Interviu cu Alin Goron – dascălul din Câmpia Turzii care a obținut cea mai mare notă la titularizare din județul Cluj
Pentru a construi societatea de mâine, educația tinerei generații trebuie să fie o prioritate. Se spune că educația este liantul dintre prezent și o societate civilizată, educată și modernă pentru viitor. Cine sădește un pom, cine construiește o casă, cine învață un copil, se spune că astea sunt reperele unei vieți de om trăită cu înțeles. Pentru a construi viitorul de mâine, trebuie să-ți cunoști trecutul istoric și valorile acestei nații. Marele istoric Nicolae Iorga spunea ,,Un popor care nu-și cunoaște trecutul e condamnat să-l repete”.
Prima dragoste nu se uită, este un proverb care se pliază perfect pentru invitatul acestui articol, un om foarte modest cu un caracter deosebit, care a ales dragostea cea dintâi, dragostea de a educa copiii.
Este vorba de Alin Goron, dascăul din Câmpia Turzii care a obținut cea mai mare notă la examenul de titularizare, 9,65 disciplina istorie, iar în această săptămână același dascăl a susținut examenul de gradul II pe care l-a promovat cu nota 10.
Rep.: Pentru început vreau să vă mulțumesc că ați acceptat să ne acordați acest interviu cititorilor ziarului Ziarul 21. Vă rog să ne spuneți câteva date biografice.
Alin Goron, profesor de istorie: Bună ziua. Mă numesc Alin Goron, m-am născut în Turda într-o zi de toamnă a anului 1982 (27 noiembrie).
Rep.: Unde ați făcut școala primară, gimnazială, liceul dar și alte forme de învățământ?
Alin Goron: Am absolvit ciclul primar la Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Câmpia Turzii iar pe cel gimnazial la Școala Gimnazială „Andrei Șaguna” din Turda, moment în care mi-am și descoperit pasiunea pentru istorie. Un coleg de clasă mai îndrăzneț i-a spus chiar doamnei profesor de istorie în clasa a V-a: „Doamna profesoară, Alin vrea să devină profesor de istorie!” Nu am uitat nici acum expresia întipărită pe chipul doamnei profesor căreia nu-i venea a crede ce-i era dat să audă. Parcursul meu profesional avea să confirme afirmațiile colegului meu.
În 2001 am absolvit Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Turda, specializarea istorie-științe sociale. În același an, am fost admis la Facultatea de Istorie și Filologie din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, specializarea „Muzeologie, conservarea și restaurarea patrimoniului”. În 2015, am absolvit a două specializare în cadrul aceleiași universități și anume „Istoria”. În 2017 am absolvit un program de masterat în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, „Istorie, memorie, oralitate în secolul XX”. În același an am fost admis pe un loc cu bursă la Școala Doctorală de Istorie din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, studii pe care le-am finalizat în anul 2022, prin susținerea publică a lucrării „Educația adulților din România în regimul comunist (1948-1958)”, apreciată cu calificativul „Magna cum laude”.
Rep.: Cum a fost copilăria dumneavoastră?
Alin Goron: Am petrecut cea mai mare parte a existenței mele la Turda, unde am crescut la bunicii mei, care au depus toate eforturile pentru a mă îndruma în cariera profesională.
Rep.: Care a fost primul loc de muncă?
Alin Goron: Primul meu loc de muncă a fost un „summer job” pe timpul vacanței în facultate. În intervalul 2005-2006 am făcut stagiul militar la Centrul de Instruire pentru infanterie și vânători de munte „Constantin Brâncoveanu” din Făgăraș, devenind sublocotenent în rezervă. În 2006 am intrat pentru prima dată în sistemul de învățământ, însă după aceea am fost admis la „Cursul de formare pentru ofițeri în activitate” desfășurat mai întâi la Făgăraș și mai apoi la Buzău la Centrul de Instruire pentru Operații Speciale.
Rep.: Știu că, de curând, ați luat cea mai mare notă la titularizare, ce ne puteți spune?
Alin Goron: Cunoscut sub titulatura de „Concurs de titularizare”, „Concursul național pentru ocuparea posturilor didactice vacante/rezervate din învățământul preuniversitar”, reprezintă modalitatea de acces în sistemul de învățământ. Din experiența personală, pot spune că este una dintre cele mai dificile probe pe care le-am susținut. Un nivel ridicat al cunoștințelor de specialitate nu este suficient, deoarece este nevoie și de o modalitate eficientă de abordare a subiectelor care nu poate fi dobândită decât prin experiență. Totodată, pregătirea pentru concurs necesită o disciplină intelectuală riguroasă. Pentru mine a reprezentat o provocare intelectuală care, după cum aminteau unii colegi, poate duce chiar la o oarecare „dependență”. În final însă, pasiunea, perseverența și ambiția luate împreună, nu au cum să nu ofere satisfacția profesională pe care ne-o dorim.
Rep.: Ați participat în misiuni în teatre de operații în afara țării?
Alin Goron: Pe parcursul activității mele în cadrul Ministerului Apărării Naționale am participat și la o misiune în teatrul de operații. Misiunea din Afganistan din perioada decembrie 2012-iunie 2013, în calitate de comandant pluton infanterie, a reprezentat o experiență de viață care mi-a marcat existența, conștientizând deopotrivă riscurile dar și responsabilitățile care mi-au revenit în calitate de ofițer. În altă ordine de idei, această țară îndepărtată, cu tradițiile, obiceiurile, relieful și clima ei, reprezintă pentru noi europenii un peisaj cu totul exotic și greu de înțeles și acceptat. În acest sens, celebrul filosof existențialist francez Henri Bergson spunea: „Ochii văd numai ce mintea este pregătită să înțeleagă”. După opt ani în sistemul militar, m-am întors la profesia care-mi fusese hărăzită încă de pe băncile gimnaziului. Însă cel mai bine rezumăm acest parcurs prin cuvintele pline de înțelepciune rostite scriitorul și omul politic roman, Appius Claudius Caecus: „Faber est suae quisque fortunae” („Fiecare om este creatorul propriului destin”).
Rep.: Ce puteți să îmi spuneți despre latinitatea poporului român – avantaje și dezavantaje.
Alin Goron: Fiind specializat în istoria contemporană, nu voi intra în prea multe detalii privind latinitatea poporului român, însă, așa cum știm cu toții, marele dezavantaj este legat de faptul că, datorită conjuncturilor externe, legate și de migrarea slavilor în sudul Dunării, poporul român a rămas o insulă a latinității în mijlocul popoarelor slave sau fino-ugrice. Acesta este și motivul pentru care o bună bucată de vreme, românii au folosit alfabetul chirilic. În ciuda unor factori mai degrabă defavorabili, cea mai mare parte a vocabularului limbii române a rămas de sorginte latină. Avantajele au venit însă mai cu seamă în epoca modernă, atunci când intelectualii pașoptiști au stabilit relații strânse cu Franța, punând bazele formării României moderne.
Rep.: Care este modelul dvs. de istoric care va inspirat, de ce?
Alin Goron: Unul dintre istoricii care m-a inspirat în prima perioadă a formării mele intelectuale a fost Lucian Boia iar mai apoi Bogdan Murgescu. Totodată, merită menționați și cei mai puțin cunoscuți publicului larg precum Bogdan Popa sau Dragoș Sdrobiș. Din literatura istoriografică universală amintesc numele unor istorici din lumea anglo-saxonă, precum Steven Kotkin, Vera Dunham, Dennis Deletant, Robert Levy sau Sheila Fitzpatrick. Este greu să pronunțăm verdicte categorice atunci când aducem în discuție cei mai de seamă conducători ai destinelor poporului român, însă cu acest prilej l-aș aminti pe Ion I.C. Brătianu. În acest context, remarcăm și personalitatea fostului ministru al afacerilor externe a României, Nicolae Titulescu.
Rep.: Ca profesor cum vedeți dumneavoastră școala din mediul rural și cel urban?
Alin Goron: Am predat atât în mediul rural cât și în cel urban, la gimnaziu și la liceu și prin experiența dobândită astfel pot să cântăresc lucrurile cu mai multă precizie. Fiecare școală și fiecare comunitate își au propria lor identitate și din această perspectivă trebuie să analizăm lucrurile. Desigur că, privind în oglindă școlile din mediul rural și cele din mediul urban, există un dezavantaj pentru primele din perspectivă socio-economică. Totuși, aș putea spune că, datorită unor programe finanțate de Uniunea Europeană precum „Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar”, unele instituții de învățământ din spațiul rural au beneficiat de investiții semnificative în ce privește dotările, depășind în unele cazuri școlile din orașe (cum ar fi achiziția de către Școala Gimnazială din Cămărașu, a șase table inteligente și a unor soft-uri care să vină în sprijinul profesorilor și elevilor). Pe lângă investiții în infrastructura școlilor, avem nevoie și de stimulente pentru a atrage profesorii în mediul rural, întrucât în acest moment doar un spor de 8% îi diferențiază de cadrele didactice din mediul urban.
Rep.: Cât de importantă este pentru o comunitate, istoria locală?
Alin Goron: Istoria locală este în mod cert o parte componentă a istoriei ca știință. Astăzi nu mai putem gândi istoria drept o succesiune de conflicte militare, pentru că avem o paletă largă de tematici care pot fi abordate. Istoria locală devine interesantă pentru actanții procesului de învățământ, eleviși părinți întrucât este parte componentă a comunității în care trăiesc. Numeroși istorici au abordat această tematică, publicând lucrări valoroase.
Rep.: Ca istoric ne puteți spune, în viziunea dumneavoastră, despre conflictul din Ucraina?
Alin Goron: În calitate de istoric, nu pot să manifest decât prudență atunci când îmi exprim un punct de vedere cu privire la un conflict militar aflat încă în desfășurare. Sper că se va găsi cât mai curând o soluție pentru încetarea ostilităților care provoacă atât de multă suferință unor oameni care până nu de mult își duceau existența în pace.
Rep.: Ce vă vedeți făcând în următorii 20 de ani?
Alin Goron: În următorii 20 de ani mă văd tot la catedră, indiferent de ciclul de învățământ la care voi preda și în paralel îmi doresc să continui munca de cercetare. Nutresc speranța ca până la finalul anului, prima mea carte să vadă lumina tiparului la editura Mega din Cluj-Napoca. În ciuda dificultăților inerente, cariera didactică mi-a oferit și îmi oferă în continuare satisfacții pe care nu le-am întâlnit niciunde. De la atașamentul unor copii care îmi spun că vor veni la școală doar dacă le rămân eu diriginte, până la bucuria revederii cu foștii elevi de liceu, care acum sunt deja adulți, cu toate responsabilitățile ce derivă din acest statut (mulți dintre ei sunt deja angajați), îmi oferă un sentiment de împlinire sufletească.
„Semper ad meliora” („Întotdeauna spre lucruri mai bune”).
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
