la un moment dat, 0-0, până prin minutul 80. Îl dau afară pe Bar, e eliminat și în 10 oameni dăm gol. 1-0 îi batem pe Baia Mare. Baia Mare care trăgea la promovare Divizia B. Deci acesta fost un meci pe care nu pot să îl uit. Mai sunt si altele, de fapt toate meciurile au fost senzaționale.
Rep.: Acum că ați spus de Baia Mare, îmi aduc aminte de meciul ISCT-Oțelul, în Cupa României.
Mihai Cuc: Și atunci ei au zis că vin cu echipa a doua, dar mulți au jucat titulari dintre ei. Am juca la Sfântu Gheorghe. Ne-au bătut cu 3-1. Am avut 3 unsprezece metri dar nu ne-au dat nici unul.
Rep: Cum erau suporterii?
Mihai Cuc: Erau galerii, veneau cu noi acolo în deplasări, dar suporteri de suporteri adevărați. Deci de la Luduș din zonă, primarul de la Sânger, de la Aiud, de la Ocna Mureș, de la Turda. Eu le țineam loc, mă sunau:”Tine-mi loc, acolo in tribună”. Când venea U Cluj, tribuna era plină. Am jucat odată cu U Cluj, au început să cânte imnul. Era extraordinar cu toate că si acelea erau niște derby-uri.
Rep.: Să ne mai spuneți cum vedeți dumneavoastră dintr-un om care a trăit, a mâncat pe pâine fotbalul, fotbalul raportat la zilele noastre.
Mihai Cuc: Deci dacă m-ai întrebat, nu vreau să cineva să se simtă lezat de ce vorbesc eu, din punctul meu de vedere, la ce m-ai întrebat, deci eu iți zic cinstit: eu, la Câmpia Turzii mai vin în fotbal când conduc eu! Deci când sunt eu președinte la fotbal, specific. Pentru că orice sport care există la Câmpia Turzii, volei divizia A, box, handbal, rugby, trebuie diferențiat de fotbal. Fotbalul trebuie să fie separat. Deci, fotbalul să fi fotbal și restul competițiilor. Deci am avut o echipă, nu frumoasă, cam ca pe vremuri la început atunci când am promovat în Divizia C, din prima part, băieți nota 20, super atmosferă Deci în fotbal nu trebuie să minți. Ai mințit, lasă-te! În fotbal nu ai voie să minți! La fel e în orice sport. Păi e ca in politică, îmi spui una și faci alta. Deci când ești in sport trebuie să fii cinstit și corect. Dar dacă minți, pe cel de la poartă, pe femeia de service, pe antrenori… dacă minți nu ai ce să cauți în sport. Mulți mă întreabă pe mine ”cum ai stat 20 de ani acolo?” corectitudinea! N-am luat niciodată niciun ban, n-am furat. Îmi văd de treburile mele. Deci când am ajuns, în prima zi, mi-au spus: domnule dacă trei jucători de la Câmpia Turzii se întâlnesc al patrulea ești tu. Vrem să știm exact ce se întâmplă. Dacă se duc la cantină, nu vreau să facă scandal. Au fost multe scandaluri cu mâncarea, doctorul făcea meniul iar ele mai schimbau meniul și atunci clar că se iscau scandaluri.
Rep.: Care a fost relația dumneavoastră cu domnul Bordea, și cum l-ați caracteriza așa, ca președinte de club?
Mihai Cuc: Bordea ce zicea, aia era. Ce promitea jucătorilor, că era lipsă, sau nu se dădeau banii, dar într-o săptămână, maxim două, băieții aveau salariile. Jucătorii străini care erau la stadion aveau condiții, erau niște condiții excepționale, aveau 3 mese pe zi, deci nu se pune problema. Eu cred că din 1990, până în 2013 cât am stat, tot ce a fost la Câmpia Turzii a fost la modul profesionist, făcut de conducere. Într-adevăr, lumea zice că au fost particulari, că a fost combinatul. Noi am știut că în 2009 echipa va fi gata, pentru că rușii aveau până în 2008, în 2008 se termina.
Rep.: Vedeți dvs. că și relaționarea aceasta de prietenie, de amiciție, între conducători si jucători acum nu mai prea există.
Mihai Cuc: Și acum, eu am avut-o, nu trebuie să te dai ”eu sunt mare șef, conducător, la Divizia B” , nu, trebuie să vorbim, pentru că poate, jucătorul de la Divizia B, mâine va ajunge mai sus, și va trebui să spargem televizorul ca să dăm mâna cu el. Deci trebuie să fiom, să fi corect!
Rep.: Ce să zic, fotbalul nu va muri niciodată, asta este un lucru clar, doar că probabil este așa, un pic mai bolnăvior, dar sunt convins că 100 % își va reveni. Nea Mișu, îți mulțumim foarte mult pentru cuvintele frumoase spuse și ce să zic, să fim sănătoși, și peste ani, când autoritățile vor termina și stadionul, pentru acum este în ceva proiect, să sperăm din tot sufletul ca acolo să fie, din nou, atmosfera care a fost la meciurile ISCT de acum ceva timp și tribunele o să fie pline. Doamne ajută! Vă mulțumim foarte mult!
Mihai Cuc: Mulțumesc și eu pentru interviul luat. E primul, din viața mea, după atâta timp. Poate alții nu au crezut că e necesar…
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
