Interviu. Celia Popa din Câmpia Turzii este Șef de Promoție la Colegiul Național „Mihai Viteazul ” Turda
Rep.: Spune-ne câteva cuvinte despre tine. Care sunt pasiunile tale?
Celia Popa: Bună ziua! Mă numesc Celia Popa și mă identific drept o CNMV-istă convinsă, o persoană simplă, devotată, muncitoare și perseverentă. Cred că toți cei care mă cunosc cu adevărat, când se gândesc la mine, se gândesc automat și la activitățile de voluntariat, marea mea pasiune, care mi-a transformat viața de liceu într-o aventură. Mereu am fost o persoană curioasă, care a vrut să descopere multe domenii și voluntariatul tocmai asta mi-a oferit.
Rep.: Ce amintiri frumoase ți-au rămas din perioada liceului?
Celia Popa: Liceul pentru mine a fost cea mai frumoasă etapă din viață. A fost cu adevărat o provocare, din toate punctele de vedere. CNMV a fost pentru mine a doua mea casă. Încă din clasa a IX-a mi-a oferit o a doua familie, oameni minunați care mi-au insuflat valori și care au contribuit fiecare câte puțin la persoana care am devenit. Privind retrospectiv, o să-mi fie dor de colegii mei, de structura mea de suflet (Consiliul Școlar al Elevilor CNMV), de excursiile și activitățile extrașcolare, dar bineînțeles și de orele de curs, pentru că deși sistemul educațional din România nu este unul perfect, profesorii mei au reușit să îmbine utilul cu plăcutul în acești 4 ani.
Rep.: Ce sacrificii ai făcut pentru a obține acest rezultat, ca “Șef de promoție”?
Celia Popa: Cred că “secretul” acestui rezultat a constat în perseverență. Nu pot să spun că am făcut sacrificii, mereu mi-a plăcut să aflu lucruri noi, am fost o persoană deschisă, care nu s-a mulțumit cu puțin. Bineînțeles, un rol important l-au avut și părinții mei, care încă de mică mi-au spus că disciplina, organizarea și dedicarea reprezintă cheia unei vieți de succes.
Rep.: Ce înseamnă pentru tine acest statut?
Celia Popa: Mă bucură faptul că am obținut acest titlu și că munca mea din acești ani a fost răsplătită. Poate mult mai important decât acest statut, pentru mine, este portretul moral de care persoanele din liceu și din comunitate își vor reaminti când se vor gândi la mine, faptul că am avut un mic impact la transformarea lumii într-un loc mai bun.
Rep.: Urmează unul dintre cele mai importante examene din viața ta, cum te simți?
Celia Popa: Încă nu realizez că au trecut anii de liceu și că începând cu luna septembrie nu voi mai călca pragul liceului drept elevă. Sunt clipe emoționante, dar pe care le îmbrățișez cu drag, pentru că îmi inspiră evoluție.
Rep.: Care sunt punctele tale forte care crezi că te ajută la examen și de asemenea, ce anume consideri că îți va crea dificultăți?
Celia Popa: Mă consider o persoană ambițioasă, disciplinată, care își cunoaște prioritățile, iar acest lucru cred că mă va ajuta în perioada următoare. Dificultăți sper să nu-mi creeze emoțiile.
Rep.: Ce facultate vrei sa urmezi?
Celia Popa: Încă din gimnaziu mi-am dat seama că ceea ce mă împlinește pe mine ca persoană este să-i ajut pe cei din jur, să văd un mic zâmbet pe fețele oamenilor. De asemenea, materiile mele preferate și la care am învățat mereu cu drag au fost științele exacte, in special biologia și chimia, iar de aceea am decis că aș dori în viitor să urmez Facultatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca.
Rep.: Un gând bun pentru profesorii tăi?
Celia Popa: Vreau să le mulțumesc și să-i aplaud pentru toată pasiunea și munca pe care o depun zilnic. Știm că nici lor nu le e ușor, știm că de multe ori nu suntem cei mai perfecți elevi, dar îi asigur că mereu încercăm să ne depășim limitele. Cu toții ne dorim o schimbare în ceea ce privește sistemul educațional și doar împreună putem reuși. Vreau să le transmit că de fiecare dată când voi avea ocazia, mă voi întoarce acasă, la CNMV, o să-mi fie dor de ei și le doresc să aibă parte doar de elevi la fel de buni, pe cât am fost noi.
Rep.: Un gând bun pentru părinții tăi?
Celia Popa: Le mulțumesc pentru că mi-au oferit oportunitatea și sprijinul de a mă desprinde, că m-au încurajat mereu să țintesc sus, că m-au susținut în clasa a VIII-a să mă îndrept spre cel mai bun liceu din zonă. Dacă nu erau ei, nu aș fi devenit persoana care sunt astăzi, nu aș mai fi eu. Mama a fost mereu un om pentru oameni și sunt sigură că de la ea am moștenit dorința aceasta acerbă de a face o schimbare, de a a ajuta și de a nu lăsa totul în voia sorții. Tata este o persoană caldă, deschisă, calculată, care mi-a inspirat mereu bunătate și încredere. În toți acești 19 ani am fost o echipă, vă mulțumesc!
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
