Maria și Valer Mureșan s-au născut și au copilărit în satul clujean Tioltur. Viața a făcut ca ei să muncească și să trăiască la oraș, la Cluj-Napoca, însă nu au uitat nicio clipă tradițiile și obiceiurile, dar mai ales jocul satului. Așa că, la vârsta pensionării, s-au întors în satul natal, unde și-au amenajat o gospodărie și, din când în când, alături de vecini și prieteni, deapănă amintiri din tinerețe și joacă așa cum o făceau când în sat mai erau ceterași și după zâcala cărora se veseleau.
I-am întâlnit în zi de sărbătoare, de Sfânta Mărie Mică, în grădina din fața casei, unde au sădit pruni, meri și peri. În Tioltiur nu mai sunt ceterași ca altădată, însă au chemat muzicanți din Fizeșu Gherlii, Gherla și Sântioana, ca să le zică așa ca în tinerețe: Florin Măluțan la ceteră, Călin Botiș la contră și Izidor Rostaș la gurdună.
„N-am mai jucat de doi ani”, spune doamna Maria, „da’ noi des ne întâlneam cu vecinii, cu neamurile sau cu alți săteni, să ne veselim așa ca mai demult”. „Aveam muzâcanț’ în sat atunci, două rânduri de muzicați vestiți. La o păreche, la ceteră, era badea Ionel, la contră, badea Iulian și la gurdună era badea Ianoș. La cealaltă, la ceteră, cânta Aron, cu contra cânta „badea Vasilică, iar la gurdună, badea Caroli”, intră în discuție domnul Valer, care își amintește cum o învățat să joace, furând ponturile de la alți jucăuși vestiți.
„Aveam cam 12 ani și erau aici câțiva jucăusi, badea Vasilică Furișelu și badea Onucă, și de la ei am furat”.
Alături de familia Mureșan, s-a adunat la joc familia Tăpăstău, Ioan și Doinița, dar și Alexadru Rus, primcorator la biserica din sat . „Pă mine m-o învățat să joc fratele meu, cu furca, în poiată, mă învârteam pe lângă furcă, roată, și mă pune să bat în pinteni. Apoi, tăt mă ascundeam și mă uitam la el și la alți jucăuși să fur ponturile”, își amintește domnul Tăpăstău.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
