„Odată cu debutul pandemiei, s-au schimbat majoritatea obiceiurilor cu care eram familiarizați și implicit, cu toții am fost nevoiți să ne reorganizăm viața de zi cu zi. La fel este și cazul teatrului, unde actorii, regizorii, precum și tot restul echipei din spatele cortinei au fost nevoiți să găsească noi metode de a-și continua activitatea, de a crea și de a fi aproape de public. În interviul de astăzi, Cătălin Florea ne povestește despre ce l-a inspirat să aleagă calea actoriei și cum s-a schimbat pregătirea unui spectacol în pandemie.
Ce te-a determinat să alegi calea actoriei? Cum ai ajuns la această decizie?
Cătălin Florea: Pentru că nu-mi place să fac bani sau pentru că nu-mi place să muncesc. De obicei acestea sunt cele două răspunsuri pe care le dau. Nu am un răspuns mai frumos. Probabil pentru că nu prea simt că muncesc atunci când construim un spectacol sau când joc. Simt alte lucruri, bune și mai puțin bune, dar nu muncă. Cred că am văzut-o destul pe mama muncind, cât să-mi doresc să nu fac asta niciodată. Teatrul pentru mine a fost un fel de tren, care a trecut prin orășelul meu de munte. Mi s-a întins un bilet pe care scria ,,Hai bă și tu, măcar nu ne pierdem vara aiurea’’. Decizia finală am luat-o în clasa a XI-a, în mai, după ce am participat la StudentFest la Timișoara. M-am mutat de la mate-info la filologie în clasa a XII-a, adică i-am omorât câteva nopți bune mamei mele. Și de aici, restul e tăcere.
Care este spectacolul la care lucrezi în prezent și cum s-a schimbat pregătirea unui
spectacol în pandemie?
Cătălin Florea: În momentul de față mă ocup de regia tehnică și partea de sonorizare la spectacolul „O noapte furtunoasă”, în regia domnului Andrei Mihalache. Pandemia ne-a adus repetiția din fața ecranului de acasă și răspunsuri la întrebarea ,,Când jucați?’’ de genul ,,Pe 22 teoretic, practic… cine știe.’’ Am repetat aproape o lună din fața laptop-ului pentru Tutun și praf de pușcă și, când am ajuns la scenă, ne-am dat seama că trebuie să o luăm de la zero. E drept că am luat-o de la zero cu textul învățat, ceea ce e foarte important, dar mai mult… Cam asta îmi tot învăț eu despre nenea ăsta, Teatru: e pe făcute.
Care este mesajul pe care dorești să îl transmiți iubitorilor de teatru?
Cătălin Florea: Dragi amatori de teatru,
Dacă ați citit până aici, înseamnă că vă pot spune: BREAKING NEWS! N-O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI! DĂ CLICK CHIAR ACUM! NE VEDEM CUR ND LA TEATRU!!!! Sau cine știe… În orice caz, noi repetăm, ne pregătim, așteptăm!
Cu drag,
Un amator de Teatru
Foto spectacol: „Tutun și praf de pușcă (pentru nervi și oase)”, regia Filip Odangiu
Sursa: Teatrul Național Aureliu Manea.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
