Astăzi a fost despre bucuria de a fi român și creștin, despre ceea ce definește cel mai bine glia și poporul nostru, anume dragostea și jertfa din dragoste.
O zi cu mare însemnătate religioasă, pentru că s-a sărbătorit Înălțarea Mântuitorului Iisus Hristos, dar și încărcată de conotații istorice, întrucât s-a celebrat Ziua Eroilor. Un moment deosebit în care ar trebui să ne aducem aminte cine suntem și care e menirea noastră pe pământ. Să conștientizăm importanța adevăratelor valori, să fim mai buni și mai înțelepți. Să ne curățăm și deschidem sufletele pentru a înțelege și primi o dublă și incontestabilă jertfă-a fiului lui Dumnezeu pentru oameni și a fiului omului pentru popor.
Privind în urmă cu mii de ani, zărim un munte de încredere și speranță, de empatie și smerenie, un chip blând cu ochi senini care a îmbrățișat moartea cu inima plină, pentru a lua asupra Sa păcatele omului și pentru a-l mântui. Iisus Hristos nu trebuie privit doar ca un salvator al existenței noastre spirituale, ci și ca un izvor de lumină și speranță, ca un simbol al iubirii eterne și al sacrificiului, care se revarsă și se găsește în adâncurile fiecăruia dintre noi. Înveliți în mantia curajului, sub ploi de gloanțe și cu răni usturătoare, departe de normalitate și cuprinși de dureri crunte, făcând semnul crucii la fiecare încăierare cu inamicul, așa au luptat pentru România, cei pe care i-am evocat astăzi și de care încă avem nevoie. Despre ei, se scriu poeme și se înalță la cer cântece în chip de rugăciune, însă nu îi cinstim cât și cum se cuvine. Adesea, profund dezorientat și prins într-o vâltoare de realități și aspirații puternice, omul uită să mulțumească și să se bucure de ceea ce are. Uită să își ridice privirea către cer, sau să aducă un omagiu la mormintele celor plecați, care însă trăiesc prin ființa poporului român. România nu există fără Dumnezeu, pentru că noi suntem creștini, la fel cum pământurile sale unite, n-ar fi fost decât un deziderat neatins, fără curajul și jertfa eroilor naționali.
Așadar, astăzi a fost despre dreptate și credință, despre dragoste și putere de sacrificiu. Ceva ce trebuie privit ca un punct de referință pentru noi, cei care ne dorim schimbarea, dar așteptăm faptele altora. Dumnezeu e apărătorul poporului român, cel care, în chip nevăzut, a contribuit la fiecare victorie a eroilor martiri și care prin jertfa fiului Său a biruit omenirea în lupta cu răul.
Sunt din pământ de Românie,
Suntem români și tu și eu,
Adăpostiți de-aceeași glie,
Și-mbrățișați de Dumnezeu.
Prin ale noastre vene curge,
Întreg trecutul strămoșesc,
Și cântecul și graiul dulce,
Și sfântul port ardelenesc.
Și orice pas ce-l facem noi,
Pe-acest pământ sfințit cu lacrimi,
Ascunde jerfte de eroi,
Dureri netrebnice și patimi.
Și când simțirea ta te-o duce,
Să lași o floare pe mormânt,
Să faci cu mâna sfânta cruce,
Pentru aceia din pământ.
Ce au luptat să fii român,
Purtând în inimi pe Hristos,
Și neprădat de vreun păgân,
Pe plaiul mândru și frumos.
Articol semnat de Teodora Larisa Petruț
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
